DICŢIONAR ORTODOX

CRUCEA
448. Crucea este steagul creştinătăţii, căci pe ea s-a răstignit Domnul Iisus, aşa cum a fost simbolizat prin şarpele de aramă (Num. 24, 5-9; Ioan 3,14-16). Ea este semnul Fiului Omului şi al Bisericii sale (Matei 24,30). Ea este altarul răscumpărării neamului omenesc din robia, păcatului Strămoşesc (Efes. 2, 14-16; Ev. 7, 27; 10, 11-12; Colos. 2, 14) Ea întruchipează suferinţa, pe care trebuie s-o rabde un adevărat creştin, care se devotează să slujească Domnului (Matei io, 38; 16, 24; Luca 9, 23; Gal. 6, 14). Cei ce au înţeles şi şi-au sfinţit taina vieţii creştine, ca nişte ostaşi ai Domnului se laudă întru sfinţenia Crucii (Gal. 6, 14). Cei ce nu-i înţelege însemnătatea şi trăiesc într-o viaţă străină de taina creştinătăţii, se poartă ca nişte vrăjmaşi ai Crucii lui Hristos (I Cor. l, 17-18; Filip. 3, 18; Ev. 6, 6). Pentru noi, Crucea este pecetea lui Hristos Dumnezeu şi icoana vieţii noastre (Gal. 3,1; Apoc. 7, 2-5; 14, 1).
449. -"Crucea cea făcătoare de viaţă prin care ani dobîndit mîntuirea şi prin care am fost izbăviţi de vechea greşeală (strămoşească), trebuie s-o cinstim cum se cade. De aceea, dîndu-i cinstire cu mintea, cu cuvînlul şi cu simţirile, hotărîm ca să se şteargă cu toiul formele cmcii care se fac pe pardoseală, ca nu cumva călcînd peste ele, să se batjocorească semnul izbăvirii noastre. De acum
încolo, cei ce vor mai face chipul cmcii pe pardosele, să se afurisească". Sinodul VI ec. canonul 73.