DICŢIONAR ORTODOX

HIROTONIA ARHIEREULUI
880. -Arhieria este cea mai mare demnitate dată de Hristos. (Matei 28, 18-20; Marcu 3, 14; 16, 15; Luca 10, 1; loan 21, 15-17; F. Ap. 10, 12; 20, 24-28; 26, 16-18; I.Tim. 1, 12). După cum apostolii au fost egali între ei (Matei 20, 25-28; Luca 22, 26-27; I Petru 5, 3), tot aşa şi arhiereii după treapta harică a hirotoniei, orice fel de titlu administrativ ar purta, sînt egali între ei. Arhiereu onorific, fără eparhie şi misiune pastorală, nu se poate hirotoni. Fiecare episcop este răspunzător de eparhia sa, de organizarea clericilor, de împărţirea dreptăţii şi a sarcinilor pastorale şi de apărarea dreptei credinţe şi a vieţii morale a clerului şi a poporului (Apost. 38,38,41). Din drepturile şi puterea de a catehiza sau a învăţa, de a sfinţi prin taine şi de a judeca la spovedanie şi în administraţie, precum şi datoria de a colabora şi cu ceilalţi eparhioţi, se naşte necesitatea de ordine administrativă şi între episcopi. Chiar din primele veacuri episcopul din capitală avea întîietatea de onoare faţă de cei din provincii, aşa cum este şi acum. Supuşi episcopului sînt horcpiscopii sau episcopii vicari. Superiori episcopului sînt: arhiepiscopii, mitropoliţii şi patriarhii, titluri administrative date odată cu organizarea eparhiilor, folosite mai ales din secolul IV-V (Apost. 34,1 ec. 4; II ec. 2; IV ec. 28; Gr. Neocez. 1; Laod. 57;Ant.9).
; 881. - Cercetarea canonică este cerută de hirotonia oricărui cleric, şi cu atît^mai mult este necesară la hirotonia arhiereului, ale cărui calităţi şi îndatoriri sînt redate aşa de convingător în Const. Apost. 1,1-6 din care se desprinde:
- Să fie om curat la inimă şi la cuget din tinereţile lui, trăind întru evlavie şi teologhisirea adevărurilor dogmatice, morale şi de cult. "Să fie sobru, stăpîn pe sine, dispreţuind desfătarea şi plăcerile, nepoftitor de mîncări alese. Apoi să fie răbdător de suferin(e, îngăduitor la pove(e, îndemînatic la învăţătură, cugetînd şi îndeletnicindu- se cu studiul căiţilor Domnului, ca să poată interpreta cu grijă Scripturile, să explice Evanghelia împreună cu proorocii şi legea lui Moise (loan 5, 3946)... "Prin urmare îngrijindu-te de cuvîntul învă(ăturii, ca să tălmăceşti toate cuvînt cu cuvînt după putere şi din multe învăţături să hrăneşti şi să adapi din belşug pe popond tău cu lumina legilor" (Osea 10, 12). Să fie conştiincios şi drept întru împlinirea misiunii sale, nepărtinitor, să nu se teamă sau să măgulească pe cel bogat mai mult decît se cuvine, şi nici pe sărac să-l dispreţuiască şi asuprească (E\. 23,3; Lev. 19,15; Const. Apost. 1,5).
882. - Arhiereul trebuie să fi avut o reputaţie bună, nu numai ca om de omenie, ci ca om de evlavie întemeindu-şi activitatea sa pe lumina poruncilor Domnului. Din chibzuiala lui gospodărească ca mirean, se întrevede cum va gospodări în viitor biserica. Dacă el nu a putut face buni creştini pe casnicii lui, cum va face pe acei străini; (Cart. 36). Potrivit cu exemplul Sfinţilor Apostoli (I Cor. 7,7-8), încă de la început au fost majoritatea episcopilor celibatari, călăuzindu-se
după cele spuse ale Simţului Apostol Pavel (I Cor. 7,32-33) şi puţini au fost căsătoriţi, după cum sc constată şi din vieţile Sfinţilor Atanasie, Nicolae, Pafnutie, etc. După organizarea monahismului, datorită evlaviei şi devotamentului întru misiunea evanghelică, s-au ales arhierei
mai mult monahi (Sozomen, Ist. Bis. I, 19, 29; III, 10; V,7, 8; VII, 4; Evagrie Ist. Bis. 1,15-20). în această stare arhiereul trebuie să se păzească nu numai de orice păcat de curvie, care-i aduce caterisirea definitivă ci şi de aparenţa păcatului ca să nu facă sminteală (Sf. Vasile 89; Sinodul VI ec. c. 12), opreşte definitiv a se hirotoni arhiereu fiind căsătorit, iar Sinodul din Sf. Sofia 2, opreşte pe călugărul schimnic a fi episcop (Simt. At. II, 709-710).
