DICŢIONAR ORTODOX

TRANSFERAREA
1973. -Transferarea de la o eprahie sau parohie la alta n-a fost şi nu este privită bine, fiindcă un cleric cînd se hirotoniseşte face legămînt cu Biserica şi cu credincioşii parohiei, asemenea cu legămintele căsătoriei. Dacă motive superioare de ordin misionar se impun aceasta este îngăduită de canoane. Cererea de transferare poate fi îngăduită excepţional: a), cînd parohia este pe cale de a se desfiinţa; b). cînd petiţionarul nu mai poate corespunde nevoilor acelei parohii; c). cînd parohienii nu-l primesc din motive străine Bisericii; d). cînd autoritatea canonică îl cheamă la o altă slujbă misionară pentru un mai mare folos Bisericii (V. Hirotonia, Neascultarea).
1974. -"Nu este îngăduit episcopului să părăsească eparhia sa şi să se ducă la alta chiar dacă va fi îndemnat de mulţi afară numai dacă va fi o pricină binecuvînlată care-l sileşte să facă aceasta pentm a aduce un mai mare folos celor de acolo cu privire la evlavie (misionară); dar aceasta o va face nu din iniţiativa sa, ci prin hotărirea mulţimei episcopilor în urmarea rugăminţii prea mari". -Apost. 14.
1975. -"Dacă vreun prezbiter sau diacon sau alt oarecare dintre clenci ar părăsi eparhia sa şi se va duce la altă eparhie, mutîndu-se cu totul, fără învoirea episcopului său, hotărîm ca unul ca acesta să na mai liturghisească, mai ales dacă episcopul său l-a condamnat să se întoarcă înapoi, iar el n-a ascultat şi ar stămi întru nesupunere să se împărtăşească acolo numai ca un mirean". -Apost. 13.
1976. -"Iar dacă episcopul la care se vor afla unii clerici ca aceştia, vor nesocoti cu totul oprirea hotărîtă asupra lor şi-i va primi ca pe clerici (vrednici de slujbă) acest episcop să se afurisească ca un învăţător al dezordinei". -Ap. 16.
1977. -"Cu privire la episcopii şi clericii care se mută dintr-o cetate într-alta s-a hotărit ca să rămînă în vigoare canoanele (I ec 15, 16) aşezate de Sf. Părinţi în această privinţă" iv ec. 5.
1978. -"Nu este iertat unui cleric să fie numit deodată la Bisericile din două oraşe, adică la cea pentm care s-a hirotonisit de la început şi la alta mai mare unde s-a dus din pofta slavei deşarte. Cei ce vor face aceasta să fie readuşi numai la Bisericile lor pentm care au fost hirotonisiţi de la început şi numai acolo să slujească. Iar dacă cineva a fost transferat de la o Biserică la alta în chip canonic să nu mai fie părtaşi la treburile bisericeşti de mai înainte sau la hramurile mucenicilor sau la aşezămintele azilurilor de săraci sau a primitorilor de străini care aparţin acelei Biserici. Iar cei ce îndrăznesc după hotărirea sfîntului sinod să mai facă ceva din cele oprite acum s-a hotărit să cadă din treapta lor", -iv, 10.
1979. -"Clericilor din slujba unei Biserici nu le este iertat după cum am hotărit mai înainte să fie rinduiţi la Biserica altei cetăţi, ci să se mulţumească cu aceea la care s-a învrednicit a sluji de la început cu excepţia acelora care şi-au pierdut patria şi din nevoie au trecut la altă Biserică. După această hotărire dacă vreun episcop ar primi pe vreun cleric care depinde de alt episcop s-a hotărit ca să se excomunice atît cel primit cît şi cel ce l-a primit, pînă ce clericul mutat se va întoarce la Biserica sa". -IV, 20.
1980. -"Fiindcă sînt unii dintre clerici care nesocotesc rinduielile canonice îşi părăsesc parohiile lor şi se duc la altele mai ales în Constantinopole şi se angajează să slujească în paraclisele dregătorilor lumeşti, fără învoirea episcopului lor sau al celui din Constantinopole, unii ca aceştia nu trebuiesc primiţi în nici o casă cu paraclis sau Biserică. Cei ce vor stărui într-o astfel de nesocotire să se caterisească. Iar cei ce vor face aceasta cu învoirea menţionaţilor episcopi, nu le este îngăduit să ocupe slujbe lumeşti şi pămînteşti, fiind opriţi de sfintele canoane (Apost. 6, 83; IV ec. 3; I, II, 11). Dacă cineva s-ar dovedi să ocupe slujbe la dregătorii lumeşti ori să înceteze, ori să se caterisească. Mai bine ar face dacă s-ar ocupa cu învăţătura copiilor din casele dregătorilor lămurindu-le Sfînta Scriptură, căci de aceea au primit hirotonia". -VII. 10.
