DICŢIONAR ORTODOX

RECĂSĂTORIREA PREOŢILOR
1672. -Recăsătorirea preoţilor a fost strict interzisă chiar de la început: "Episcop, preot sau diacon să se hirotonisească numai acela care s-a căsătorit o singură dată" (Tim. 3,2-12; Tit. l, 6),fe ca le trăiesc soţiile, fe că le-au murit. însă după hirotonie nu le mai este îngăduit să se mai căsătorească, dacă sînt necăsătoriţi sau dacă au soţii să se împreuneze cu altele, ci să se mulţumească cu aceia pe care a avut-o cînd a fost hitoronisit. Servitorii (paraclisierii), cîntăreţii, anagnoştii şi portarii pontncim ca să fie căsătoriţi o singură dată, iar dacă au intrat în cler mai înainte de căsătorie, le îngăduim să se căsătorească dacă doresc aceasta ca nu cumva păcătuind să fie pedepsiţi. însă pomncim ca nimeni dintre clerici să nu ia soţie desfrinată, servitoare din casă, văduvă, pe cea lăsată de bărbat cum zice legea (Lev. 21,1-15). Diaconiţa să se facă o fecioară neprihănită (l Tim. 5,9), dacă nu, poale să fîe şi o văduvă, care s-a căsătorit o singură dală, credincioasă şi cinstită". -Const. Ap. VI, 17.
1673. -Creştinul care pricepe idealul preoţiei şi simte viaţa creştină şi o trăieşte, cînd el citeşte unele broşuri ale unor clerici căzuţi lăuntric din har, chiar dacă după forma juridică sînt în
har, rămîne surprins de josnicia copilăreasca a pretinselor dovezi prin care ei justifică căsătoria a doua. lată cum rezumă Origen ( + 254) tradiţia de el moştenită şi consemnată mai tîrziu de sfinţii . părinţi în canoane: "... Nu se vor încununa şi nu vor avea parte de împărăţia lui Dumnezeu ereticii care combat căsătoria mirenilor, după cum şi în Biserica văzută, opreşte de la slujbele şi treptele ierarhice, sînt nu numai curvia şi preacurvia, dar şi a doua căsătorie întrucît nici episcopul, nici preotul, nici diaconul nu se pot căsători a doua oară". -Origcn, Luca, Omilia 18.
1674. -în toată istoria Bisericii se cunoaşte o singură excepţie în sec. IV, de a se căsători după hirotonie numai diaconii prea tineri, în condiţiile indicate la Ancira 10, care excepţie, abia a fost tolerată numai atunci, local în eparhiile Andrei ca o faptă a trecutului, iar mai apoi, a fost suprimata ca fiind contrară canonului apost. 26, etc, ca şi în canonul S. VI ec. 3,6 de mai tîrziu în care se interzicea recăsătorirea nu numai a diaconului, ci şi a ipodiaconului. Orice fel de argumentare de natură socială, familială, gospodărească, etc. pentru susţinerea recăsătoririi preoţilor este glasul păcatului din omenescul ordinar, pus în slujba păcatului. De aceea, orice candidat Ia hirotonie trebuie să se cerceteze bine pe sine, dacă este în stare să trăiască şi să ducă cu demnitate înalta misiune a preoţiei sub toate loviturile soartei, ajutat cu grijă şi metodic de duhovnici în toată perioada pregătirii sale şi pînă la hirotonie. Şi cînd li se dă adeverinţă de hirotonie să fie reală ca rezultat al cunoaşterii din copilărie a candidatului, căci altfel se va face părtaş la păcatele lui trecute şi viitoare (I Tim. 5, 22; Ps. 49, 14-23). V. Hirotonia.
1675. -"Prezbitend care se va căsători după hirotonie să se scoată din treapta sa, caterisindu-se (VI ec. 3, 6; Ancira 19). Cel ce va face curvie sau preacurvie să fie exclus cu desăvîrşire din cler şi să se canonisească" (I ec. II) -Neocez. 1.
1676. -"Concubinajul clericilor hirotonisiţi după canoane (celibatari sau văduvi) niciodată nu poate fi aprobată ca o adevărată căsătorie, ci în tot chipul trebuie să se mpă încercarea lor de a se mai căsăton penlni demnitatea lor bisericească şi pentm a nu se da prilej ereticilor să ne defaime, cum că noi atragem pe oameni la noi, prin faptul că le
îngăduim Să păcătlliaSCă nepedepsiţi". -Sf. Vasile 6 (V. Curvia cleric. Concubinajul).
1677. -"Să se cerceteze cu privire la prezbitend Vist din Ereva şi dacă a silit vreo femeie despărţită de bărbatul ei fiind viu, să nu-i fie iertat a mai fi prezbiter, întnicît nici ca mirean nu i se cade a mai fi în adunarea creştină, căci Biserica obişnuieşte pe unii ca aceştia a-i
afurisi. însă aceasta nu-i atrage osîndă episcopului Apolo, dacă din neştiinţă l-a hirotonisit. Sfîntul Sinod porunceşte să fie scoşi din cler toţi cei ce se dovedesc a fi nevrednici după hirotonie din pricina păcatelor lor". -Teofii 3.
1678. -"Iar în privinţa lui Panuf, cel care s-a aşezat diacon în Lico, trebuie să se cerceteze. Şi de s-ar dovedi cum că fiind el numai catehumen a primit în comuniune de nuntă pe nepoata sa de frate, iar după botez a fost înaintat în cler, să rămînă în cler numai dacă a murit acea femeie şi dacă după botez nu s-a mai împreunat cu dînsa. Iar daca după botez, credincios fiind, a primit în comuniune de nuntă pe nepoata sa de frate, să fie înstrăinat din cler (caterisit) dar această împrejurare nu-i atrage episcopului Apolo osîndă dacă din necunoştinţă l-a hirotonit pe el". -Teofii 5.
1679. -"Să se cerceteze despre lacod dacă citeţ fiind, s-a făcut vinovat de curvie şi apoi a fost înlăturat de prezbiteri, iar mai tSrziu (cine §tie prin ce împrejurări) a fost hirotonisit, numai după ce se va face cercetarea amănunţită să se scoată din cler, iar nu numai pe temeiul bănuielii, denunţului şi defăimării. De nu va fi vinovat să rămînă în cler, căci nu se cade a se ţine seama de clevetirile cele deşarte". -Teofii 6 (V. Hirotonia).
1680. -"Prezbiteml Macim (spovedindu-se la mine) a spus că din necunoaşterea canoanelor s-a căsătorit nelegiuit. întmcît el este tulburat că nu este primit în Biserică (la împărtăşirea ca mirean), a făgăduit că se va despărţi de femeia care şi ea doreşte aceasta. Deci (tu Agaton) dacă te vei convinge că fac aceasta prin învoială şi fără vicleşug fiind statornicită canonisirea pe zece ani, Ui să rinduieşti ca ei să stea pe un timp, la un loc cu catehumenii. Iar în caz că ei vor umbla cu vicleşug şi socoti că trebuie a li se aplica altă canonisire mai aspră, fă cum te va lumina Dumnezeu, fiind călăuzit întotdeauna de dreapta socoteală, căci el fiind în eparhia ta, poţi mai bine să ştii toate cele de folos". -Teofii 13.