883. - Candidatul de arhiereu, fiind ales de popor şi de sinod (i ec. 4, 6; IV ec. 25; Laod. 6; Cart. 13, 50; Ant. 19, 23; VII ec. 3) şi acceptat de mitropolit, se hirotoneşte de trei episcopi (Ap. 1, Cart. 49). După vecernie se face ipopsifos, adică chemat şi aprobat să fie arhiereu. -A doua zi, înainte dc liturghie, se face solemnitatea examinării canonice studiată în prealabil, cu care ocazie, el semnează şi depune legiuitul jurămînt, pe dogmele din simbolul de credinţă, accentuînd învăţăturile despre Sfînta Treime, Iisus ca Dumnezeu-Om, Sf. Fecioară, biserică şi icoane. Dă anatema ereziile şi pe eretici. "Pe lîngă acestea, încă mai mărturisesc, zice el, că voi păstra şi urma cu sfinţenie, pînă la cea din unnă suflare a mea, toate canoanele celor şapte sfinte sinoade ecumenice şi ale celor locale, învăţăturile de Dumnezeu purtătorilor părinţi, tradiţiile sfintei biserici ortodoxe de răsărit...".
După "Sfinte Dumnezeule..." este hirotonisit arhiereu şi de acum el îşi ia grea răspundere: "Căci cel ce stăpîneşte, trebuie a fi mai strălucit decît soarele şi a avea o viaţă neprihănită, încît toţi trebuie să ia exemplu de la el, de la viaţa lui... trebuie a fi veşnic veghetor a trăi cu duhul, a fi plin de rîvnă, să ardă după adevăr, încît ziua şi noaptea, mai mult ca un general, trebuie a supraveghea tabăra, a munci şi a sluji, grijindu-se pentru toţi şi pentru toate". -Sf. I. Hrisostom, 1 Timotei, Om. io.
884. ..."Să se hirotonisească acela care este neprihănit în toate privinţele şi care a fost ales de întreg poporul (eparhiei). Acesta fiind propus şi acceptat, poporul să se adune la un loc cu preoţii şi episcopii fiind de faţă într-o zi de duminică. Cel mai cu vază dintre ceilalţi episcopi să întrebe preoţimea şi poporul dacă acela este pe care-l doresc să le fie căpetenie. Dacă răspund că "da", să se întrebe iarăşi dacă toţi mărturisesc dacă este vrednic de această mare şi strălucită slujbă, dacă el îşi îndeplineşte cu sîrguinţă datoriile evlaviei către Dumnezeu, dacă respectă drepturile oamenilor, dacă cele ale casei tale sînt bine orinduile". (l Timotei 3, 4-5) şi dacă este cu o viaţă neprihănită. Şi dacă toţi vor mărturisi potrivit cu adevărul, iar nu după vreo înţelegere vicleană de mai înainte că este aşa, că în faţa lui Dumnezeu judecătorul, a Sfîntului Duh şi a tuturor sfintelor şi duhurilor îngereşti, să fie întrebaţi a treia oară dacă alesul este cu adevărat vrednic de această slujbă, "ca prin gura a doi sau a trei martori să fie statornicit tot adevănd (Mate'i 16, 18). Şi dacă toţi vor răspunde a treia oară că este vrednic, să ceară de la toţi un semn (scris sau obiect de vot) al acestei aprobări şi ei dîndu-l cu bucurie Să fie ascultaţi..." -Const. Apost! VIII, 4 (Clement Rom. I Cor. 44).
885. -"Coroana a toate este arhieria, care se compune mai ales dintre virgini, apoi dintre călugări; şi dacă n-ar exista călugări potriviţi, apoi dintre cei ce se abţin de la soţiile lor, sau dintre cei ce au.rămas Văduvi după prima Căsătorie". -Sf. Epifanie, Despre credinţa ortodoxă 21.