1981. -"Dacă vreun preot sau diacon şi oricare cleric lăsîndu-şi parohia sa şi se duce la alta şi să se stabilească acolo acela să nu mai liturghisească, mai ales dacă episcopul său l-a chemat şi l-a sfătuit să se întoarcă la parohia sa, dar el n-a ascultat... Iar dacă va stand întm neorînduială să se caterisească definitiv încît nici la locul său să^nu mai fîe primit. Iar dacă aşa caterisit l-ar primi alt episcop şi acela să primească canonisire de la sinodul obştesc ca unul care calcă legiuirile bisericeşti". -Ant. 3.
1982. -"Dacă vreun episcop fără eparhie ar acapara vreo episcopie vacantă şi ar răpi scaunul fără hotărîrea sinodului plenar acela să fîe lepădat chiar dacă tot popond eparhiei care l-a 'dorit, l-ar alege pe el. Iar sinodul este complet numai acela la care participă mitropolitul (primat) al capitalei". -Ant. 16.
1983. -"Episcopul să nu se mute de la o eparhie la alta nici din iniţiativă proprie, nici silit de popor, nici constrîns de unii episcopi, ci să rămînă la Biserica pentm care a fost orînduit de Dumnezeu de la început şi să nu se strămute de la ea potrivit cu hotărîrea dată acum în această privinţă". -Ant. 21.
1984. -"Osiu episcopul cetăţii Cordoviei zise: Nu atît obiceiul cel rău cît mai vîrtos comptia cea prea vătămătoare a cîrmuirii treburilor bisericeşti trebuie să se dezrădăcineze chiar din temeliile ei, ca nici unuia dintre episcopi să nu-i fie iertat a se muta dintr-o cetate mică în altă cetate. Căci este vădit pretextul acestei cauze pentru care se fac unele ca acestea. Niciodată nu s-a putut afla vreunul dintre episcopi carele să fi dorit a se muta de la o cetate mai mare la o cetate mai mică şi prin aceasta s-a dovedit că unii ca aceştia s-au aprins cu înfocatul dor al lăcomiei după averi şi mai ales al trufiei ca să se pară că au cîştigat stăpînire mai mare. Prin urmare, oare nu sînt toti de acord ca astfel de răutate să se pedepsească mai aspm, căci socotim că unii ca aceştia nici în comuniunea laicilor nu se cuvine să mai rămînă? Episcopii ziseră cu toţii: "Toti sîntem de acord". -Sardica 1.
1985. -"Dacă se va afla vreun episcop aşa de nebun şi îndrăzneţ încît ar aduce oarecare îndreptăţiri pentru a motiva transferarea la o eparhie mai mare (c. l) adeverind că popond l-a cenit prin scrisori, vădit este că s-au conipt unii cu plata, pentm ca să facă tulburare în Biserică, ca şi cum l-ar dori pe el episcop. Socotesc că acest fel de vicleşug şi uneltiri sînt atît de vrednice de osîndit, încît nici la sfîrşitul vieţii să nu fîe împărtăşit ca un mirean...". -Sardica 2.
1986. -Cu toţii hotărîm următoarele: "Dacă vreun episcop ar voi să ridice vreun slujitor bisericesc străin de la altă eparhie în vreo treaptă, fără de învoirea propriului său episcop, acest fel de aşezare să rămînă cu totul fără tărie. Iar dacă oarecare şi-ar permite acest lucru aceştia trebuie certaţi şi îndreptaţi pe calea cea bună de către fraţii şi împreună episcopii noştri...". -Sardica 15.
1987. -"Fiindcă de multe ori se duc preoţi şi diaconi la mitropolia Tesalonicului şi rămîn acolo definitiv, iar alţii după un timp foarte îndelungat se întorc la parohiile lor, aceste hotărî/i (canoane 1, 2,15) se aplică şi lor ca şi episcopilor". -Sardica 16.