HIROTONIA DIACONULUI ŞI A PREOTULUI

HIROTONIA DIACONULUI ŞI A PREOTULUI
826. -Hirotonia diaconului şi a preotului se face de un arhiereu, prin punerea mîinilor unită cu rugăciunea sfinţirii, după arhiereticon, prin care i se transmite darul de a sluji cele sfinte la altar, ca o continuare a misiunii apostolice spre slava lui Dumnezeu, mîntuirea sufletului aproapelui şi a lor înşişi (Luca 6,13; 10,16; loan 15,16; 20, 20-23; Majei 28, 18-20; Marcu 16, 15-19; F. Ap. 1, 20; 5,'42; 5, 1-3; 14, 23; 20, 28; Rom. 10,15; I Cor. 4,1; 5,4-6; 9,16; 12,29; I Tim. 2,1-2; 5,17-22; II Tim. 2,3; Tit. 1,5). Hirotonia se face numai la Liturghia Sfîntului loan Hrisostom şi a Sfîntului Vasile. La o Liturghie se poate hirotoni numai cîte un singur diacon, preot şi arhiereu şi nu mai mulţi. Taina hirotoniei se face numai în altarul bisericii, fiindcă cei hirotoniţi vor sluji numai în altar, în chip public, ca să participe cîţi mai mulţi oameni, fiindcă misiunea lor este de a sluji pe aproapele. "Sîrguiţi-vă de a face toate după voia lui Dumnezeu, avînd în frunte pe episcop ca locţiitor al lui Dumnezeu, pe preoţi ca pe sobond apostolilor şi pe diaconi care sînt bine plăcuţi, care au încredinţată slujirea lui Iisus Hristos". Sf. Ignatie, Magn. 6.
827. -Candidaţii Ia hirotonie trebuiesc mai întîi examinaţi canonic. Orice candidat trebuie să fie creştin botezat, de parte bărbătească, sănătos la trup şi la suflet, iar peste toate acestea să domine acoperămîntul evlaviei întru trăirea vieţii lui Hristos, fiind floarea evlaviei creştine. Singurul criteriu de admitere la hirotonie este vrednicia şi numai vrednicia în cadrul sfintelor canoane. "Domnul a ponincit să fie înaintaţi la preoţie cei mai buni din fiecare neam, şi să nu se aibă în vedere însuşirile tnipeşti, ci credinţa şi viaţa morală" (Const. Ap. VI, 23). O viaţă curată obişnuită nu este suficientă pentru a păstori, ci este nevoie ca la aceasta să se adauge şi o minte luminată de la natură, dublată de o pregătire culturală teologică, care să-l facă superior celorlalţi oameni din toate punctele de vedere. La sarcini superioare trebuiesc oameni superiori (Ap. 80; Iec. 2; Sf. Vasile 80, 89). Deci, şcolile teologice, nu au rostul numai de a împărtăşi cunoştinţe, ci şi de a educa şi selecţiona în conformitate cu scopul canonic al pregătirii elevilor, pentru a căror vrednicie dascălii o mărturisesc prin notele de studii, precum şi prin diplomele ce le eliberează, şi de care ei îşi vor da seama înaintea lui Dumnezeu. (Num. 12, 16-18; I Regi 2,12-17; 29,23; 3,14; 4,17-18; Is. 5,18-22; Osea 4,6-11; Luca 8,39-39; 9,57-62; I Tim. 5,21-24).
828. -Examinarea canonică deplină o face episcopul cu ajutorul duhovnicilor, pe care i-a avut candidatul din copilărie şi pînă la vremea hirotoniei. Duhovnicul care-i dă adeverinţă, prin care se mărturiseşte că este vrednic de a fi urmaş al apostolilor, trebuie să intre în legătură cu toţi duhovnicii şi dascălii pe care i-a avut, de la care să culeagă mărturii despre viaţa lui individuală, familială şi socială. Apoi să supună pe candidat la examinarea duhovnicească amănunţită, în faţa icoanei lui Hristos, în biserică, luînd pe rînd toate păcatele opritoare de preoţie, cu privire la viaţa lui individuală şi apoi familială (Ap. 17,18,1 9; VI 3, 14; 18, 26, 33; Neocez. 8, Laod. 10), a soţiei, a copiilor, a gospodăriei, etc., apoi cele sociale, ca obligaţii faţă de semenii săi de autorităţile civile, militare, etc. (Ap .6, 26, 81, 83; IV 3 c. 3, 7; Cart. 16; I-II, 11; VI ec. 4, 9; 17, 76). Dacă este. necăsătorit sau monah trebuie să-şi cunoască datoriile şi greaua răspundere faţă de sine (Sf. Vasile 50, 60, 70; Neocez. 1, 8, 9, 10; VI ec. 3, 13, 40, 44), faţă de aproapele (Ap. 58, 59; I ec. 2; VI ec. 19), faţă de Dumnezeu (Ap. 8, 9; VI ec. 12, 77). Toate aceste îndatoriri canonice trebuiesc cunoscute, nu numai după memorie, ci să aibă adîncă convingere şi să se cutremure de cuvintele Domnului (Ier. 1, 8; 30, 10; Matei 10, 26-28). Sf. Sim. Tes. (v, 167-168) zice că trebuie să mărturisească şapte preoţi vrednicia unui candidat la hirotonie.
829. -"Prezbiterul, diaconul şi ceilalţi clerici să se hirotonisească de un episcop". -Apost. 2.
830. -"Cel ce s-a căsătorit de două ori după botez, sau care a avut concubină nu poate fi episcop, prezbiter, diacon sau orice din tagma ieraticească". - Apost. 17.
831. -"Cel ce se va căsători cu văduvă, lepădată, curvă sau din cele de la teatm, nu poate fi episcop, prezbiter, diacon sau altceva din tagma ieraticească". -Apost. 18.
832. -"Cel ce s-a căsătorit cu mde, succesiv cu două surori, sau cu o nepoată sau o soră, nu poate să fie cleric (Chiar dacă acum este văduv)". -Apost. 19 (V. Căsătoria cu rude).
833. -"Dacă vreun episcop a ajuns la această demnitate, prin bani (simonie), sau vreun prezbiter sau diacon, să se caterisească atît dînsul cît şi cel care l-a hirotonisit, şi să se taie cu desăvîrşire şi de la împărtăşire, ca Simon Magul de mine Petm". -F. Ap. 8,18-26). Apost. 29.
834. -"Dacă se va ridica asupra vreunui credincios (candidat) la hirotonie, vreo învinuire de curvie, sau preacurvie sau alt oarecare păcat care opreşte de la hirotonie, şi se va adeveri cu dovezi să nu se hirotonisească cleric". -Apost. 61.
835. -"Hirotonia nu se poate repeta ca şi botezul, I. ec. 19. "Dacă vreun episcop, prezbiter sau diacon ar primi de la cineva a doua hirotonie, să se caterisească şi el şi cel ce l-a hirotonisit afară de cazul cînd s-ar dovedi că el a fost hirotonisit de eretici, fiindcă cei care sînt botezaţi sau hirotonisiţi de eretici, nu pot fi nici creştini adevăraţi şi nici clerici". -Apost. 68.
