DICŢIONAR ORTODOX

CTITORIA
450. -Ctitoria este de două feluri: a) Ctitoria lumească, cînd cineva donează ceva pentru binele public, o casă, face un azil, un pod etc, de la care aşteaptă laude de la oameni. Aceasta este un bine natural, din care îşi trage răsplătirea din lumea aceasta. Dacă donatorul, face aceasta cu gîndul închinat lui Dumnezeu, atunci după măsura credinţei sale îşi va lua plata de la Dumnezeu! (Matei 6, l- 6), b) Ctitoria pentru Dumnezeu, făcînd slujba de misionar, de preot, de monah etc, după exemplul sfinţilor apostoli etc şi în al doilea rînd, cînd cineva dă din munca şi averea sa şi o pune în slujba Domnului, făcînd lucruri sfinte, biserici şi mînăstiri şi orice lucru bun închinat Domnului. Tot ceea ce omul a făgăduit lui Dumnezeu, făgăduit rămîne pentru totdeauna (V. Făgăduinţa).
451. -"Mînăstirile, odată consfinţite după socotinţa episcopului, să rămînă pentm totdeauna mînăstiri şi bunurile care se cuvin lor, să se păzească şi să nu se mai facă locaşuri lumeşti. Iar, dacă cineva ar voi să facă aceasta, să fie supus certărilor prevăzute în canoane". -IV. ec. 24.
452. -"Fiindcă în urma nenorocirii iconoclaste (720-825), care a venit asupra bisericilor din cauza păcatelor noastre, unele case sfinte, episcopii şi mînăstiri, au fost răpite de oarecare oameni şi le-au prefăcut în locaşuri lumeşti; dacă cei ce acum le deţin, se vor hotărî să le înapoieze, potrivit cu destinaţia de la început, bine şi fmmos este. Dacă nu vor vrea cei din catalogul ieraticesc, pomneim să se caterisească, iar dacă vor fi monahi, sau laici, să se afurisească ca unii ce sînt osîndiţi de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfînt şi vor fi osîndiţi unde viermele nu doanne şi focul nu se stinge (Isaia 66, 24; Marcu 9, 4448); căci s-a împotrivit glasului Domnului, care zice: "Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de neguţătorie" (Ioan 2,16). -vil ec. 13.
453. -"Unii dintre monahi, dorind să sc conducă pe sine au uitat făgăduinţa ascultării şi, au părăsit mînăslirile lor ca să zidească în altă parte casa de rugăciune, fără să aibă cele necesare pentm isprăvirea clădirii. Deci, dacă cineva ar încerca să facă aceasta, să fie oprit de episcopul locului. Insă, dacă se constată, că au cele de trebuinţă pentm isprăvirea lucrărilor, să le dea voie să clădească (IV ec. 4). Această rînduială se aplică şi laicilor şi clericilor" -VI. ec. 17.-