DICŢIONAR ORTODOX

SIMONIA
1783. -Simonia este păcatul vînzării de cele sfinte pe bani, pe daruri materiale sau angajamente de influienţă socială sau politică, îndeosebi a hirotoniei şi a altor demnităţi bisericeşti pentru care păcat cel ce hirotoniseşte şi cel ce se hirotoniseşte precum şi cei ce a mijlocit sub diferite forme de vînzare vor avea o grea osîndă asemenea cu cea dată de Sfîntul Petru lui Simon Vrăjitorul: "Banii tăi să fie cu tine întm pierzarea iadului (F. Apostolilor 8, 20) fiindcă banul este o unitate de măsură pentru cele materiale şi nu pentm cele spirituale. Prcoţimea nu este o funcţiune, ci o misiune jertfelnică după exemplul Domnului Iisus, a Sf. Apostoli, a Sf. Părinţi şi mucenici pe sîngele cărora s-a întemeiat Biserica şi prin ea se împarte gratis hanii sfinţilor, a Sfiitului Duh care nu se poate vinde pe bani. "In dar aţi luat în dar daţi" (Matei io, 8; Apost. 29; IV ec. 2; VI ec. 2; VI ec. 22, 23; VII ec. 4, 5, 15, 19; Laod. 12, Sard. 2; Sf.Vasile 90; V. Hirotonia).
1784. -"Păcat de moane esle alunei cînd cel ce păcătuieşte rămîne nepocăit. Dar şi mai rău decît aceasta este cînd cineva calcă adevănirile dreptei credinţe şi slujeşte mai mult lui Mamona decît să asculte de Dumnezeu, neţinînd seamă de aşezăinintele lor canonice. Dumnezeu nu este întm unii ca aceştia, dacă nu se smeresc şi se îndreaptă din păcahd lor căci unii ca aceştia şi mai mult trebuie să se apropie de Dumnezeu şi cu inimă înfrîntă să ceară iertare de păcate şi să nu se mai laude cu donaţii nelegiuite căci Domnul esle aproape numai de cei cu inima smerită (Ps. 33,19). Deci cei ce se laudă că prin donaţii de aur (către Biserică sau mînăstire) au căpătat favoare de a f puşi în slujba Bisericii şi bizuindu-se mai departe pe acest obicei păcătos, care înstrăinează (pe cel ce se bizuie pe el) de la Dumnezeu şi de la toată vrednicia preoţiei şi prin acest mijloc cu atitudinea nenişinată pe faţă şi cu cuvinte de ocară defăima pe colegii lor care au fost aleşi de Duhul Sfnt penlni viaţa lor evlavioasă şi au fost puşi în slujba Bisericii, fără a face donaţie de aur; pe aceşti defăimători trebuie să stea în treapta cea mai de pe urmă din tagma lor. Dacă nu se vor îndrepta să fie supuşi canonisirilor. Iar dacă cineva va face astfel de donaţii la hirotonie să se procedeze cu ei potrivit cu canonul 29 apostolic .cure zice: Dacă vreun episcop"" prezbiter sau diacon a ajuns la această demnitate prin bani să se caterisească, atît dînsul cît şi cel care l-a hirotonisit şi să se taie desăvîrşit de la împărtăşirea Bisericii, ca pe Simon Magtd, de mine Petm. De asemenea şi în canonul 2 al Sf. Părinţi din Calcedon care zice: "Dacă vreun episcop ar săvîrşi hirotonia pe bani şi ar vinde hand, care nu se poate vinde şi ar hirotonisi pe bani episcopi, horepiscop, prezbiter, diacon sau alt oarecare cleric, sau ar promova pe bani econom, avocat bisericesc, paramonar sau în orice fel de treaptă pentm cîştig mîrşav şi dacă se dovedeşte că a făcut aceasta să se primejduiască din treapta sa. Cel hirotonisit să nu aibă nici un folos din hirotonia sau rangul dobîndit prin negoţ, ci să rămînă străin de slujba sau rangul pe care l-a dobîndit cu bani. Iar dacă cineva a fost mijlocitor în astfel de treburi murdare sau nelegiuite, acela dacă este cleric să se caterisească, iar dacă este laic sau monah să se anatemalisească". -VII cc. 5. »
