DICŢIONAR ORTODOX

JURĂMÎNTUL
1126. -Dumnezeu este adevărul absolut (loan 14, 6) şi pe adevărul lui Dumnezeu trebuie să se întemeieze orice dreptate trebuitoare relaţiilor dintre creştini. Jurămîntul este un act de slujire lui Dumnezeu (Fac. 14,22-24) şi foloseşte pentru a stabili adevărul între oameni (Deut. 6,12; 111 Regi 8, 31). Dumnezeu este lăudat cînd omul se jură întru numele lui (Ixv. 5,1; Ier. 4,2), însă este un mare păcat cînd cineva jură strîmb în numele Domnului (Lev. 6, 3; 19, 12). "Dacă vei jura: Viu este Domnul, întm adevăr, cu mare chibzuială şi dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvîntate şi se vor lăuda întm El (Ier. 4, 2). Idealul vieţii creştine este ca minciuna să dispară şi să nu mai fie nevoie de jurămînt (Matei 5, 33-37). însă păcatele noastre fac ca jurămîntul să fîe un criteriu al stabilirii adevărului şi al dreptăţii" (Ev. 6, 16; Matei 26, 6 ; Filip. 1, 8; Apost. 52; V. Făgăduinţele).
1127. -"Omul lui Dumnezeu adică creştinul, nu trebuie să se jure nici pe soare, nici pe lună, nici pe stele, nici pe cer sau pe pămînt... căci Dascălul nostm ne-a pomncit ca să nu jurăm, ci cuvîntul nostm să fie mai vrednic de credinţă decît jurămîntul. Nici pe cer, că este nelegiuire păgînească, nici pe Ierusalim sau pe templul Domnului sau pe Altar, pe jertfa sau aund templului, sau pe capul nostru, că aceasta este făţărnicie iudaică, ci pe creştini Elîipovătuieşte ca, cuvîntul lor să fie da, daşinu, nu, iar ce este mai mult decît aceasta este de la cel rău. (Matei 5,22-27) Cu atît sînt mai vinovaţi cei ce se jură pe neadevăr". -Const. Ap. v, 12.
1128. -"Pe cei ce se jură cu jurăminte păgîneşti (tăgăduind adevărul) canonul (Sf.Vasile 81, 82) îi supune canonisirilor, iar noi hotărîm pentru aceştia afurisirea". -VI, ec. 94.
1129. -"Ne-ai întrebat (Amtilohie) în privinţa prezbitenilui Vianor (care a jurat în faţa ctitoriului Bisericii că nu va mai sluji acolo ca preot), dacă se mai poate primi în cler în unna jurămînlului. Eu ştiu că s-a dat un decret obştesc pentm toţi clericii din Antiohia care au jurat împreună cu el, ca ei să se îndepărteze de adunările publice (ca să nu facă sminteală neştiind pocăinţa lor) iar în particular (în locuri unde sînt necunoscuţi) pot să lucreze cele ale preoţiei. Lui Vianor i se poate da voie să slujească, întnicîl nu mai este în Antiohia ci în Iconia unde precum ne-ai scris, deja s-a mutat să locuiască. Deci, acest bărbat poale fi primit la slujbă cerîndu-se de evlavia ta să se pocăiască de jurămîntul făcut cu înlesnire, în faţa unui om necredincios nepulînd suferi ameninţarea acelei mici primejdii" (politico-sociale). -Sf.Vasile 17.
1130. -"Se cuvine a se administra tratament deosebit conducătorilor, cam se jură să facă rău supuşilorlor. Vindecarea acestora este de douăfelwv mai întîi să fie învăţaţi a nu se mai jura lesne, al doilea să nu stăruie în jurămîntul rău făcut. Drept aceea, cel ce s-a jurat să facă rău cuiva, acela să se pocăiască pentru neclubzuinţa jiuămînlului; să nu caute să-şi susţină răutatea pe motivul respectării jiirămîntului. Nici lui Irod nu i-a folosit respectarea jurămîntului, făcîndu-se ucigaş al proorocului, ca să nu-şi calce jurămînhil (Matei 14, 9). în general jurămîntul din iniţiativa proprie este oprit şi cu aăt mai mult se opreşte cel făcut cu răutate. Deci cel ce s-a jurat rău trebuie să se pocăiască, iar să tui se silească a-şi împlini jurămîntul nelegiuit Să se cerceteze mai bine nelegiuirea. Dacă s-ar jura cineva să scoată ochii fratelui său, oare ar fi bine să se facă una ca aceasta? Dacă cineva ar jura să ucidă? Dacă cineva ar jura să calce o ponincă a lui Dumnezeu? "Juratu-m-am ca să păzesc poruncile dreptăţii tale" (Ps. 118, 106). Şi după cum trebuie a păzipomncile cu judecată hotărîtoare, tot aşa se cade ca în tot chipul să se nimicească şi stîrpeascăpăcatuf. -Sf.Vasile. 29.
1131. -"Călcătond de jurămînt (sperjurul) va fi oprit şus£_anL^ de la împărtăşanie, doi ani plîngînd, trei ani ascultînd, patru îngenunchind, un an stînd împreună cu ceilalţi credincioşi (c.56) şi apoi se va învrednici de Sf.împărtăşanie". -Sf. Vasile 64.
1132. -"Călcătorul de jurămînt (sperjurul) dacă păcatul a fost făcut din constringere, sînt supuşi la canonisiri mai uşoare, primindu-se la împărtăşanie după şase ani. Cei ce şi-au vîndut credinţa lor fără constringere, doi ani să se tîngiuască, doi ani să asculte, cinci să îngenunche şi alţi doi să stea la mgăciune şi după pocăinţa trebuitoare (de 10 ani) să se primească la împărtăşania trupului lui Hristos". -Sf.Vasile 82.
1133. -"Sf. Vasile 82, hotărăşte ca cei ce prin constringere jură strimb, să fie înlăUiraţi din comuniune şase ani, iar pe cei fără constringere să fie înlăturaţi zece ani. Noi socotim ca aceştia să se scoată din comuniune un an, numai dacă vor mînca după ceasul al nouălea din zi (seara) mîncare de postuscată şivorface zilnic cîte 250de metanii". -I.Post.45.
1134. "Cei ce jură strimb să ia bunurile alttua, acela de va lua canon n-are vindecare a se ierta fără numai pînă se va întoarce să dea asupreala (lucrul luat) pentm care a făcut jurămînt strimb şi a luat. Atunci de o va da, se canoniseşte trei ani să nu se cuminice şi să facă post şi metanii şi milostenii ca să i se facă de dînsul milă lui Hristos să-^ ierte de jurămîntul ce a jurat strimb şi s-a lepădat de dînsul. Pentm că zice dumnezeiescul Grigore Bogoslovul: cine va jura strîmb acela de Dumnezeu se leapădă". -ILT,372.
1135. -"PreoUd să nu se jure, fieşte-ce jurămînt nici mic, nici mare, nici cu voie, nici fără voie) iar de va face aceasta, să se scoată din preoţie". -PBG. 101.