836. -"Episcopul Osiu, zice: Socot că este necesar să se cerceteze cu toată grija şi sîrguinţa, în cazul cînd un bogat sau scolastic din for (avocat) ar candida la episcopie, să nu se hirotonisească mai înainte pînă ce nu va fi împlinit slujba de citeţ, de diacon şi de presbiter, ca din fiecare treaptă să se poată aprecia dacă este bun de episcop. Şi în fiecare treaptă va sta timp îndelungat, (de cinci ani) ca să se poată cunoaşte credinţa lui, viaţa morală, statornicia şi vrednicia sa şi numai după ce se va socoti vrednic de dumnezeiasca preoţie, să se bucure de o treaptă mai mare. Căci nu este cuviincios, nici înţelept, şi nici moral, a tinde la treapta episcopiei cu îndrăzneală şi să ajungă cu uşurinţă, episcop, prezbiter sau diacon pentru că atunci s-ar numi neofit (i Tim. 3,6,4,22), căci apostolul învăţător al neamurilor a oprit să se ridice cu uşurinţă la preoţie, fiindcă cercetarea făcută în timp îndelungat va putea arăta viaţa şi faptele fiecăruia. Toţi au răspuns că sînt de acord cu aceasta". -Sard. io.
837. -"Dacă unii s-au făcut prezbiteri fără o cercetare suficientă, apoi, mai tîrziu, cînd au fost cercetaţi, şi-au mărturisit păcatele nevredniciei lor, iar episcopii ca oameni, i-au hirotonit contrar canoanelor, pe aceştia canonul (Ap. 25, 61) nu-i admite în cler, căci biserica sobornicească primeşte în slujba sa numai pe cei vrednici", -l ec. 9.
838. -"Pentni că s-au produs multe tulburări, s-a socotit ca să se desfiinţeze obiceiul introdus în alte părţi, împotriva canonului apostolic (14-15), care hotărăşte ca să nu se mute din cetate în cetate nici episcopul, nici prezbiteml şi nici diaconul. Dacă, după hotărirea Sfîntului Sinod cineva ar îndrăzni să facă aşa ceva, sau ar unelti astfel de încercări pentni sine, să se anuleze aceste mutări, şi se va înapoia la biserica peiitiu care a fost hirotonit". -I ec. 15.
839. -"Prezbiterii, diaconii şi toţi clericii care n-au frică de Dumnezeu, sau nu cunosc canoanele, şi-ar părăsi biserica lor, cu nici un chip nu trebuiesc primiţi de altă biserică, ci să fie siliţi să se întoarcă la parohia lor, iar dacă se împotrivesc să fie excomunicaţi de la slujbă. Dacă cineva îndrăzneşte să răpească pe cineva din altă eparhie spre a-l hirotonisi, fără învoirea episcopului lui, să i se anuleze hirotonia". -I ec. 16.
840. -"Dacă vreun episcop ar hirotoni pentru bani şi ar vinde hand, care nu se poate vinde, şi ar sfinţi cu bani: episcop, horepiscop, diacon sau altceva dintre clerici, sau prin simonia banilor ar acorda demnitatea de: econom, avocat bisericesc, intendent sau alte demnităţi bisericeşti, cel ce se dovedeşte că a făcut una ca aceasta, să se primejduiască din treapta sa. Cel hirotonisit să nu aibă nici un folos din hirotonia, sau demnitatea, sau slujba pe care a dobîndit-o prin sintonie. Iar dacă cineva ar mijloci, în astfel de afaceri nişinoase şi nelegiuite, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi monah să se anatematisească". -IV ec. 2.
841. -"Prezbiteml, diaconul şi orice cleric, nu trebuie să se hirotonisească fără destinaţie, ci fiecare se va hirotoni pentm biserica unui oraş, sau sat, sau mînăslire. Iar cei hirotoniţi fără destinaţie, Sf. Sinod a hotâiît ca hirotonia lor să fie anulată şi nelucrătoare, spre ocara celui ce a făcut o astfel de hirotonie". -IV ec. 6.
842. -"Canonul Sfinţilor Părinţi (IV ec. 16; Cart. 16) sa aibă tărie şi în aceasta, ca prezbiteml să mi se hirotonisească înainte de 30 de ani, chiar dacă ar fi omul cu totul vrednic, ci să aştepte, căci Iisus Hristos în anul al treizecilea s-a botezat şi a începui a învăţa; asemenea şi diaconul înainte de douăzeci şi cinci de ani; nici diaconiţă să nu se hirotesească înainte de patnizeci de ani", -vi ec. 14.
843. -"Cei ce se hirotonisesc cu bani, iar nu după alegerea unei vieţi meritoase, fie episcop, fie orice fel de cleric hotărîm ca să se caterisească, împreună cu cei ce i-au hirotonisit", -vi ec. 22.
844. -"De acum să nu se mai numească vreun cleric la două biserici, căci aceasta este neguţătorie şi cîştig mîrşav străin de duhul bisericesc. însuşi Domnul a zis: Nimeni uu poate sluji Ia doi domni, căci pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui (Matei 6,24). Deci, după sfatul apostolului, fiecare să rămînă în ceea ce a fost chemat (I Cor. 6, 20), şi să slujească la o singură biserică. Căci cel ce slujeşte bisericii penlni cîştig mîrşav, s-a înstrăinat de Dumnezeu. Penlni împlinirea trebuinţelor acestei vieţi, sînt diferite îndeletniciri, şi cel ce voieşte din aceste meserii să-şi cîştige .cele de lipsă vieţii trupeşti, poate s-o facă după spusa apostolului: Mîinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale tovarăşilor mei (F. Ap. 20, 34), Această hotărire se aplică mai ales în această cetate Constantinopol, iar în alte localităţi ale satelor, din lipsa de slujitori, se poate îngădui o aplicare excepţională", -vii ec. 15.
845. -"Calehumenii care au jertfit idolilor, apoi au fost botezaţi pot să fie hirotonisiţi, ca unii care au fost spălaţi de toate păcatele anterioare botezului". -Ancira 12.
846. -"Să nu se mai hirotonisească prezbiler mai înainte de treizeci de ani, chiar dacă ar fi bărbat vrednic întru toate, ci să aştepte, căci Hristos la treizeci de ani s-a botezat, şi a început să înveţe". -Neocez. 11.
847. -"Dacă cineva s-a botezat fund ameninţat de boală, nu poate să fie ridicat la treapta preoţiei (ca un neofit) căci credinţa lui nu este din convingere, ci de frică, afară de faptul cînd dă dovadă pe wmă de credinţă tare, şi din lipsă de oameni". -Neocez. 12.
848. - "Nu se cuvine ca cel de curind luminat prin botez (adică neofitul) să se introducă în slujba preoţească". -Laod. 3.
849. - "Nu se cuvine să se facă (alegerile pentru candidau ia hirotonie) în prezenţa ascultătorilor calehumeni sau penitenţi". -Laod. 5.
850. -"Nu este îngăduit mulţimii needucate (care nu cunosc însemnătatea votului) să facă alegerea candidaţilor pentm preoţie". -Laod. 13.
851. -"Nu se cade a aşeza episcopi la sate sau la ţară, ci arhierei periodevţi (horepiscopi), iar cei deja aşezaţi, să nu facă nimic fără învoirea episcopului eparhiot al cetăţii. De asemenea şi prezbiterii să nu facă nimic fără învoirea episcopului". -Laod. 57.