886. -"Dacă în viitor cineva va vrea să fie pus episcop, unnînd sfintelor canoane, dispunem: ...3. Nu este pemis ca episcopul să fie căsătorit: trebuie ca el, sau să fi fost de la început celibatar sau dacă a avut soţie, pe aceasta să o fi luat-o din virgine, dar să nu fi fost văduvă, nici despărţită de bărbat, nici concubină. 4. Nu este îngăduit să aibă copii, nici legiuiţi, nici nelegiuiţi, sau nepoţi cu el în casă, iar cel ce se va găsi în aceasta se despoaie de preoţie, de asemenea să se scoată din episcopat şi cel ce l-a instituit, deoarece prin aceasta violează legea aceasta... 7. Trebuie ca el mai înainte să fi petrecut cel puţin şase luni în viaţa călugărească sau în cler, în nici-un caz să nu se pennită să aibă soţie, copii sau nepoţi. Aceasta o cerem în tot cazul de la de Dumnezeu iubitorii episcopi, precum s-a hotărît deja mai înainte prin două legi ale noastre, prin care nu am trecut şi ne-am dezinteresat de cei ce mai înainte au trăit cu soţiile lor, însă am interzis ca după emiterea legii să mai fie hirotonit cel ce are soţie; şi acum repetăm această lege, - iar în cazul cînd cineva ar proceda dimpotrivă, să se despoaie de preoţie şi de asemenea să se scoată din cler şi cel ce a hirotonit întru episcop pe unul ca acesta. Aşadar, episcopii să se hirotonisească numai dintre călugări, sau dintre clericii ce au dat dovada de O astfel de viaţă". -Justinian, Novela 6, Ap. 1.
887. -"De ce preoţii legii nu erau împiedicaţi să aibă soţii, iar preoţii lui Hristos sînt împiedicaţi după cum e obiceiul? R. Fiindcă se crede că preoţia Evangheliei e rînduiala lui Melchisedec şi nu. după a luiAron. Iar despre Melchisedec nu s-a scris să f avut soţie. Deci, în chip necesar, nici episcopii ce se preoţesc după rînduiala lui Melchisedec nu-şi au femei". -Filoc. II, p. 228,40.
888. -"Episcopul să se hirotonisească de trei sau de doi episcopi. Iar dacă a fost cineva hirotonit de un singur episcop să fie depus şi el şi cel ce l-a hirotonit. Dacă sileşte nevoia însă ca să fie hirotonit de un singur episcop, pentm că nu pot fi de faţă mai mulţi, din pricina persecuţiei, sau alte asemeni pricini, să aducă act de împuternicire de la mai mulţi episcopi". Const. Apost. VIII, 27.
889.- "Episcopul să se hirotonisească de doi sau trei episcop?'. -Apost. l.
890. -"Episcopul, preotul sau diaconul să nu-şi lepede soţia sub motiv de evlavie (sub scopul de a parveni episcop). Dacă o va lăsa să se afurisească (de la slujbă) şi dacă [X'rsistă să se caterisească". -Apost. 5.
891. -"Dacă vreun episcop ar ajunge pe scaunul episcopal cu ajutonil conducătorilor lumeşti (sintonie, etc.) să se caterisească şi să se afurisească (pedeapsă dublă) atît el cît şi toţi părtaşii lui la aceasta". -Apost. 30. 0
892. -"Episcopul să nu îndrăznească a face hirotonii în afară de satele şi cetăţile dintre hotarele epatiiiei sale. Dacă se va dovedi că a făcut aceasta împotriva învoirii episcopilor care deţin acele cetăţi şi sate, să se caterisească şi el şi cei hirotoniţi de eT. - Apost. 35.
893. -"Dacă un episcop hirotonit nu ar primi slujba de păstorie a popondui care i s-a încredinţat, acela trebuie să se afurisească (suspende) pînă ce va primi; asemenea şi prezbitend şi diaconul. Iar dacă s-ar duce acolo şi n-ar fi primii, nu din pricina sa, ci din cauza răutăţii poporului, el să rămînă episcop, iar clend cetăţii să se afurisească fiindcă n-a învăţat pe un astfel de popor îndărătnic". -Apost. 36.
