DICŢIONAR ORTODOX

OBICEIUL
1452. -Obiceiul, obişnuinţa sau felul de a li şi a lucra al cuiva sau de a se face vreo slujbă, sau modul de a trata practic anumite probleme de viaţă sau înrudite'eu ceea ce se numeşte popular tradiţie. Obiceiul bun uşurează viaţii omului ridicîiidu-1 la treapta perfecţiunii (Rom. (>, 1-7). Dacă omul se stupîneşte pe sine de lu început din tinereţe, el se poate îndrepta mai uşor cînd greşeşte de prima dată, decît cel învechit în rele; pentru unul ca acesta şi canonisirea este mai uşoară iiir cînd va striga către Domnul va ti auzit (Matei 27,75; Luca 7,47; 17,3; Rom. 3,1; I loan 2,12; 11 Regi 12,13). Obiceiul bun este temelia virtuţilor morale şi cine l-a dobîndit, lucrează cu plăcere şi bucurie la mîntuireu sa şi a altora (Ev. 12,1-29).
1453. -Obiceiul rău care se furişează sub diferite forme în viaţa omului îl subjugă încetul cu încetul, încît îl duce la obişnuinţa cea păcătoasă, transformată în a doua natura, care este foarte greu de îulăturut. Toţi aceştia care dogmatizează păcatul cu ştiinţa şi cu voinţa, se definitivează în rău ajungînd chiar în situaţia de a nu se inai putea pocăi (tiv. 10. 16-20; II, 9-10; Matei 26. 14-26; 27, 5; F. Ap. 1. ÎS: Rom. 2,
5-6). "Obiceiul din fire n-are leaurc", de aceea orice lei de păcat care s-a înfipt adine iu viaţa omului, trebuie tratat ani îndelungaţi cu deasă cercetare duhovnicească pînă ce el va dispărea, Fără îndreptare nu poate li iertare (Is. 1,16-18: Ier. 25,51; Ie/. 18. 23-32; Luca 3,3-8).
1454. -în patrimoniul Bisericii sînt anumite obiceiuri în slujba administraţiei şi în pastoraţie, pe care spiritul canonic le acceptă ca bune, dacă ele promovează prestigiul şi mîntuirea oamenilor conform cu învăţăturile Scripturii (I, 6, 7; îi, 2, 7; IV, 28, 30; st'. Vasile 3, 89). Fiecare Biserică particulară poate avea anumite obiceiuri bune ale ei (II ec. 8; VI ec 39; sf. Vasile 91). Duhovnicii trebuie să cunoască obiceiurile fiecărui fel de ocupaţie şi fiecărui fel de credincios ca să poată aplica o canonisire. corectă (VI, 102). Orice obicei care este conform adevărurilor Sf. Scripturi şi a Sf. Tradiţii şi a spiritului canonic, trebuie desfiinţat (I ec. 15; VI ec. 62; Ancira 26).