852. -"Se cere educaţie şi cultură teologică: "S-a hotărît ca episcopul sau orice cleric, la hirotonie, să fi învăţat mai înainte hotăririle şi canoanele sinoadelor, ca nu cumva, mai apoi să păcătuiască" (VI ec. 3) şi să le pară rău de cele făcute..." Cart. 18-a. (şi 195).
853. - WH se cuvine să se hirotonisească episcop, prezbiter sau diacon, mai înainte de a face creştini ortodocşi pe toţi cei din casele lor". -Cartag. 36.
854. -"La mai multe sinoade s-a hotărît, ca nici-un episcop să nu-şi ia vreun cleric, străin fără învoirea episcopului care l-a avut mai întîi... iar dacă nu se va supune, să-şi atragă asupra sa osîndă îndărătniciei sale". -Cartag. 54.
855. -"Copiii mici botezaţi de donatişli, după ce vor ajunge la maturitate şi vor veni la soborniceasca biserică..., să fie primiţi după rînduiala veche prin punerea mîinilor (adică ungerea cu Sf. Mir), fără a mai fi rebotezaţi, după spusa apostolului: "Un Dumnezeu, o credinţă, un botez (Efes. i, 5), căci nu este îngăduit a se repeta. Ei trebuie să anatematisească erezia donalistă şi dacă vor deveni creştini vrednici, pot să fie hirotonisiţi spre slujba celor sfinte. Iar dacă unii dintre clerici şi enoriaşii lor ar dori să vie la noi, dar ei vor fi oameni aplecaţi spre o viaţă prea lumească, care-i împiedică de la mîntuire, fraţii noştri vor cerceta cu grijă, şi noi vom hotărî cele de folos".
856. -"Grijindu-se de buna rînduiala bisericească, am socotit să hotărîm şi aceasta: De acum încolo nimeni dintre mireni, sau monahi să nu se ridice dintr-o dată la treapta episcopiei, ci mai întîi să se încerce în treptele inferioare bisericeşti şi apoi să se hirotonisească episcopi. Deşi, pînă acum, din pricina nevoii, unii mireni sau monahi au fost ridicaţi repede la vrednicia episcopiei, fiind oameni virtuoşi şi au lucrat cu folos la bisericile lor (Sf. Ambrozie), dar aceste excepţii nu se pot impune ca lege generală, şi de acum hotărîm să nu se mai facă acest lucm, decît numai după ce candidatul va trece prin treptele ieraticeşti, împlinind în fiecare stare (cîle cinci ani), timpul hotărît de lege", -l-ll, 17.
857. -"Cei ce s-au întinat cu mari nelegiuiri..., nu li se poate da preoţia lui Dumnezeu, şi nici nu pot să ducă vreo mgăciune în faţa Lui, pentm fraţii lor, pentm că în Evanghelie stă scris că Dumnezeu n-ascultă pe cei păcătoşi şi că El nu împlineşte cererea, decît acelor care fac voia Lui (Ioan 9, 31). Insă unii sînt aşa de rău întunecaţi, încît nu mai poate pătrunde lumina pomncilor lui Dumnezeu pînă la ei, fiindcă de'îndată ce s-au lepădat de omul cel bun, ei cad în nelegiuire, ca într-o prăpastie...".
"Noi trebuie să ne împotrivim din toate puterile să-i oprim de la altar, ca să nu molipsească pe fraţii noştri, opunîndu-ne cu curaj îndrăznelii şi obrăzniciei lor, ca nu cumva, acei care au alunecat în păcate de moarte să se sporească şi mai rău pe panta faptelor celor rele...". "Insă, dacă aceşti obraznici voiesc să stăruiascăîn obrăznicia lor şi Sf. Duh se îndepărtează de la ei, lăsîndu-i în orbire, şi noi socotim că este bine să-i despărţim pe fraţii noştri... căci sfintele taine nu se sfinţesc acolo unde nu este Sfînlul Duh, iar Mîntuilond Hristos -nu ascultă nigăciunile celor ce s-au lepădat de El". -Sf. Ciprian, scris. 63.
858. -"Cel ce se jură că nu va primi hirotonia, după ce s-a jurat, să nu fie silit a-şi călca jurămîntul, deşi se pare că ar fi un canon care le-ar îngădui aceasta; însă noi cunoaştem din experienţă, că nu se procopsesc cei ce calcă jurămîntul. Totuşi trebuie a examina felul jurămîntului, cuvintele, intenţia, felul cuvintelor şi adaosurile tor şi dacă nu va fi nici-o uşurare canonică (căci e făcut solemn); pe unii ca aceştia trebuie a-i lăsa să-şi împlinească jurămîntul".r -Sf. Vasile 10).
859. -"Foarte mult mă mîhneşte faptul că în vremea din unnă, au început a se neglija canoanele părinţilor şi s-a călcat severitatea bisericească. Mă tem ca nu cîndva, această neglijenţă să se întindă, încetul cu încetul şi să ducă la tidburarea treburilor bisericeşti. După obiceiul încetăţenit, în toate bisericile lui Dumnezeu, din adîncă
" vreme, se primeau candidaţii în slujba bisericii, numai după ce erau examinaţi cu toată temeinicia, şi se cercetau cu de-amănuntul, despre întreaga lor viaţă, dacă nu sînt bîrfilori, beţivi, gîlcevitori, dacă au fost crescuţi din tinereţe ca să poată sluji cele sfinte, fără de care nimeni nu va putea vedea pe Domnul" (Ev. 12, 14). Toate acestea le cercetau prezbiterii şi diaconii, care trăiau împreună cu ei, apoi îi recomandau horepiscopilor, care primeau mărturisirile de la cei ce ştiau adevănd lucrurilor, şi apoi aducea la cunoşlin(â episcopului (eparhiot), şi numai aşa îl numără în tagma slujitorilor bisericeşti".
"Dar acum, fără a mai (ine seama de noi, (episcopii eparhioţi) şi fără a-i mai aduce la noi spre aprobare, (voi horcpiscopii) v-a[i însuşit toată puterea. Apoi pe lîngă această îndatorire (a selecţionării) aţi lăsat pe prezbiterii şi pe diaconii (interesaţi omeneşte) să introducă în biserică pe cei nevrednici, după bunul lor plac, fără a li se cerceta viaţa, a se constata părtinirea cea după nidenie, sau orice altă' prietenie (păcătoasă). Din această cauză se numără foarte mulţi clerici în fiecare sat, şi niciunul nu este vrednic de slujirea altarului, după cum voi înşivă mărturisiri, nefiind aleşi de bărbaţi vrednici. Deci, de vreme, ce situaţia este destul de grea, şi acum de frica recnitării în militărie, cer mulţi să intre în cler, este absolut trebuincios să se respecte canoanele părinţilor, şi vă cer vouă (horepiscopilor) să-mi trimiteţi catalogul clericilor din fiecare sat, de cine a fost promovat în cler şi care este felul lor de viaţă (morală). Dar să vă păstraţi la voi şi o copie a acestui catalog, asemenea cu cel trimis nouă, şi nimeni să nu se scrie într-însul cînd vrea. Astfel, cei ce s-au hirotonisit prezbiteri din anul primului indiction (373 e. c.) să fie socotiţi între mireni, şi să se facă din nou cercetări asupra lor de către voi, şi pe cei pe care îi veţi socoti vrednici, să fie primiţi prin realegerea voastră, şi astfel să curăţaţi biserica, izgonind pe cei nevrednici de ea. Deci, penlni viilor, să cercetaţi serios pe cei vrednici şi numai aşa să-i primiţi, însă să nu-i hirotonisiţi pînă ce nu-i veţi prezenta în faţa noastră, căci altfel, va fi socotit ca mirean tot ce va fi hirotonisit fără aprobarea noastră". -Sf.Vasile 89 (enciclică din anul I de arhiepiscop).