894. -"Dacă cineva va fi vătămat la ochi sau rănit la picior dar este vrednic de episcopie, să se facă; că nu-l spurcă infirmitatea trupului, ci necurăţia sufletului". -Apost. 77.
895. -"Dacă cineva este surd sau orb să nu se facă episcop, nu fiindcă ar fi nevrednic, ci ca să nu se împiedice lucrarea celor bisericeşti". -Apost. 78.
896. -"Dacă are cineva demoni (epilepsie) să nu se facă cleric, nici să se roage împreună cu cei credincioşi; dacă se curăţă să se primească în biserică, iar de va fi vrednic să se facă cleric". -Apost. 79.
897. -"Cel ce a venit din viaţa păgînească sau păcătoasă şi s-a botezat, nu este cu dreptate să se facă îndată episcop (ca neofit) fiindcă cel neîncercat încă nu este drept să fie altora învăţător, afară de cazul cînd se face aceasta prin harul chemării dumnezeieşti" (adică prin minune).-Apost. 80.
898. -"Se cuvine ca episcopul să se aşeze de către toţi episcopii din eparhia mitropoliei. Dacă aceasta ar fi greu din cauza împrejurărilor sau a distanţelor prea mari, să se 'adune cel puţin trei, aceştia vor alege împreună cu poporul, iar episcopii absenţi îşi vor da consimţămîntul prin scrisori, apoi să se facă hirotonia. întărirea definitivă a celor făcute, în fiecare provincie, revine mitropolitului", -l ec. 4.
899. -"Să se respecte vechea împărţire bisericească ca, episcopul Alexandriei să aibă stăpînire peste toate provinciile Egiptului, Libiei şi Pentapole (unde deja erau mitropolit) aşa cum se obişnuieşte (să stăpînească peste provinciile apusene) episcopul Romei. De asemenea să se respecte întîietatea bisericilor (apostolice) şi în Antiohia şi în celelalte eparhii. "In deobşle să fie cunoscut, că dacă cineva s-ar face episcop fără aprobarea mitropolitului, despre unul ca acesta marele sinod hotărăşte că nu trebuie să mai fie episcop. Insă, dacă alegerea se va face prin votul obştesc în conformitate cu canoanele, iar doi sau trei ar fi împotrivă din motive de gîlceavă, să aibă putere votul majorităţii". -I ec. 6.
900. -"Deoarece unii mitropoliţi, după cum am aflat, se poartă cu nepăsare faţă de turma încredinţată lor şi amînă prea mult hirotonia episcopilor, Sfîntul Sinod a hotărît ca hirotoniile episcopilor să se facă în curs de trei luni, afară de cazul cînd vreo nevoie conslrîngătoare ar face ca timpul întîrzierii să se prelungească. Dacă mitropolitul ar face aşa, să se supună pedepselor bisericeşti. însă averea bisericii văduvite să se păstreze intacte de iconomul acelei biserici" (eparhii), -iv. ec. 25.
901. -"Şi aceasta a venit la cunoştinţa noastră că atît în Africa cît şi în Libia şi în alte locuri, unii dintre episcopii de acolo, chiar după ce au fost hirotonisiţi, nu încetează dc a trăi cu soţiile lor (acum fiind călugăriţe c. 48) prin aceasta, făcînd poporului poticnire şi sminteală. Deoarece noi ne dăm toţi silinţa ca totul să se facă spre folosul turmei de sub păstorirea noastră, am hotărît ca în viitor să nu se mai întîmple una ca aceasta. Iar aceasta nu o spunem spre desfiinţarea sau răsturnarea celor legiferate apostoliceşte ci pentru că purtăm grija de mîntuire şi propăşirea spre mai bine a poporului şi pentru ca demnităţii ierat'iceşti să nu i se facă vreo înjosire. Căci zice apostolul: Toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu, fiind fără sminteală iudeilor şi elinilor şi Bisericii, precum şi eu mă străduiesc să plac, căutînd nu folosul meu ci al celor mulţi, ca să se mîntuiască; urmaţi-mă pe mine, precum şi eu pe Hristos (I Cor. 10, 31-32). Iar de se va mai vădi că cineva face aceasta, să se caterisească", -vi ec. 12.