1785. -'Domnul şi Dumnezeul nostm Iisus Hristos cînd a încredinţat sfinţilor Săi ucenici propovăduirea evangheliei şi i-a trimis pe ei învăţători oamenilor din toată lumea, le-a pomncit în chip hotărit ca daml ce l-au primit de la El şi ei în dar să-l dea oamenilor, necîştigîndpentm el aramă sau argint sau aur sau în general vreo altă avere materială sau pămîntească fiindcă răsplata hanirilor cereşti şi duhovniceşti nu sînt cele pămînleşti şi picriloare. Pomnca aceasta a dat-o nu numai acelora, ci prin ei şi nouă, pe care ne-au învrednicit a intra în treapta şi locul lor. Şi trebuie ca precum atunci aceia, aşa şi noi acum să o păstrăm şi să o obsen'ăm riguros şi să nu născocim prin sofisme şi nebunii, nici să nu ne amncăm în situaţii primejdioase. "în dar", zice "aţi luat, iar în dar să daţi. Să nu cîştigaţi nici aramă, nici argint, nici aur la cingătoareie Voastre" (Matei 10, 8, 9). Simplu şi lămurit este cuvîntul acestei pomnci neavînd nimic îndoielnic, nici imposibil (de îndeplinit) nici avînd trebuinţă de tălmăcire sofistică". -Ghenadie, Enciclica (459) -1.
1786. -"De la Mine aţi primit demnitatea preoţiei, zice: dacă mi-aţi dat mie ceva pentm aceasta, ori mic, ori mare şi dacă aceasta s-a vîndut din partea Mea, vindeţi-o şi voi altora; iar dacă aţi primit-o în dar, daţi-o şi voi în dar. Ce este mai lămurit decît pomnca aceasta? Ce este mai de folos celor ce i se supun ? Cu adevărat, vai de acei ce înţeleg să cîştige danii lui Dumnezeu, ori să-l dea pentm bani, căci după cele spuse de Sfîntul Petru unii ca aceştia dau prilejul pentm
venin de amărăciune şi pentm împreunarea cu nedreptatea, cuprinşi fiind de lăcomia lor de argint. Drept aceea, de acord cu această lege a Domnului şi canonul dat în această privinţă al cuvioşilor şi fericiţilor părinţi de la sfînlul şi marele sinod ecumenic în Calcedon, ne spune nouă lămurit astfel prin aceste cuvinte". -Ghenadic Enc. -2. "
1787. -"Dacă vreun episcop ar săvîrşi hirotonia pentm bani şi ar face obiect de vînzare hanii care nu se vinde şi ar hirotoni pe bani episcop sau ho/episcop sau prezbiter sau diacon sau pe altcineva din cei care se numără în cler, ori ar promova pentm bani economi sau
edict sau paramonari sau pe oricare din canon pentm mîrşav cîştig şi dacă se dovedeşte că a făcut aceasta, să se primejduiască din treapta sa. Şi cel hirotonisit să nu aibă nici un folos din hirotonia sau promovarea cea din negoţ; ci să fie străin de demnitatea sau funcţiunea pe care a dobîndit-o penlni bani. Iar dacă cineva a fost mijlocitor în astfel de afaceri urile şi ilegale acela dacă ar fi cleric să cadă din treapta sa, iar dacă este laic sau monah să se anatematisească". -Ghenadic Enc. -3.
1788. -"Prea bune şi foarte drept cinstitoare sînt ponincile canonului Sfinţilor Părinţi care resping şi anulează tot atacul satanicesc şi toată apucătura diabolică îndreptată împotriva da/ului duhovnicesc; căci cu nici un chip nu se admite ca promovarea hirotoniei să se facă sau să se primească pentm bani, nici de cel ce o săvîrşeşte, nici de cel ce primeşte promovarea hirotoniei. Dar nu permite a se da bani nici înainte, nici în timpul hirotoniei nici, după timpul hirotoniei, nici în însăşi timpul hirotoniei deoarece cu desăvîrşire s-a oprit mituirea penlni acest lucm". -Ghenadic Enc. 4.