860. -"Ticăloşia lucndui, despre care vreau să vă scriu, chiar numai prin bănuiala trezită şi vorbită, mi-a umplut sufletul de durere şi se pare că este ceva de necrezut. Deci, cel ce se ştie vinovat să primească această scrisoare (circulară) ca pe o doctorie, iar cel nevinovat ca pe o prevenire, şi cel neglijent, dorind să nu fie nimeni dintre voi, - ca pe o învăţătură. Despre ce este vorba? Se spune de unii că voi episcopii luaţi bani de la candidaţii la hirotonie şi justificaţi acest păcat cu motivele facerilor de bine al evlaviei, ceea ce este şi mai rău. Dacă cineva face răul sub masca binelui, este vrednic de o îndoită osîndă, căci sub această mască se face răul, care duce la păcat, iar în aparenţă se preface că înfăptuieşte binele, făţămicindu-se. Dacă va fi adevărat, în viitor să se îndrepteze fiindcă celui ce primeşte argintul, trebuie să i se spună ceea ce s-a zis celui ce voia să cumpere împărtăşirea Duhului Sfînt: A/gintul tău să fie cu tine întru pierzare (F. Ap.
8, 20). Mai uşor"păcătuieşte cel ce vrea să cumpere fiindcă n-are, decît cel ce vinde dand lui Dumnezeu, căci este la mijloc vînzarea, şi dacă tu vei vinde ceea ce ai primit în dar, ca un vîndut al satanei, căci faci cîrciumărie cu cele duhovniceşti în biserică, unde ni s-a încredinţat Tnipul şi Sîngele lui Hristos. Nu trebuie să se facă aşa ceva în biserică; şi iată care-i şiretlicul: ei socotesc că nu păcătuiesc dacă nu iau banii mai înainte, ci îi iau după hirotonie, însă ori înainte, ori în unnă, tot sintonie este. Aşadar, vă îndemn ca acest mijloc de cîştiguri, sau mai degrabă introducere în gheenă, s-o lepădaţi cu totul, şi să nu vă faceţi nevrednici de săvîrşirea Sfintelor Taine, spurcîndu-vă mîinile cu astfel de cîştiguri. Să mă iertaţi dacă la început am socotit ca ceva de necrezut, iar acum ameninţ ca şi cum aş crede. Dacă cineva dintre clerici, după această epistolă circulară, va mai face aşa ceva, va fi înlăturat de la altarele eparhiei şi va fi lăsat să se ducă acolo, unde va găsi de cumpărat dand lui Dumnezeu, ca apoi să-l poată vinde. -"Noi şi biserica lui Dumnezeu, n-avem un astfel de obicei" (i Cor. 16,16). Voi încheia mai adăugind încă ceva: Toate acestea se fac din iubire de argint, şi iubirea de avuţie este nu numai rădăcina tuturor păcatelor (I Tim. 6,10), ci se numeşte şi idolatrie (Colos. 3, 5). Deci, să nu cinstiţi pe idoli, mai mult decît pe Hristos, pentm ca prin puţini bani să vă faceţi unnaşi ai lui Iuda şi să vindeţi a doua oară pe cel ce s-a răstignit odată pentni noi (Evrei 6, 4-6), fiindcă atît moşiile cît şi mîinile care primesc rodul lor, acheldama (F. Ap. l, 19) se vor numi". -Sf. Vasile 90.
861. -"Cu privire la candidaţii de hirotonie să se respecte imitatoarele: Preoţimea întreagă să se adune şi să-i aleagă. Episcopul să-i cerceteze şi cu consimţămîntul preoţimii să-i hirotonească în mijlocul bisericii fiind de faţă şi popond parohiei respective. Episcopul să se adreseze popondui (cu întrebarea: Vrednic este?) şi popond să mărturisească pentm el (da, vrednic este). Hirotonie tăinuită să nu se facă, căci dacă biserica este în pace, toate hirotoniile să se facă în biserică fiind de faţă şi sfinţii". -"Dacă în parohie vor fi unii care au avut păreri greşite sau prietenii cu ereticii, să nu se hirotonisească, decît numai dacă clericii cu adevărat ortodocşi vor cerceta, fiind de faţă şi episcopul, care apoi se va adresa şi popomlui de faţă ca să nu se întîmple vreo greşeală" (de a introduce eretici în cler). -Teofii 7 (Const. Apost. VIII, 3-4).
862. -"Noi trebuie să avem grijă de toate cele ce sînt spre zidirea sufletească a popondui şi spre slava sfintei biserici, căci este scris: "Faceţi evlavioşi pe toţi fiii lui Israil" (Lev. 15, 31). Deci, părinţii mînăstirilor din Tebaida, bărbaţi evlavioşi şi cu viaţă vrednică de admirat, venind la Alexandria, i-am întrebat despre starea duhovnicească a mînăstirilor de acolo şi mi-au spus că mulţi se smintesc din următoarele cauze: "Unii dintre mireni, care s-au însurat de curind,. şi abia ieşiţi din camera mircsii amăgesc pe unii dintre episcopii evlavioşi, şi deşi n-au fost recomandaţi de nimeni, se hirotonisesc clerici, adică preoţi". -"Alţii monahi fund, alungaţi din mînăstiri ca tulburători, umblă după hirotonie şi după ce se fac clerici, se duc iarăşi la aceleaşi mînăstiri ca tulburători, umblă după hirotonie, şi după ce se fac clerici, se duc iarăşi la aceleaşi mînăstiri de unde au fost alungaţi şi vor să lihirghisească şi să slujească toate cele ale clericilor şi din această cauză, unii monahi care-i cunosc, nu numai că evită o astfel de slujbă, dar nici nu se împărtăşesc de la ei cînd liturghisesc". "După cum am spus la început, întmcît toate trebuie să le (faceţi), facem spre zidirea duhovnicească a poporului, teosevia voastră (episcopii din Libia şi Pentapole) să luaţi aminte la toate acestea. Şi dacă cineva poale să fie hirotonisit cleric, să se cerceteze viaţa lui, dacă are soţie sau nu, cum şi cînd a luat-o, dacă nu este despărţit de ea, dacă nu este el vreunul din cei lepădaţi (apostaţi), sau pedepsit de alt episcop, sau fugit din mînăslire şi numai după ce se va afla neprihănit să se hirotonisească. Numai aşa vom păzi conştiinţa noastră curată, cît şi pe cel hirotonisit, vrednic de slujba bisericii". -Sf. Chiril 4.
863. -"Copilul care se va pîngări de cineva (sodomie) să nu se facă preot. Căci acela, deşi n-a păcătuit din cauza nevîrstniciei, dar vasul lui s-a spurcat, şi s-a făcut netrebnic de sfîntă slujbă. Iar dacă a primit scurgere numai pe coapse se canoniseşte cu chibzuinţă şi nu se opreşte de a se face preot". -I. Post. 30.