902. -"De vreme ce numai învăţînd ne unim cu Dumnezeu: întm dreptăţile Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale (Ps. 118, 6). Cunoaşterea este un mijloc de mărturisire şi toţi creştinii trebuie să ştie aceasta, dar mai ales cei ce sînt îmbrăcaţi cu demnitatea ieraticească. Pentm aceasta, hotărîm ca tot cel ce urmează să fie hirotonisit episcop, să ştie desăvîrşit psaltirea (ştiinţele teologice) pentru ca să poată îndemna şi clerul a învăţa cele spuse în ea. Deci, mitropolitul este dator să examineze cu toată grija pe viitorul episcop, de are osîrdie de a citi cu pătrundere şi nu superficial sfintele canoane. Evanghelia, Apostolul şi toată Sfînta Scriptură pentm ca el să trăiască conform cu legea Domnului şi să înveţe catehizîfid pe păstoriţii lui. Puterea ierarhiei noastre constă în cuvintele revelaţiei lui Dumnezeu, adică în adevărata cunoaştere a dumnezeieştilor Scripturi, precum a zis marele Dionisie Areopagitltl (Ierarhia bisericească V, 1-3). Iar dacă s-ar dovedi nepriceput şi n-ar fi în stare să lucreze şi să caiehizeze pe alţii, să nu se hirotonisească. Căci Dumnezeu a proorocit pentru aceasta:
Tii ai lepădat cunoştinţa, şi eu te voi lepăda pe tine ca să nu-mi fie
mie preot" -(Osea 4, 6). VII ec. 2. "' -
903. -"Orice alegere de episcop, prezbiter sau diacon făcută de dregătorii lumeşti să rămînă fără tărie, potrivit canonului care zice: (citează exact Apost. 3o). Candidatul la episcopie trebuie să fie ales de episcop precum .s-a hotărit de Sfinţii Părinţi de la Niceea în canonul care zice: (încheie cu întreg I ec. 4)". -vii ec. 3.
904. -"Horepiscopii nu pot să hirotonisească prezbiter sau diacon în sate, şi cu atît mai puţin prezbiteri în oraşul de reşedinţă, decît numai cu încuviinţarea episcopului" (eparhiot sau în scris). -Ancira 13.
905. -"Dacă un episcop după hirotonie, nu a luat în primire eparhia pentru care a fost numit şi ar voi să meargă în altă eparhie, răsturnînd pe acel de acolo şi provocînd răzvrătire, acela să se afurisească. Iar, dacă ar vrea să rămînă în locul pe care l-a avut mai înainte de prezbiter, să nu fie despuiat de demnitatea de episcop şi dacă se va ridica cu tulburare împotriva episcopului eparhiot, să i se ia şi demnitatea (locul) de prezbiter şi să fie lepădat din biserică". -Ancira 18.
906. -"Sfîntul Sinod a hotărit ca prezbiterii (protoiercii)
de la sate sau horespiscopii care deşi vor avea hirotonie de episcopi, să-şi cunoască măsura drepturilor administrative şi să cîrmuiască bisericile supuse lor, şi să se mulţumească cu chivernisirea acestora, să orînduiască citeţi, ipodiaconi şi exorcişti (catehi/.atori) dur să nu îndrăznească a hirotoni prezbiteri şi diaconi fără aprobarea episcopului eparhiot, căruia este supus atît el cît şi teritoriul (protopopiatului) lui. Dacă cineva calcă cele hotărîte să se caterisească şi să i se ia şi cinstea. Horepiscopul să se facă (pună în pastoraţie) de episcopul cetăţii căruia este supus" (ca vicar). -Ant. io.
907. -"Episcopul să nu se hirotonisească fără aprobarea sinodului şi fără prezenţa mitropolitului din capitala provinciei, care trebuie să fie neapărat de faţă şi alături de el, trebuie să fie şi episcopii eparhiei, care trebuiesc chemaţi prin scrisoare de către mitropolit. Dacă se vor prezenta cu toţii bine, iar dacă va fi greu aceasta, totuşi trebuie să participe cît mai mulţi, sau să consimtă
prin scrisori şi astfel, ori prin prezenţa, ori prin consimţămîntul lor să se facă instituirea ; iar dacă se va proceda altfel de cum s-a hotărît acum, hirotonia să n-aibă tărie. Şi dacă se va face instituirea în confonnitate cu canoanele, iar unii s-ar împotrivi din pofta lor de ceartă, să aibă tărie votul majorităţii". -Ant. 19.
