DICŢIONAR ORTODOX

MÎNCAREA
1336. -Mîncarea este o condiţie a existenţei pămînteşti dată de Făcătorul (Prov30, 8-9). Abuzul ei este aspru jxîdeiwit (lac. 2, 17; Prov. 23, 1-3). Calea împărătească a îmbunătăţirii ei este hrana bine socotită ca timp, loc, cantitate, Calitate §i datorie morală bisericească. (Matei 5, 25; Marcu 2, 16; l-uca 10, 8; Rom. 14,6-24; 14,2-3; I Cor. 8,8; 9,13; 10,27-31; Gangra 1,2-21; 3)). Fiecare creştin este dator să se întrebe în fiecare seiuă: Am lucrat eu ca să răsplătesc pîinea pe aure am mîncat-o sau liaina sau lucrurile pe care le-am folosit? Am produs ceva în plus pentru folosul aprou|)elui? (IITcs. 3,10) El este (Litor.su se înfiineze cumpătat (Apost. 51,53; Ancira 14) să nu chefuiască în CÎrciuini (VI ec. 76; Ancira 4) sau să facă ospeţe în Biserică (VI cc.74; Cait42).
1337. -"Dacă viclenii encratiţi ne întreabă pe noi (ortodocşii) de ce nu mîncăm toate felurile de carne să li se răspundă: Noi ne îngreţoşăm şi de prisosinţele (gunoaiele) noastre. La noi şi carnea
are aceeaşi socotinţă ca şi verdeţurile, însă precum facem deosebire între diferitele plante după folosul lor lot aşa facem deosebire şi între felurile de carne. Plantă este şi cucuta, carne este şi cea de vultur, dar nimeni n-ar îndrăzni să mănînce mătrăgună fiind om întreg sau să mănînce came de cîine dacă nu l-ar forţa împrejurările. Astfel, cel care ar mînca din nevoie şi carne oprită (de cal, etc.) nu păcătuieşte". -Sf.Vasile 86.
1338. -"Ascetul trebuie să ştie cînd şi cu ce mîncăii trebuie să-şi hrănească tnipul ca duşman; cînd să-l mîngîie ca prieten, cînd să-l îngiijească ca bolnav, ca nu cumva prin nebăgare de seamă, cele ale duşmanului să le socotească ale prietenului, iar cele ale prietenului să le pună pe seama duşmanului, iar ale acestuia iarăşi să le socotească ale bolnavului. Căci la vremea ispitei îl va război fiecare, după ce a dat sminteală fiecăruia". Filoc. IV, p. 289, 57.