864. -"Dacă cineva a trăit douăzeci sau mai mulţi ani în desfriu, apoi se va hotărî să facă fapte virtuoase, acela nu trebuie să fie hirotonisit, fiindcă cel sfinţit trebuie să fie fără prihană din copilărie". -Sf. Nichifor 7.
865. -"Copiii născuţi din ţiitoare sau din căsătoria a doua sau a treia şi se dovedesc că au o viaţă vrednică de preoţie, se pot hirotonisi". -Sf. Nichifor 8.
866. -"Cel ce a curvit măcar odată, nu se cuvine a se face preot, chiar dacă s-ar fi lăsat de păcat, căci marele Vasile zice că, unul ca acesta chiar morţii de ar învia, preot nu se va face". -Sf. Nichifor 36.
867. -Duhul Sfînt nu hirotoniseşte pe toţi cu voinţa Sa, dar lucrează prin toţi... "Cel ce nu s-a hirotonisit după pravilă arhiereu, preot sau cleric, dand lui Dumnezeu lucrează printr-însul în virtutea hirotoniei, pentru credinţa şi mîntuirea celor ce vin la el, care primesc dand sfinţirii întm credinţă, adică cei hirotonisiţi sînt sfinţiţi, cei legaţi sau dezlegaţi de păcate sînt legaţi şi dezlegaţi, şi tainele sînt taine, căci nu lucrează omul, ci dand ca printr-un organ; dar vai de acel organ, de va lucra cu nevrednicie, potrivnic voinţei lui Dumnezeu şi vai de omul care batjocoreşte toate acestea". -S. Tes. IX, 10-13.
868. -"Nu trebuie a se hirotonisi mai mulţi arhierei împreună, sau preoţi sau diaconi, ci un arhiereu, un preot şi un diacon, şi fiecare la vremea orînduită şi care se cuvine: Arhiereul după cîntarea: Sfinte Dumnezeule...; Preotul după vohod cînd punem sfintele damri pe dumnezeiasca masă; diaconul după nigăciunea din unnă înainte pînă a zice: Pe toţi sfinţii pomenindu-i...". "Pe arhierei, săvîrşesc înaintea apostolului, ca să se pună în scaun pentm că el a venit în rînduiala apostolilor; pe preot, după ce pune danirile, după hentvic, penlni că acesta s-a făcut lucrător de sfinţenie; pe diacon, la ectenia de pe urmă şi n-au luat parte ca să se roage, ci ca să dea ascultare şi să cheme către rugăciuni", -s. Tes. IX, 39.
869. -"Candidatul, preot căzut în păcate, dacă se va afla de arhiereu sau de sobor, nu este cu putinţă a-l mai înainta la hirotonie, sau după hirotonie cu mijlociri omeneşti să i se mai dea voie să slujească ale preoţiei, că cel ce curveşte după botez, sau a avut ţiiloare nu poate să fîe arhiereu, preot, diacon sau altceva din rînduiala preoţească". Sim. Tes. IX, 50 (V. Curvia clericilor).
870. -"Cînd cineva vrea să se facă preot, acela trebuie să fîe de treizeci de ani, iar diaconul de douăzeci şi cinci, iar citeţul de optsprezece. Iar păcatele care opresc de preoţie sînt acestea : "De-l va strica alt copil, sau el copil fiind, va strica pe alt copil". -
"Sau va curvi cu muiere, sau cu voinic, sau cu dobitoc, sau cu femeia sa afară de fire" (sodomie, gomorie).
"Sau de nu-i va f fost femeia fecioară cînd a luat-o".
"Sau va fi fost logodit cu altă femeie, sau femeia lui cu altul".
"Sau va fi avut a doua nuntă".
"Sau mai înainte de cununie a stricat pe logodnica lui, sau a curvit cu femeia lui".
"Sau a făcut ucidere de voie sau de nevoie".
"Sau de este fur şi a furat cele sfinte, sau alte lucruri de la altcineva".
"Sau să fie vrăjitor".
"Sau să lege bărbatul, cu muierea lui să nu se împreune". "Sau să se fi lepădat vreodată de Hristos" -(Apostazia). "Sau să fi jurat strimb". "Sau să fi făcut alte păcate de moarte".
"O, arhiereul lui Hristos! Să nu îndrăzneşti să-l hirotoniseşti preot, că vei arde şi tu şi el, de aceea amîndurora vi se ia dand după judecata dumnezeieştii legi; drept aceea, fereşte-te cît ţi-e puterea şi mai vîrtos,-- să nu moşteneşti veşnicul foc, că dai preoţia nedestoinicilor". -ILT, 38 şi Trebnic 1108.
871. -"Iar dacă se va face cineva preot, şi va cădea în unele păcate de acestea, să i se ia dand preoţiei de tot, după canonul 51 al Sf.Vasile, iar a se împărtăşi nu este oprit". "Iar dacă va fi fost cineva cucon mic şi s-a amestecat cu altul în păcate, (de sodomie) şi i s-a slobozit curgerea numai între coapse, acela întîi să se canonisească şi apoi să se facă preot, numai dacă nu s-a făcut păcatul deplin, să fi intrat mădularul în şezutul copilului. Iar dacă va fi intrat într-însul să nu se facă preot, deşi a fost copil şi nu a cunoscut păcatul, însă i s-a spart vasul şi s-a făcut netrebnic şi nefolositor preoţiei. Drept aceea, trupul lui nu mai poate să fie bun pentru slujba preoţiei. De aceea şi copilul, care la alt copil îşi va băga mădularul, se opreşte de la preoţie". -II.T, 58.
872. -"Cel ce va să se preoţească neînsurat (celibatar), acela trebuie să se întrebe de va putea să-şi ţie întreaga înţelepţie, adică să petreacă în curăţie, (dînd declaraţie),/?e acela să-l aprobe şi să-l hirotonească, iar de nu va putea să se ţie în curăţie, întîi să-şi ia femeie, apoi după nuntă, să i. se facă hirotonia pe rind, adică citeţ, ipodiacon, diacon şi preot. După hirotonie nu s-a dat nimănui voie a se însura fără numai citeţilor şi cîntăreţilor". -ILT, 61.
873. -"Preotul de va păcătui înainte de preoţie, sau va păcătui. după preoţie, şi nici nu se va spovedi şi nici nu se va vădi de alţii pentru acele păcate, pe acela arhiereul nu-l poate opri de la slujbă (dacă este informat vag), ci îl va lăsa în seama judecăţii lui Dumnezeu ... Iar dacă se va vădi păcatul lui dinainte de hirotonie cu adevărata dovedire, adică de cinci martori credincioşi care să jure, atunci să i se ia danii de tot şi se goleşte şi de alte daniri" (de orice slujbă bisericească) -ILT, 79.
874. -"Bărbatul curat şi bun poate să fie preot, iar de-i va muri sofia sau se va despărţi de ea, şi va voi să se facă preot, nu se poate hirotonisi dacă se va căsători a doua oară. Dacă va voi să se hirotonisească necăsătorit (celibatar) se poate preoţi. Dacă după hirotonie se va însura, să i se ia dand, tar de va fi citeţ nu mai poate fi hirotonisit, ci să rămîie aşa". -ILT, 176, Trebuie, p. 514.
