DICŢIONAR ORTODOX

CONCUBINAJUL
443. - Se numeşte concubinaj trăirea bărbatului cu femeia fără cununia bisericească conform canoanelor. El este posibil între animale, dar omul are în plus necesitau şi datorii superioare sufleteşti şi deci are nevoie de binecuvînlarea Domnului. Căsătoria civilă este altceva decît cununia bisericească. Cel ce trăieşte în concubinaj nu poale fi primit la sfintele taine, nu i se poate primi darurile la biserică, adică se afuriseşte ca un înstrăinat dc Dumnezeu şi legea lui. Concubinii, pe lîngă păcatul lor, ei aduc şi sminteală altora, de aceea ei nu pot fi naşi la cununie şi botez, căci cum ar putea ei îndruma pe alţii, cînd ei înşişi nu sînt în stare să se conducă după legea Domnului. înşişi copiii lor vor purta pecetea nelegiuirii părinţilor şi a blestemului. (V. Casat, a III).
444. -"Marele sinod, a oprit cu desăvîrşire, ca episcopul, sau preotul, sau diaconul, sau orice alt cleric să aibă vreo femeie îngrijitoare, afară de mamă, sau soră, sau mătuşă, sau pe anumite persoane, care nu pol fi bănuite de legături de concubinaj". I ec.3.-
445. -Nici unul dintre clerici să nu ţină femeie sau sen'itoare decît pe acele persoane, care în canon (I ec. 3) sînt trecute libere de orice bănuială, păstrîndu-şiprin aceasta, curăţenia morală. Iar dacă cineva ar călca cele hotărîte de noi, să se caterisească. Aceasta să se respecte şi de cei castraţi, avînd giijă de curăţenia lor morală, (fără a face sminteală). Cei ce vor călca această hotărire, de vor fi clerici, să se cate/iseacă, iar de vor fi laici, să se afurisească ". vi ec. s.
446. ..."O, Grigore, nu sîntem noi cei dintîi şi nici singuri care au legiuit ca femeile să nu vieţuiasă împreună cu bărbaţii. Citeşte canonul cel aşezat de sfinţii părinţi în sinodul de la Niceea (3), care
opreşte precis a nu avea în casă femei introduse pe furiş. Necăsătoria este vrednică de cinste numai prin vieţuire separată de femei; căci, dacă ciiîeva făgăduieşte fecioria numai cu numele, dar cu fapta ar face contrariu, este limpede, că ei vînează făţarnic, cinstea fecioriei, dar cu fapta nu renunţă la plăcerile păcătoase. Deci, cu atît mai mult ar fi fost bine a înlătura femeia, după mgămintea noastră decît să le desvinovăţeşli, că eşti scutit de orice patimă trupească. Nici cu nu cred, că tu fiind de 70 de ani, să mai trăieşti în păcate cu o femeie şi nici eu n-am poruncit cele pomncite de canoane ca şi cum aş fi crezut că e la mijloc vreo poftă păcătoasă; ci fiindcă ne-am învăţat de la apostoli a nu face sminteală fraţilor (Rom. 14,13) şi ştim că ceea ce la tine este folositor la alţii devine prilej de păcătuire şi, de aceea, am poruncit, unnînd sfinţilor părinţi, să îndepărtezi acea femeie (ţinută ca servitoare). De ce acuzi pe horepiscop şi pomeneşti de veche neînţelegere? De ce nu te învinovăţeşti pe tine, care nu eşti în stare să alungi pe acea femeie? Deci scoate-o din casa la şi trimite-o la mînăstire pentm ca ea să trăiască cu fecioarele (fiind curată), iar pe tine să te servească bărbaţii (fiind bătrîn). Ca nu cîndva să se hulească numele Domnului penlni sminteala voastră (Rom. 2,24). Pînă cînd' nu vei face aşa, la nimic nu-ţi folosesc nenumăratele scrisori de justificare. Dacă vei muri fără îndreptare, vei răspunde înaintea Domnului pentm lenevirea ta. Şi dacă vei îndrăzni să rămîi în slujba preoţiei, fără a te îndrepta, veif anatema pentm tot popond şi cei ce le vor primi pe tine (ca preot), vorf lepădaţi de întreaga biserică ". -sr. Vasile 88.
447. -"Cel ce are concubină şi, nu voieşte nici a o lăsa, nici a se cununa cu femeia sa, nu se cuvine a-i primi damrile la biserică, ale cărei legi le bîtfeşte şi le defăima prin faptele sale". -Sf. Nichifor 34.