DICŢIONAR ORTODOX

SILUIREA
1781. -Se numeşte silă sau siluire constrîngerea impusă de oameni sau împrejurări voinţei omului spre a face ceea ce nu voieşte să facă din iniţiativă proprie. Sila are diferite gradaţii de la primirea sfatului liber şi pînă la totala constringere fizică şi sufletească. în măsura în care omul silit a consimţit la fapta impusă lui în aceeaşi proporţie de consimţămînt sau silă el poartă răspunderea. "Voi încă nu v-aţi împotrivit pînă la sînge împotriva păcatului" (Evrei 12, 4; 10, 32-34; I Cor. 10, 13; Iacob 4, 7). Cel ce a fost supus unei totale constrîngeri nu are nici o răspundere pentru fapta sa, ci păcatul cade asupra siluitorului. "Dacă un om se culcă cu o fată nelogodită fără voia ei, acel om să dea tatălui fetei 50 desicii de argint (0,750 kg) în plus pentm că a necinstit-o şi s-o ia de soţie" (Deut. 22, 23-30; V. Curvia laicilor).
1782. -"Părinţii şi mai ales canonul al 48-/ea al lui Vasile cel Mare au hotărit ca să nu să se supună canonisirilor cei pîngăriţi de oameni silnic sau stăpîni". -l. Post. 17.