1789. -"Totuşi fiindcă acum, deşi acestea sînt oprite lămurit, s-au vădit unii din Biserica galalenilor, care dispreţuiesc şi calcă din cauza lăcomiei ruşinoase şi a iubirii de argint aceste pontnci mîntuitoare şi morale, am socotit şi noi că esle bine a le reînnoi iarăşi pe acestea împreună cu sfînlul sinod care se ţine întru această cetate împărătească, Roma nouă, pentriheă fără de nici o născocire şi fără de niciun pretext şi fără de niciun sofism să tăiem cu desăvîrşire acest obicei nelegiuit şi urît , care nu ştiu cum a intrat în prea sfintele Biserici, pentru că într-adevăr, fără de cîrciumărie şi curată fucîndu-sc glăsuirea de către arhiereii cei ce hirotonisesc să vină de sus hanii Sjîntului Duh; deoarece acum făcînd ei pentm bani promovarea şi lucrtnd fără curăţenie cu mîna, nu ştiu dacă vine asupra celui ce se prohiriseşte potrivit glasului evangheliei, ci mai vîrtos de nu se restrînge Iwnd (Domnului) Duhului Sfînt". -Ghenadie Enc. 5.
1790. -"Deci, să ştii, că oricine va fi vădit de una ca aceasta, ori episcop, ori horepiscop, ori periodeut, ori prezbiter, ori diacon, ori oricare altul din diaconi, ori oricare altul din canon ori laic, prin hotărirea comună a arhiereilor şi cu vot obştesc se va osîndi, după cum şi canonul Sfinţilor Părinţi de mai înainte zice: că trebuie ca hanii să fie har şi cu nici un chip să nu se mijlocească argintul în privinţa lui. Aşadar, să fie şi lepădat şi străin de orice demnitate ieraticească şi slujbă şi supus blestemului anatcinii atît cel ce crede că-l va cîştiga pe acesta cu bani, cît şi cel ce făgăduieşte să-l dea acestora pe bani, ori cleric ori mirean de ar f de s-ar dovedi ori nu s-ar dovedi că a făcut aceasta; căci nu se pot împăca întru sine cele neîmpăcate şi nici mumona să conlucreze cu Dumnezeu sau ca cei ce slujesc aceluia să slujească şi lui Dumnezeu; şi aceasta este hotărirea neîngăduilă a Domnului; "Nu poţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Matei 6, 24). Punîndu-se cu tărie încrederea în aceasta şi supiinîndu-le acestora, împreună cu Cel ce le-a spus acestea am dat hotărirea împotriva acelora ce comit astfel de nelegiuiri". -Ghenadie Ene. 5.
1791. -"Deci şi sfinţenia ta (ca episcop eparhiot al Romei)
să se îngrijească procedîndu-se cu toată prevederea că toate ca acestea, prin scrisori să se difuzeze lămurit atît episcopilor vicari cît şi periodeuţilor celor supuşi ţie, cît şi tuturor celorlalţi; pentru ca toţi creştinii într-un duh şi într-un suflet adunîndu-se slrîns laolaltă împotriva vrăjmaşului comun să putem tăia cu ajutorul lui Dumnezeu rădăcina lăcomiei de. huni sădită de acela întru noi împreună cu toate ramurile răutăţilor ei. Salutăm întreaga comunitate de fraţi întru Hristos de la tine. Fii sănătos întru Domnul, roagă-te pentm noi de Dumnezeu
preailtbitUle frate". - Ghenadie Encic. 4(,9. 7.