908. -"Episcopul să nu meargă în cetate sau în ţinutul care nu-i aparţine pentm hirotonia cuiva şi nici să nu hirotonisească prezbiteri sau diaconi în eparhia supusă altui episcop, decît numai cu voia episcopului eparhiot al locului. Iar dacă cineva ar călca această hotărire, hirotonia să fie anulată iar el. să fie pedepsit de sinod". -Ant. 22.
909. -"Să nu fîe iertat ca episcopul să lase pe altul moştenitor în locul său, chiar de s-ar apropia de sfîrşitul vieţii sale; iar dacă ar face aşa ceva, hirotonia să fîe fără tărie. Trebuie să se respecte legea bisericească care orînduieşte că nu trebuie să se aleagă episcop în alt chip, decît numai cu aprobarea sinodului şi cu hotărîrea episcopilor care, după moartea titularului, au putere de a alege numai pe cei vrednici". -Ant. 23.
910. -"Să se aşeze episcopi la conducerea bisericii prin hotărîrea sinodului mitropoliţilor şi episcopilor din vecinătate, fiind examinaţi vreme îndelungată, atît cu privire la adevărurile de credin{ă cît şi la viata morală". -Laod. 12.
911. -"Episcopul Osiu zise: Dacă într-o provincie cu eparhii mai multe, s-ar întîmpla să rămîie numai cu un arhiepiscop şi acesta din pricina neglijenţei, nu s-ar osteni ca să grăbească alegerea noilor episcopi, iar mulţimea ar cere aceasta, mai întîi arhiepiscopul rămas, trebuie să fie chemat prin scrisori de exarhul mitropolit, ca să aleagă episcopi după cum cere poporul. Dacă arhiepiscopul n-ar veni, şi nici n-ar răspunde deşi a fost invitat în scris, mitropolitul trebuie să împlinească voinţa poporului. însă la aşezarea episcopului trebuie să se cheme şi episcopii din eparhia (mitropolia) învecinată. în general, să nu fie îngăduit a se aşeza episcop într-un sat sau cetate mică, unde este îndeajuns un singur preot, ca să nu se micşoreze prestigiul şi autoritatea episcopală. După cum am spus mai înainte, episcopii eparhiali trebuie să se aşeze în acele cetăţi în care au mai fost odinioară episcopi. Dacă într-o cetate se constată că' populaţia ei s-a înmulţit şi se cade a avea episcopie, să i se aprobe. Toţi sînt de acord cu aceasta? Răspuns-au toţi: De acord". -Sard. 6.
912. -"Episcopul Aureliu zice: Sfinţiile voastre ce ziceţi de hirotonia, episcopului? Toţi episcopii au răspuns : Trebuie să ţinem hotăririle date, ca nu cîndva mitropoliţii vreunei eparhii din neglijenţă să fie nesocotiţi. Deci să se adune mulţi episcopi şi să hirotonisească pe episcop. Iar dacă n-ar fi cu putinţă, trei episcopi, din orice parte, vor hirotonisi pe noul episcop, la porunca mitropolitului. Dacă vreunul s-ar împotrivi, mai apoi, celor mărturisite şi iscălite el (cînd i s-a dat consimţămîntul I ec. 4), acela se va lipsi pe sine de cinste (caterisirea) -Cari. 13.
913. -"Aureliu zise: Să se păstreze rînduiala cea veche, ca trei episcopi să fie îndeajuns întru hirotonia episcopului. De exemplu: în Tripolis-Arzus... sînt numai cinci episcopi, dintre care doi eposibil ca să nu poată verii. în această biserică aproape în fiecare duminică se face hirotonie. Oare pot eu să convoc 12 sau 10 sau ceva mai puţini episcopi? Pe doi din apropiere îmi vine uşor să-i adun. Din această cauză dragostea voastră înţelege ca şi mine că hirotonisirea cu doisprezece episcopi nu se poate executa". -Cart. 49.