875. -învrednicindu-te să te sui la treapta cerească a preoţiei celei întocmai cu îngerii, printr-o mică curăţie, le-ai făcut din vas al pierzării şi netrebnic, vas al alegerii şi de bună slujire a Domnului, asemenea lui Pavel. Deci păstrează neprihănită cinstea de care le-ai învrednicit, păzind dand dumnezeiesc ca lumina ochilor, ca nu cumva spureîndu-te din neluare aminte, să fii untncat de la înălţime în prăpastie şi cu anevoie să afli întoarcere". -Filoc. IV, p. 266,50.
876. -"Luînd jugul preoţiei cu îndrăzneală, îndrtaptă-ţi căile tale şi taie drept cuvîntul adevărului, lucrîndu-ţi prin ea, cu frică şi cu cutremur, mîntuirea ta, căci Dumnezeul nostru este foc arzător dacă te atingi de el, fiind aur sau argint să nu te temi că vei arde, cum nu s-au temut nici tinerii din Babilon de foc. Dar dacă eşti de iarbă sau de paie, materii uşor de aprins, ca unul ce ai cuget pămîntesc tremură că vei fi ars, de focul ceresc, de nu vei fugi, ca Lot de urgie, prin îndepărtare de tainele prea înfricoşate, sau de nu sînt niscai scăderi prea mici ce vin din neputinţă, cele ce sînt arse de acest foc dumnezeiesc prin prea sfînta slujbă (I Cor. 3, 11-14), încît tu însuţi să rămtt nears şi nevătămat de foc, ca gătejele acele slabe ale nigului" (Exod. 3,1-22). -Filoc. IV, p. 267.
877.-"Model de adeverinţă eliberată de duhovnic candidatului la hirotonie: In conformitate cu poruncile Sfintei Scripturi şi ale Sfintelor canoane, în ziua de..., în biserica (parohiei, episcopiei, niînâsti iei, etc.) tînârul... din comuna... etc, a îngenunchiat în faţa icoanei lui Hristos, spre a-şi mărturisi păcatele sale din copilărie şi. pînă' acum. Eu, după cît puterile mau ajutat, am cercetat duhovniceşte pe acest, tînăr, pentru care dau următoarele mărturii fiind conştient de răspunderea mea înaintea lui Dumnezeu: încă de la vîrsta de 11 ani el a avut duhovnic pe părintele... etc. care i-a eliberat adeverinţele de spovedanie aci alăturate, din care se constată...
El este fiul meu duhovnicesc de la..., şi am constatat că înainte de căsătorie a... La vîrsta de ... ani s-a căsătorit de prima dată cu tînăra ... de ... ani care este o fire şi este la prima ei căsătorie. Atît tînănri ... cît şi tînăra nu s-au abătut de la credinţă ca apostaţii (Ap. 62; 1,10; Ancira 1, 2, 3, 12; Sf. Petru 10,12, 14; Sf. Vasile 81) HU SÎllt superstiţioşi (Sf. Vasile 7, 65, 7, 83); n-au făcut jurăminte slrimbe (Ap. 25; Sf. Vasile 64, 82); n-au ucis (Gr. de Nissa 5); n-au furat (Ap. 25; Sf. Vasile 81); ll-au luat camătă (Ap. 44; 1 I, 17; VI ,10-4); tl-atl făcut CUtvie şi preacurvie (Ap. 61; 1, 2, 9; Neocez 14, 8, 9, 10; Sf.Vasile 7, 9, 34, 35, 39, 49, 51,77, 88; loan Post. 18, 21,51, 53, 54, 61, 62, 64); n-au făcut sintonie nici direct nici indirect (Ap. 29; iv, 2; VI, 22; vii, 4-5, 15,19; Sf. Vasile 90; F. Ap. 8,18-23); nu sunt oameni cu obiceiuri lumeşti şi cu închinări dezmăţate (Cart. 15, 45, 63); n-au făcut sminteală publică prin viaţa lor particulară şi socială (Matei 13, 41-42; 18, 6-7; I Cor. l, 18; I Tim. 4,12; Tit. 2, 7; I, 2, 9).
De asemenea ei îşi cunosc sarcinile la care se angajează pentru toată viaţa şi jurămîntul pe care trebuie să-l depuic în ziua hirotoniei (Is. 52, 8; 56, 10; 62, 6; ler.3, 17-21; 33, 2-20; Osie 4, 6; Luca 12, 46, 48); viaţa lor familială se va deosebi de cea a laitilor de rînd (Lev. 21, I Tim. 3; Neocez. 8, 9, 10; Apost. 25); IlU se VOr întovărăşi cu cei răi (Ap. 29, 30, 64'; IV, 18, 27; VI, 22, 23, 34). Din slujba preoţiei nu se poate demisiona (III, 9; I-II, 16; Sf. Chirii 3). în caz de văduvie el îşi ia angajamentul să rămînă curat de orice legătură cu femeie (Ap, 25, 26; VI, 3, 6, 26; Sf.Vasile 3, 44, 51, 70; I Post. 62), Cd-şi va creşte copiii în frica lui Dumnezeu şi nu-i va căsători cu necreştini (Gangra 15. Cartag. 35).
Deci, eu duhovnicul ... dau aceste mărturii în frica lui Dumnezeu cum că tînărul... este (nu este) vrednic de a fi hirotonisit... Azi... anul..."Semnătura...
878. -Declaraţia sau jurămîntul celui ce se hirotoniseşte făcut în faţa episcopului şi a poporului parohiei sale în ziua hirotoniei: Astăzi anul ... luna... ziua... subsemnatul fiind în vîrstă de ... ani, fiul lui ... şi al soţiei sale legitime ... din comuna ... judeţul ... sînt orînduit de P. S. să fiu hirotonit preot (diacon) pe seama parohiei... din comuna...
Cu acest prilej declar şi mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, a P. S. Episcop... consiliului eparhiei şi a întregului popor adunat în această biserică următoarele:
I. Studiile mele şi pregătirea mea duhovnicească am făcut-o la seminarul teologic din... şi la Institutul Teologic din... unde am învăţat adevărurile de credinţă ortodoxă, pe temeiul Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, adică învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe care le-au dovedii cu sfinţia vieţii lor şi facerea de minuni. Tot aici am învăţat predania slujbelor şi canoanelor bisericii, după care m-am călăuzii în viaţa mea de creştin pînă acum, şi voi îndemna şi pe alţii să le păzească, ştiind că cine va păzi toată legea, dar va greşi faţă de o singură poruncă, se face vinovat de călcarea a toată legea Domnului (Iacob 2, 10).
II. Sînt căsătorit la prima mea cununie după pravilele bisericii şi legile României ^cu soţia mea care este fiica Domnului... din comuna... de religie creştină ortodoxă, care şi ea este la prima ei căsătorie. încă mai înainte de logodnă i-am făcut cunoscut, că eu voiesc să fiu slujitor al altarului şi această misiune a mea îmi impune şi mie şi ei anumite reslricţiuni morale mai aspre decît a ailor soţii mirence şi deci, este obligată să poarte jugul canoanelor ca soţie de preot trebuitor sufletului ei, iconomisindu-mi şi mie ajutond necesar misiunii prevăzute în canoanele apostolice: 17, 18; vi ec. 3, 6, 13, 26; Neocez. 8 şi Sf. Vasile 29. (Lev. 21, 14; Matei 199, 9; I Cor. 6, 16; l Tim. 3, 28; Tit 1, 6-9).