1792. -"în multe feluri şi în multe chipuri, din Evanghelii de la Apostoli şi de la Părinţi ne învăţăm că la ceremonialul de sfinţire a hirotoniei să nu ne stăpînească lăcomia de bani, să nu luăm aur şi argint şi să nu ne însuşim ceva străin la hirotonia vreunei persoane, precum vom arăta prin dovezile citate în cele următoare atît din Scripturile de Dumnezeu inspirate, cît şi din învăţăturile patristice. Căci cei ce-şi pun mîinile sînt slujitori ai Duhului Sfînt iar nu vînzălori ai Duhului Sfînt; deoarece cei ce au primit autorizaţia aceasta prin cuvîntul Domnului au vestit că ei în dar au primit hanii Duhului Sjînt, în dar să-l dea celor ce îl primesc de la dînşii. Iar dacă cineva se va dovedi că pe aur l-a cumpărat pe acesta, pe unul ca acesta îl declară lepădat de tagma ieraticească. Căci deşi cu numele a fost primit între clerici dar în realitate, prin faptă cuvîntul lor minte "căci nimeni nu poale sluji lui Dumezeu şi lui Mamona" precum ne-am învăţat din evanghelii (Matei 6, 24). Şi deoarece am auzit pe Dumnezeu grăind prin prooroci: "Preoţi, grăiţi în inima Ierusalimului" (îsaia 40, 2) şi iarăşi ameninţînd şi grăind: "Paznicul de va vedea că vin războinicii şi nu va semnala cu trîmbiţa şi popond nu se va păzi şi venind duşmanii vor pierde suflete, sîngele îl vor cere din mîna paznicului" (Ezcthiei 36, o), temîndu-ne să nu fim osîndiţi şi dojeniţi din cauza tăcerii, vestim tuturor mai întîi stătătorilor Bisericilor noastre, ca, cu îndrăzneală să zicem după dumnezeiescul Apostol: "Curaţi sîntem de sîngele" (F. A. 20, 26) celor ce calcă orînduirile canonice şi mult mai vînos de ale acelor care au hirotonit pentm bani, pe care dumnezeiescul Apostol Petru al cănii scaun l-ai moştenit chiar sfinţia ta i-a osîndit ca pe Simion Vrăjitond; din cauza aceasta nu ne sfiim să vestim adevănd, păslrînd cu sfinţenie cele transmise nouă prin canoane de la Sf. Apostoli şi de la slăviţii noştri părinţi şi ne scîrbim dacă s-a călcat de cineva unele ca acestea". -Ta ras ie, Bncic. (787) 1.
1793. -"Deci frăţeasca şi venerabila noastră arhierie (Adrian al Romei) care legal şi după voia lui Dumnezeu administrează sJînta slujbă ieraticească să se bucure de o mare cinste. Că marele şi întîiul arhiereu Hristos Dumnezeul nostm a zis prin proorocul: "Viu sînt Eu şi voi slăvi pe cei ce Mă slăvesc" (Imp. 1,30). Căci ştii bine bărbate al doririlor Duhului, că aproape mai de suportat este eresul nelegiuit al lui Macedonie şi al celor cu dînsul împreună luptători împotriva Duhului Sjînt bîtftnd că SJîntul Duh este o creatură şi rob a lui Dumnezeu şi al Tatălui, pe cînd aceşti simoniaci îl fac rob lomşi. Căci care stăpîn vinde ceea ce are, dacă vrea sau pe rob sau pe altceva ce are; aşijderea şi cel ce cumpără, vrînd să fie slăpîn pe ceea ce cumpără, le cîştigă cu preţ de argint. Astfel, cei ce fac acest comerţ nelegiuit înjosesc pe Duhul Sfînt păcăluind la fel cu cei ce hulesc că Hristos prin Belzehut scoate dracii; sau ca să spun mai exact se aseamănă cu Iuda vînzătoml care a vîndut pe Hristos pe preţ de argint, de Dumnezeu ucigaşilor iudei". -Tarasie, Enc. 2.
1794. -"Deci, precum într-adevăr Duhul Sflnt este de o fiinţă cu Hristos Dumnezeul nostni, este pe deplin lămurit că cei ce vînd pe Duhul Sfint vor f părtaşi cu cei ce au vîndut pe Hristos. Iar dacă nu este cu putinţă să-L poată vinde, atunci este limpede că hanii Sfiitului Duh, adică sfinţenia preoţiei nu este întm dînşii; şi nici nu au primit-o şi nici nu o pot avea, căci ar trebui să-şi amintească pe SJîntul Petni care a zis către Simon: "Tu nu ai nici pane, nici soartă întru acest cuvînt al hirotoniei, că inima ta este necurată înaintea lui Dumnezeu" (Fapt. 8, 21). -Tarasie Enc. 3.
