DICŢIONAR ORTODOX

SUFERINŢA
1919. -Greşeala lui Adam continuată de toţi urmaşii săi a adus asupra tuturor oamenilor un şir întreg de suferinţe. Păcătoşii suferă mai mult sau mai puţin în lumea aceasta dar ei ca şi bogatul din evanghelie vor suferi şi în lumea cealaltă după faptele lor. Cei drepţi sufăr în lumea aceasta pentru ca pe dreptate să ia o bună răsplătire în lumea cealaltă. în această lume suferinţa face pe cel evlavios: a), să nu se mîndrească (lî Cor. 12, 7-12); b). ceilalţi oameni să nu se socotească nedreptăţiţi că cei evlavios! au de la Dumnezeu daruri prea mari (îl Cor.-1,5-8; 4,17; Filip. l, 29); c). din suferinţele lor să se vadă dreptatea şi bunătatea lui Dumnezeu (II Tes. 1,5-6; I Petru 2,19, 24); d). că drepţii nu slujesc lui Dumnezeu pentru bunătăţi lumeşti (II Cor. 4,17; II Tim. 1,8-12; l Petru l, 13; 5, 10); e). pentru ca ei să-şi aducă aminte că sînt muritori şi se vor prezenta înaintea judecăţii lui Dumnezeu (Matei 25, 31; Colos. 1,24; Rom. 2,16); t). drepţii dacă n-ar suferi în lumea aceasta nu s-ar încununa, iar cei păcătoşi i-ar acuza că sînt părtiniţi şi astfel ei neguţătoresc evlavia (Iov. 1, 9-12; Ps. 33,4-14); g). ca ceilalţi oameni să ia pildă bună întru răbdarea celor drepţi (II Tim. 2, 3-9; 3-11; Apoc. 14, 4-15); li). că cei drepţi au aceiaşi fire neputincioasă ca orice om dar credinţa şi dragostea în Dumnezeu îi fac ni ai tari decît moartea şi în sfîrşit să se facă deosebire între firea lumească pe care o doreşte lumea ca lume-şi fericirea adevărată pe care o doresc sfinţii: "Fericiţi veţi fi cînd vă vor ocărî pe voi oamenii şi vă vor defăima în tot felul, minţind împotriva purtării mele de grijă faţă de cei drepţi; Bucuraţi-vă şi vă veseliţi că plata voastră multă este în ceruri" (Matei 5, îo-ll). Deci "cine vrea să slujească Domnului să-şi gătească inima de răbdare" (Rom. 8, 17,19; I Cor. 2, 1; Ecles. 2, 1) Sf. I Hrisostom, D. Statui I, 6.
1920. -"Păstor aspru este îngerul cel drept şi sfînt al pedepselor. El ia pe seama sa şi pe cei ce s-au abătut de la poruncile lui Dumnezeu şi s-au desfătat în pofte şi plăceri amăgitoare ale lumii acesteia şi deci el îi pedepseşte după cum merită cu pedepse grozave şi felurite... Unii sînt pedepsiţi cu pagube, alţii cu sărăcie, alţii cu di feri te boale, alţii cu multă nestatornicie, iar alţii sufăr din pricina celor uşuratici şi păcătoşi... Cînd sînt pedepsiţi atunci se întorc la Domnul şi în restul zilelor vieţii slujesc lui Dumnezeu cu inima curată..." Hernia Păstorul III, 6.
1921. -"Nici păcătosul, nici dreptul nu e în afară de (suferinţă) întristare. Dar cel dinţii, fiindcă n-a părăsit cu totid răul, iar cel de al doilea, fiindcă n:a atins încă desăvîrşirea" (binele adevărat). -Filoc. IV, p. 290,60.