DICŢIONAR ORTODOX

NEPĂSAREA
1450. Nepăsarea sau indiferentismul în slujba încredinţată şi în datoriile faţă de sine, de aproapele şi de Dumnezeu este o boală primejdioasă pentru societatea bisericească şi lumeasca. Cel nepăsător este un egoist al traiului bun, îngăduie răul sub toate formele, nedreptăţeşte pe cei credincioşi, introduce dezordinea şi păcatul atît în viaţii lui cît şi în al aproapelui sub aparenţa bunătăţii. Blestemat este tot cel ce face lucrul Domnului cu nepăsare (Ier. 48, io). Aceştia sînt căldiceii din Apocalipsă pe care Domnul îi va lepăda spre a lor osîndă (3,15-18).
1451. -"Nepăsătorul se consideră ca un deznădăjduit de mîntuirea lui, iar nepăsarea este un dispreţ fată de făgăduinţele vieţii monahale (creştine) şi preţuire exagerată a lucrurilor lumeşti. In necaz cel neglijent acuză pe Dumnezeu că este nemilostiv şi neîndurat faţă de viaţa oamenilor iar la nigăciunile particulare şi la slujbele obştii, este fără de nici o tragere de inimă. Rînduim ca pentru acest păcat cel neglijent să se pocăiască 40 de zile; în 3 săptămîni să nu guste nici vin nici untdelemn şi să facă cîte 250 de metanii pe zi, fiindcă boala neglijenţei poate să-l ducă la pierzarea ceaveşnică a iadului". -Sf. Teodor Stud. Scris. (>.