1795. -"Căci dacă demnitatea preoţiei se vinde, apoi de prisos este lor petrecerea vieţii întm cinste, cît şi conduita întru curăţenie şi virtute. Apoi după dînşii de prisos este şi Pavel, dumnezeiescul Apostol, care învaţă că se cuvine episcopului să fie fără prihană, întreg la minte, cuviincios, învăţător, înfrînat, treaz, ţinîndu-se de cuvîntul credincios al învăţăturii, ca să poată aduce mîngîierea prin învăţătura cea sănătoasă şi a mustra cu demnitate pe cei ce se împotrivesc (Tim. 3,2). Deci toate acestea sînt departe de cel ce vinde şi cumpără preoţia". -Tarasie Enc. 4.

1796. -"Prin imitatoarele dovezi culese din cărţile sfinte, se dovedeşte pe deplin cum că este cu totul străin de preoţie oricine dă sau primeşte (miţă) m oricare timp sau înainte de hirotonie sau după hirotonie, căci a lua este oricînd luare de mită. Dar şi toate promovările eclesiaslice se opresc a se da pentm bani". -Tarasie, Enc. 5.
1797. -"Canonul al 29-lea al Sfinţilor Apostoli: "Dacă vreun episcop prin bani a ajuns la demnitatea aceasta mare, ori prezbiter, ori diacon să se caterisească atît dînsul cît şi cel ce l-a hirotonit şi să se taie desăvîrşit şi de la împărtăşire, ca Simon Magul prin mine Petm". -Tarasie Ec. 6.
1798. -Din Faptele Apostolilor: "Şi văzînd Simon că Duhul Sfînt se dă prin punerea mîinilor apostolilor, le-a adus bani zicînd: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca pe oricare voi pune mîinile să primească
Duhul Sfînt. Dar Petru a zis către el: argintul tău să fie întru pieire cu tine, căci ai socotit că danii lui Dumnezeu se cîştigă pe bani. Tu n-ai pane nici soartă întru cuvîntul acesta; pentm că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Drept aceea pocăieşte-te de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doar ti se va ierta cugetul cel viclean al inimii tale; pentm că este otrăvit cu răutatea şi ai căzut în cursele cele nedrepte ale pierzării". -(Fapte 8,18-23). -Tarasie Enc.7.
1799. -Din a treia a împăraţilor: "Şi după întimplarea aceasta nu s-a întors Ieroboam de la răutatea sa şi iarăşi a făcut din popond de rind preoţi pentru înălţimile idoleşti; cel ce vrea să fie preot îi umplea mîna lui cu bani şi se făcea preot înălţimilor. Şi s-a socotit aceasta spre păcat casei lui Iarobuam şi spre pieire şi stingerea neamului său de pe faţa pămîntului". -(c. 13, 33-34). Tarasie Enc. 8.
1800. -Din a patra a împăraţilor (5, 15-27) în rezumat: "Elisei a refuzat să primească ceva de la Neeman Sirianul dar ucenicul său Gheezi pe furiş, i-a cerut bani de la Neeman şi astfel, Elisei l-a blestemat, zicîndu-i: "Ai luat argintul şi hainele să cumperi cu ei grădini şi măslinişuri şi vii şi oi şi boi şi slugi şi slujnice? Şi lepra lui Neeman se va lipi de tine şi de sănwiţa ta în veac şi a ieşit de la faţa lui lepros ca zăpada". -Tarasie Enc. 9.
1801. -Din comentariul Simţului Vasile la Isaia în rezumat:
"Legea evangheliei şi danirile ei nu se aseamănă cu vorbăria descîntătorilor a căror minciuni amăgitoare sînt plătite cu bani, ci damrile evangheliei sînt adevămri şi ele se dau în dar spre a fi date pi dar: "în dar aţi luat, în dar să daţi" (Matei 10, 8). Simon şi-a atras pierzarea, voind să cumpere ce nu se poate vinde (Fapte 8,20) singura plată pentru dar este mulţumirea (Ps. 115, 3) căci un singur dar se poate da pentru dar: Păstrarea cu vrednicie a darului primit.-Tarasie-Enc. 10.