Conform acestor canoane ea se obligă să fie model de soţie, gospodină şi ajutătoare întru răspîndirea cuvîntului Evangheliei prin viaţa ei exemplară şi sfaturile pe care le va da femeilor cu care ea va veni în contact, ca ceea ce este părtaşă la hanii hirotonisi/ii mele. Atît eu cît şi ea, ne vom sili să fim împlinitori ai cuvîntului Evangheliei nu numai ascultători ai lui, înşelîndu-ne singuri, cum învaţă Sfîntul Apostol Iacob 1,22. In confonnitate cu canoanele apostolice 25. IV ec. 4; VI ec. 3; 4 ; Neocez. 9, io şi Sf.Vasile 3, 32, 51, 59, m-am studiat pe mine însumi şi ştiu că un preot în caz de văduvie nu se mai poate căsători a doua oară şi clericul care va cădea în păcatul curviei, se cateriseşte definitiv, fiindcă nici curvarii, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici desfrinaţii, nici hrăpăreţii, împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea, zice Sf. Apostol Pavel (I Cor. 6,9-10).
IV. Mă voi confonna canonului Gangra ÎS care mă obligă să cresc copiii întru evlavie şi moralitate şi la vremea cuvenită să nu-i căsătoresc cu cei de altă credinţă (Cart. 21; VI ec. 72; Laou. 10,21), sau să nesocotesc slujbele şi danirile bisericii căzînd în osînda arhiereului Eli şi a fiilor lui (I Regi 2,12, 34; 3,13-J4), ci voi crede învăţăturile Domnului Iisus Hristos (Matei 6, 24, 34) după sfatul Sfiitului Apostol Pavel care zice că, noi n-am adus nimic în lumea aceasta, şi nici nu putem lua ceva din ea, şi astfel, dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm să fim mulţumiţi (I Tim. 6,7-8).
V. încă din fragedă copilărie mi-am păstrat curată conştiinţa şi credinţa mea ortodoxă. N-am vorbit cu uşurinţă despre adevănirile ortodoxiei, nici nu am făcut acte de apostasie, Icpădîndu-mă în glumă sau în înadins de credinţa ortodoxă, nici prin viu grai nici prin scris.
M-am spovedit şi făgăduiesc că mă voi spovedi regulat, conform canoanelor, ştiind că dacă voi ascunde ceva, şi se va dovedi mai pe unnă, pe lîngă osîndă judecăţii lui Dumnezeu, voifî caterisit, aşa cum învaţă canonul 9, 10 şi 11 al sinodului I ecumenic, Sf. Vasile 89 şi Teofii 8.
VI. întotdeauna voi fi treaz în conştiinţa mea de slujitor al misiunii preoţeşti şi nu voi lua asupra mea altă îndeletnicire lumească oprită de canoane, căci nimeni nu poate sluji la doi domni, conform canonului Apost. 6, 81 IV ec. 3,7 ; VII ec. 10; I-II, li ştiind că dacă voi păcătui, după cum spune Sfînlul Apostol Pavel, după ce'am primit cunoştinţa adevăndui, numai este nici-o jertfă penlni iertarea păcatelor, ci doar aşteptarea înfricoşatei judecăţi şi, focul cel veşnic, care va arde pe cei nepocăiţi (Ev. 10,26-27).
VII. Voi combate învăţăturile gi'eşile şi superstiţiile, mă voi feri dc jocurile de noroc, în cărţi şi table, de beţie şi de fumat precum şi alte fapte vătămătoare vieţii morale şi aducătoare de sminteală pentm aproapele aşa cum învaţă canoanele Apost. 42, 43, 54 ; vi ec. 51, 52. Sfiitul Apostol Pavel spune: "Mă port aspru cu trupul meu ca să-l ţin in stăpînire ca nu cîndva altora propovăduind eu însumi să fiu lepădat de Dumnezeu" (I Cor. 9,27).
VIII. -Mă oblig să port cu drag unifonna preoţească (Vil ec. 27), căci prin ea eu mărturisesc în public pe Hristos al cănii slujitor sînt. Voi respecta rînduielile bisericeşti şi posturile din cursul anului, conform cu canoanele Apost: 69; vi ec. 56, căci prin post şi mgăciune eu aduc jertfă tnipului şi sufletului meu ca simbol că eu iubesc pe Dumnezeu.
IX. Voi căuta să rabd cu statornicie ispitele lumii puse în slujba păcatului, înlărindu-mă din cuvintele Domnului, care ne învaţă: "Fericiţi
veţi fi cînd vă vor ocărî pe voi oamenii şi vă vor prigoni, spunînd
tot felul de cuvinte rele împotriva voastră pentru numele Meu" (Matei 5,11).
X. -Pentru trebuinţele sufletului meu şi pentm a-mi împlini sarcina misiunii mele potrivit cu învăţătura apostolului care zice: "Toată Scriptura este insuflata de Dumnezeu şi de folos să înveţe să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune, întru evlavie pentru ca omul Iui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic în orice fel de faptă bună" (II Tim. 3,16-17), mă voi sili să studiez necontenit Sfînta Scriptură, învăţăturile dogmatice şi morale, pentm ca împărtăşindu-mă din adevănirile duhului lor să laud pe Dumnezeu, să ajut pe aproapele şi să lucrez cu spor la mîntuirea sufletului meu (Matei 28,19; Apost. 58). In cadnd legilor morale şi canonice făgăduiesc că mă voi supune fără limită P. S. Episcop ... Sfînlului Sinod şi legilor
Statldlli. Aşa Să-mi ajllte Dumnezeu. (Of. Mărturisirea Simţului Calinic Cernicanul Renaşterea, 1943, p. 91-93 şi alte mărturisiri eparhiale).
879. -După hirotonie arhiereul îi dă sfatul după Sf. Vasile: "Străduieşte-te, o preotule, să fii lucrător fără ruşine, drept îndreptînd cuvîntul adevăndui. Niciodată să nu mergi la slujbă avînd vrăjmăşie împotriva cuiva, ca nu cîndva să alungi pe Mîngîietond în ziua sfintei slujbe. Nu te judeca şi nici nu te cena, ci stînd în biserică roagă-te şi citeşte pînă la ceasul cînd trebuie să săvîrşeşli dumnezeiasca slujbă tainică şi astfel să păşeşti la sfnlul altar cu pocăinţă şi cu inimă curată, neprivind încoace şi încolo, şi cu frică şi cu cutremur să stai în faţa împăratului centrilor. Nu grăbi sau scurta nigăciunile din cauza purtării de grijă omeneşti şi nu ţine seama de faţa oamenilor, ci priveşte numai la împăratul ce este de faţă şi la puterile cereşti care stau împrejur. Fii vrednic împlinitor al canoanelor sfinte. Nu liUirghisi împreună cu cei ce sînt opriţi de la slujbă. Bagă de seamă înaintea cui stai, cum liturghiseşti şi pe cine împărtăşeşti. Nu uita pomnea Domnului şi a Sfinţilor Apostoli care zice: Nu daţi cele sfinte clinilor şi nu amneaţi mărgăritarele în faţa porcilor (Matei 7, 6). Păziţi-vă de cîini (nepocăiţii) şi de alte curse. Vezi să nu cazi (din credinţă) de frica oamenilor. Nu da pe Fiul lui Dumnezeu în mîinile nevrednicilor (la împărtăşire). Nu te teme în acel ceas de cineva, dintre cei slăviţi ai pămîntului, nici de cel ce poartă coroană. Celor ce sînt vrednici de dumnezeiasca împărtăşanie să le-o dai în dar, precum şi tu însuţi ai primit-o în dar. Să nu dai, celor ce nu li se pennite de dumnezeieştile canoane, căci ei se socotesc a fi ca paginii, şi dacă nu se pocăiesc vai atît lor cît şi celor ce-i împărtăşesc. Bagă de seamă (nu mă priveşte pe mine, ci pe tine) ca nu cîndva din neglijenţa ta, şoarece sau altceva să atingă sfintele taine, nici să se umezească, sau să se afume, sau să umble cu ele cei profani şi nevrednici. Dacă vei (ine seama de acestea Kşi de unele asemenea cu acestea, te vei mîntui atît pe tine, cît şi pe cei ce ascultă de tine". (Sf. Vasile 15); Către cel nou hirotonisit.

