DICŢIONAR ORTODOX

LĂCOMIA
1138. -în urma păcatului strămoşesc trebuinţele omului sînt nesfîrşite şi poftele sînt nenumărate şi astfel, toate acestea tind spre lăcomia cea nepotolită. Omul este stăpînit lăuntric de poftele mîncării, băuturii şi a poftelor trupeşti, iar în afară, de lăcomia-îmbrăcămintei luxoase, de averi şi de bani, precum şi de trufia vieţii sociale de a stăpîni peste alţii. Tendinţele către ele nu constituie un păcat, însă îndată ce ele sînt primite de sufletul care face din ele o dogmă, lipindu-şi inima de ele, lăcomia devine un păcat de moarte şi izvor al tuturor nelegiuirilor (I Tim. 6,10). Pentru unul ca acesta a zis Domnul că mai lesne va intra cămila prin urechile acului, decît bogatul întru împărăţia lui Dumnezeu (Matei
19, 24). "Luaţi dar seamă la voi înşivă ca nu cumva să se îngreuneze inimile voastre cu lăcomia mîncării şi a băuturii şi cu îngrijirile vieţii acesteia şi astfel să vie peste voi, ziua aceea fără de veste" (Luca 2, 9; I Cor, 6, 10, 12; Efes. 5,18; Filip. 3,18; V. Dobînda, Simonia).
1139. -"Apostolul Pavel, ca drept canon către Efeseni sau către clericii de prehdindenea, le spune clar: Argint sau aur sau haine n-am poftit de la nimeni, toate făcîndu-le pentm ca şi voi să vă osteniţi şi să ajutaţi pe cei neputincioşi, luînd aminte că mâi fericit este a da decît a lua (Fapte 20, 32-33). De la aceasta învăţîndu-ne şi noi hotărim ca episcopul să nu urmărească cîştigul mîrşav, luînd ca motiv speranţa întru păcate (de binefacere) şi să ceară aur, argint sau altceva de la episcopii, clericii sau monahii supuşi lui, căci Apostolul zice: Nedrepţii împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea (I Cor. 6, 9) şi copiii nu sînt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii (ll Cor. 12, 14). Deci, dadă se va afla cineva că pentru stoarcerea de aur sau pentm altceva, sau pentru vreo patimă a sa, opreşte de la liturghie sau afuriseşte pe vreunul din clericii supuşi lui, sau închide vreo sfîntă Biserică, oprind a se face slujbe, descărcîndu-şi nebunia asupra lucrului nesimţitor, devenind el însuşi neştiutor, (în cele ale misiunii sale de arhiereu), se va supune aceleaşi soarte (pedepsitoare) şi se va întoarce răutatea lui la capul lui (Ps.7, 17) ca C(J ce a călcat poruncile lui Dumnezeu şi aşezămintele apostolice (29). Căci şi Apostolul Petru zice : Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în grija voastră, îndrumînd-o cu voie bună, nu cu silnicie, ci cu osîrdie şi nu după poftele cîştigului mîrşav, nu ca şi cînd aţi fi stăpîni (lumeşti) peste cler, ci pildă bună făcîndu-vă Uirmei, iar cînd se va arăta Arhiepiscopul vostni Hristos, veţi lua cununa slavei celei neveştejite" (I Petru 3, 2.-4). -VII ec. 4.
1140. -"Patima lăcomieipîntecelui omoară, zice puii dumnezeieşti ai virtuţilor. Dar şi pe ea o omoară hand credinţei şi ascultarea poruncilor dumnezeieşti prin raţiunea umplută de cunoştinţă". -Filoc. III, p. 459,59.