1802. -Din scrisoarea aceluiaşi către episcopii cei de sub el ca să nu se hirotonisească pentru bani: "Ei socotesc că nu păcătuiesc dacă nu iau îndată, ci iau după hirotonisire; dar a lua este a lua
oricînd. Vă îndemn că acest venit sau mai bine zis această introducere spre gheenă să o lepădaţi şi să nu vă faceţi nevrednici de săvîrşirea sfintelor taine, spurcîndu-vă mîinile cu astfel de venituri
(canon 90)". -Tarasie Enc. 11.
1803. - Din viaţa Sfîntului loan Gură de Aur în rezumat: în urma procesului... Sinodul a hotărit ca cei hirotonisiţi cu mită să ceară înapoi aurul dat episcopului Anton de la urmaşii lui, iar ei să aibă dreptul a se împărtăşi în altar fără a mai putea sluji cele preoţeşti, ca nu cîndva iertîndu-le această mită să se înrădăcineze iudaicescul sau egiptenescul obicei de a vinde şi a cumpăra preoţia. Fiindcă se spune cum că ticălosul şi mincinosul patriarh al iudeilor, în fiecare an schimba pe şefii sinagogilor ca să adune argint. Asemenea lui făcea şi marele preot al egiptenilor potrivit cu spusa proorocului: "Preoţii lui propovăduiau pentm bani şi proorocii lor pentm argint prooroceau" (Miheca 5,11). -Tarasie Enc 12.
1804. -Din canoanele celor 630 de sfinţi părinţi întruniţi la Calcedon: "Dacă vreun episcop ar săvîrşi hirotonia pentm bani şi ar face obiect de vînzare haml care nu se vinde şi ar hirotoni pe bani episcop sau horepiscop sau prezbiter sau diacon sau pe altcineva, pe cei ce se numără între clerici, ori ar promova pentm bani econom sau codic sau paramonar sau pe oricare din canon pentm mîrşav cîştig şi dacă se dovedeşte că a făcut aceasta să se primejduiască penlni treapta sa; şi cel hirotonit să nu aibă niciun folos din hirotonie sau promovarea cea din negoţ şi să fie străin de demnitatea sau de funcţiunea pe care a dobîndit-o pentm bani. Iar dacă cineva a fost mijlocitor în astfel de afaceri urite şi ilegale acela dacă ar fi cleric să cadă din treapta sa, iar de este laic sau monah să se anatematisească". -(IV ec. 2). -Tarasie 13.
1805. -După ce citează Enciclica lui Ghenadie (1789 şi VI ec. 22) încheie astfel: -"Toţi să auzim acestea şi să le băgăm în urechi nu numai arhiereii, ci şi toţi clericii precum şi toţi mirenii care locuiesc în lume. Deci, se cuvine ca noi să luăm aminte cu prisosinţă la cele auzite ca nu cumva să alunecăm pe alături (Evr. 2, "l) căci nu cu argint sau cu aur care se strică am fost răscumpăraţi din vieţuirea decăzută lăsată ca moştenire de la strămoşi, ci prin cinstit sîngele lui Hristos Celui nevinovat şi neîntinat ca un miel (I Petru i, 18-19>. Astfel, învăţîndu-ne pe noi, bărbate sfinte, să urinăm poruncilor din Scriptură şi celor evanghelice şi apostoliceşti, canoniceşti şi părinteşti ca să împlinim cu.fapta ceea ce gura noastră învaţă. Ridică-te la înălţimea măreaţă, înalţă glasul tău întm tăria credinţei; mergi, păşeşte intru nădejde; vesteşte cu îndrăzneală iubirii de adevăr pentru ca să se desfunţeze şi să piară punerea mîinilor pentru bani, precum şi orice nedreptate şi cîrciumărie simoniacă". -Tarasie, Patr. C-pol. (787) Enciclică.