0 Comments:

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire

Etichete

ADVENTIŞTII (1) AFACERILE LUMEŞTI (1) AFURISIREA (1) AGHIASMA (1) ALTARUL (1) AMULETUL (1) ANAFORA (1) ANATEMA (1) ANIMALE NECURATE (1) ANTIMISUL (1) APOSTASIA (1) ARMENII (1) ASUPRIREA (1) AUREOLA SFINŢILOR (1) AVORTUL (1) BAIA (1) BAPTIŞTII (1) BĂTAIA (1) BEŢIA (1) BINECUVÂNTAREA (1) BISERICA (1) BLESTEMUL (1) BOALA (1) BOTEZUL (1) CANONISIREA (1) CARTEA CANONICĂ (1) CASA DE TOLERANŢĂ (1) CASTRAREA (1) CATEHIZAREA (1) CATEHUMENII (1) CATERISIREA CLERICILOR (1) CĂSĂTORIA (1) CĂSNICIA (1) CELIBATUL (1) CERŞETORIA (1) CIMITIRUL (1) CÎNTAREA BISERICEASCĂ (1) CÎRCIUMA (1) CONCUBINAJUL (1) CRUCEA (1) CTITORIA (1) CURVIA (1) CURVIA - PREACURVIA (1) CURVIA-SODOMIE (1) DARURILE (1) DEFĂIMAREA (1) DEVOLUŢIUNEA (1) DEZNĂDEJDEA (1) DIACONIŢELE (1) DIACONUL (1) DISPENSA (1) DIVORŢUL (1) DOBÎNDA (1) DOGMELE (1) DUELUL (1) DUHOVNICIA (1) DUŞMĂNIA (1) EREZIA (1) EVANGHELIŞTII (1) FANATISMUL (1) FAPTELE BUNE (1) FĂGĂDUINŢELE (1) FĂŢĂRNICIA (1) FECIORIA (1) FEMEILE (1) FRANCMASONERIA (1) FRĂŢIA DE CRUCE (1) FRICA DE DUMNEZEU (1) FUMATUL (1) FURTUL (1) GÎNDURILE (1) GLUMELE (1) GOMARIA (1) HIROTESIA (1) HIROTONIA ARHIEREULUI (1) HIROTONIA DIACONULUI ŞI A PREOTULUI (1) HOTARUL MUTAT (1) HULA (1) ICOANELE (1) IERODIACONUL (1) IEROSILIE (1) IERTAREA (1) IERURGIILE (1) INTERVENŢIA (1) IUBIREA (1) ÎMPĂRTĂŞIREA (1) ÎNDRĂCIREA (1) ÎNFRÎNAREA (1) ÎNMORMÎNTAREA (1) ÎNŞELĂCIUNEA (1) JOCUL DE NOROC (1) JOILE (1) JUDECATA (1) JURĂMÎNTUL (1) LAUDA (1) LĂCOMIA (1) LEGILE (1) LEHUZA (1) LENEA (1) LIPOVENII (1) LITURGHIA (1) LITURGHISIREA (1) LUMÎNĂRILE (1) MARTORII LUI IEHOVA (1) MASLUL (1) MĂRTURISITOR (1) MĂSURI FALSE (1) MEDICAMENTELE (1) METANIILE (1) MILOSTENIA (1) MINCIUNA (1) MIRUL (1) MÎNĂSTIRILE (1) MÎNCAREA (1) MÎNDRIA (1) MÎNIA (1) MOARTEA (1) MOAŞELE (1) MOAŞTELE (1) MOLOCANII (1) MONAHISMUL (1) MOŞTENIREA PĂRINTEASCĂ (1) MUNCA (1) MUSTRAREA (1) NAŞUL (1) NAZAREII (1) NEASCULTAREA (1) NECREDINŢA (1) NECURĂŢIA (1) NEDREPTATEA (1) NEOFIT (1) NEPĂSAREA (1) OBICEIUL (1) OMARIA (1) OSPEŢELE (1) OSPITALITATEA (1) PACEA (1) PARASTASELE (1) PASTORAŢIA (1) PAŞTILE (1) PĂCATUL (1) PĂRINTE (1) PENTICOSTALIŞTII (1) PICTURA (1) POLIGAMIE (1) POLITICA (1) POMENILE (1) POMENIRILE LA SLUJBĂ (1) POSTUL (1) PREDESTINAŢIA (1) PREDICA (1) PREOTEASA (1) PREOŢIA (1) PRIETENIA (1) PROTIA (1) PROVIDENŢA (1) PUSTNICIA (1) RĂBDAREA (1) RĂPIREA FEMEILOR (1) RĂUL (1) RĂZBOIUL (1) RĂZBUNAREA (1) RECĂSĂTORIREA PREOŢILOR (1) RECUNOŞTINŢA (1) REFUGIAŢII (1) REGIONALISMUL (1) RESPECTUL (1) RÎVNA (1) RUDENIILE (1) RUGĂCIUNEA (1) SĂRĂCIA (1) SĂRBĂTORILE (1) SĂRUTAREA (1) SCURGERILE (1) SECERĂTORII (1) SFATUL (1) SFINŢII (1) SFÎNTĂ SCRIPTURĂ (1) SILUIREA (1) SIMONIA (1) SINODUL (1) SINUCIDEREA (1) SÎNGELE (1) SMERENIA (1) SMINTEALA (1) SORŢII (1) SPECTACOLELE (1) SPIRITISMUL (1) SPOVEDANIA (1) STAREŢUL (1) STAVROPIGHIA (1) SUDALMA (1) SUFERINŢA (1) SUFLETUL (1) SUGRUMAT (1) SUPERSTIŢIILE (1) ŞTIINŢA (1) TAINELE SFINTE (1) TEOSOFIA (1) TOLERANŢA (1) TOVĂRĂŞIA (1) TRADIŢIA SFÎNTĂ (1) TRANSFERAREA (1) TUDORIŞTII (1) TUNDEREA (1) UCIDEREA (1) UNIFORMA CLERICALĂ (1) VAGABONDAJUL (1) VĂDUVIE (1) VEŞMINTELE (1) VICLEŞUGUL (1) VISELE (1) VÎNĂTOAREA (1) VOMITAREA (1) VORBE MURDARE (1) VRĂJITORIA (1) ZODIILE (1)

Blogger Template by Blogcrowds.