DICŢIONAR ORTODOX

DISPENSA
614. -Dispensa sau iconomisirea duhovnicească (Efes. 3,2; 4,7), de la obligaţiile legii Domnului, oglindită în natură şi în canoane, o dă Dumnezeu de multe ori prin minuni (Fac. 22,2; Osie. 1,2; Matei 12,3-8). în chip obişnuit, arhiereii şi preoţii, ea ispravnici ai tainelor, o pot da numai în cadrul legii Domnului (Zah. 7, 24; Ioan 7,24; 8,24; I Cor. 4,1; Colos. 1,25;Tit. i, 7), cu scopul de a armoniza nevoile vieţii naturale cu cele duhovniceşti şi cu condiţia de a respecta fără ştirbire legile dogmatice şi morale, spre folosul individului, al societăţii şi al bisericii ca împărăţia lui Dumnezeu pe pămînt (Apost. 8; VI ec. 102). Prin dispensă nu se abrogă canoanele, ci numai se interpretează temporar spre a se aplica dc la caz la caz, în spiritul legii Domnului şi al bisericii (II Cor. 3, 6; Rom. 8, 2; Ioan 6, 63; V. Canonisirea). Dacă dispensa duce la abrogarea practică a legilor şi la fapte nefolositoare sufletului individului sau societăţii creştine, aducînd prin exemple rele defăimare bisericii şi lui Dmnezeu, ea este interzisă şi aducătoare de OSÎndă (Ps. 49,15-23; V. Legea, Dogmele).