914. -"Trebuie să se hotărască aceasta, cînd ne adunăm pentru alegerea unui episcop ^şi s-ar ridica oarecare acuzaţii asupra candidatului. După ce noi am făcut tot ce trebuie, ar fi prea îndrăzneţ a se cerceta numai de trei episcopi, ci este necesar ca la aceştia să se mai adauge încă unul sau doi. Apoi în faţa popondui eparhiei pentm care se va hirotonisi, mai întîi se va cerceta persoanele acuzaţilor (II, 6; Cart. 128,129,1 30), precum şi acuzaţiile înseşi, apoi să se înfăţişeze toate la judecată. Şi dacă în faţa popondui se va dovedi curat, atunci să se hirotonisească". -Cart. 50.
915. -"Candidatul pentm arhiereu poate fi luat de oriunde s-ar afla...". Drept aceea, orice episcop ar avea numai un prezbiter şi acela este destoinic pentru episcopie, este dator să-l dea spre hirotonie... Şi episcopul care avea mai mulţi clerici, este constrîns să dea unul, altui episcop". -Cart. 55.
916. -"Oricărei eparhii trebuie să i se dea episcop numai cu învoirea mitropolitului de care depinde... Fiecare episcop trebuie să păstorească numai eparhia pentm care a fost hirotonisit. Orice eparhie nu se poate despărţi în două decît cu învoirea mitropolitului, iar noul episcop se va mărgini numai la păstorirea porţiunii eparhiei sale -Cart. 56.
917. -"Nici un episcop nu poate să-şi schimbe reşedinţa sa, şi să se mute la o altă biserică din cuprinsul eparhiei, sau să grijească mai mult de interesele sale personale decît ale pastoraţiei şi să fie nepăsător faţă de misiunea scaunului său". -Cart. 71.
918. - 'Dacă vreun episcop ar fi neglijent în misiunea sa faţă de eretici, sau în privinţa scriptelor, sau în privinţa scaunelor, să fie sfăUiit de către episcopii vecini mai rîvnitori şi să i se arate neglijenţa lui, ca să-l convingă de greşeală; iar dacă din ziua în care a fost sfătuit pînă la şase luni, petrecînd în aceeaşi eparhie, nu s-ar griji de ereticii donatişti, care se întorc la unitatea sobornicească, cu unul ca acela să nu intre în comuniune, pînă ce nu va îndeplini acest lucru. Episcopul să nu fie învinuit dacă dregătorul local nu-i dă ajutor". -Cartag. 123.
- 919. -"Practic, problema recnitării şi selecţionării pentru hirotonie, în toate timpurile, a fost pentru duhovnici şi episcopi o chestiune de îngrijorare pentni cei scrupuloşi, un act de îndrăzneală pentru cei curajoşi, sau prilej de neglijenţă şi nesocotire condamnabilă, pentru cei înstrăinaţi şi afundaţi prea mult în cugetele cele omeneşti. Extremele nu sînt bune mai ales de nuanţa nepăsării, ca să nu spun mai mult. Excepţiile care se acordă unui candidat în lumina canoanelor trebuiesc îndelung studiate şi motivate sincer cu toată grija, în primul rînd, faţă de propria conştiinţă în faţa legii Domnului, şi în al doilea tind faţă de starea sufletească a candidatului, aşa cum se prezintă prin fapte, precum şi din împrejurările vieţii lui de unde se va putea cunoaşte cugetele diriguitoare pentni viitond misiunii lui preoţeşti spre a se putea trage concluzii cît mai corecte pentru situaţia şi misiunea lui de viitor. Şi tocmai aceasta este foarte greu de întrevăzut, mai ales la oamenii sentimentali, expuşi extremelor, de la care te poţi aştepta la atitudini foarte ciudate. De aceea examinarea fugitivă în scaunul duhovniciei şi necunoaşterea anterioară >a candidatului, poate să-l facă pe duhovnic să păcătuiască de moarte. Duhul canoanelor s-a născut din inspiraţia Scripturii care ne arată grijă şi răspunderea celor ce promovează în cler aşa cum se constată din: Exod. 29; Lev. 8, 9, 10; I Regi 2, 3, 4; Iezechil 33, 34; Ieremia 6, 13-14; I Tim. 4, 14-16, care trebuiesc imediat citite".