DICŢIONAR ORTODOX

PREDICA
1618. -Clericul este dator să catehizeze poporul, căci credinja vine prin auz, iar auzul prin vestirea cuvîntului lui Dumnezeu (Rom. 10, 17) căci altfel: "Popond piere din lipsa de cunoştinţe şi fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu le voi lepăda ca să nu mai fii Mie preot, căci ai uitat legea Dumnezeului tău" (Caic 4, 6). Catehezele şi predicile să se facă pe temeiul Sfintei Scripturi după exemplul Sfinţilor Părinţi (I Cor. 9, 16; II Tini. 4, 14; Iez. 3, 17; 8, 34; 18, 35, 34) întărită de viaţa morală a clerului. Predica face parte integrantă din cult şi deci păstorul care nu predică nu-şi împlineşte misiunea (Prov. 8, 10; 23, 12; Matei 15, 9; II Tini. 4, 3; Tit 1, 9-10; II loan 1, 9; V. Catehizarea).
1619. -"Mi este îngăduit episcopului să înveţe în public în altă cetate care nu ţine de el. Iar dacă se va vădi că face aceasta, să fie scos de la episcopie însă să lucreze numai cele ale prezbitemlui". -VI ec. 20.
1620. -"Nu se cuvine mireanului să predice sau să înveţe în public spre a-şi însuşi dregătorie dăscălească, ci să urmeze aşezămîntul celui predanisil de Domnul şi să-şi deschidă urechea la cuvîntul celor ce au luat dandpropovăduirii învăţătoreşli şi de la aceştia să înveţe cele
dumnezeieşti. Căci în Biserica cea unică Dumnezeu a făcut multe mădulare după cuvîntul apostolului (I Cor. 12, 27) pe care Grigore Teologul tălmăcindu-l, arată lămurit rînduială în privinţa acestora, zicînd: "Această rînduială să o cinstim fraţilor şi pc aceasta să o păzim. Unul trebuie să fie ureche, altul limbă, altul mînă, altul altceva; acesta să înveţe, acela să se înveţe" şi puţin după aceea: "Şi cel ce se învaţă să fie întm supunere şi cel ce împărtăşeşte învăţătura
să facă aceasta cu bucurie şi cel ce slujeşte să o facă cu osîrdie". Să nu fim toţi limbă, aceasta este destul de lămurit, nici să fie toţi apostoli, nici toţi prooroci, nici toţi tălmăcitori; şi după aceea: "De ce te faci pe tine păstor oaie fiind, de ce te faci cap, picior fiind, de ce te apuci a conduce obşti fiind pus între soldaţi?". Si alt loc: "înţelepciunea poninceşte: Nu fii grabnic în cuvinte, nu te întrece cu cel bogat sărac fund, nici nu căuta să fi mai înţelept decît cei înţelepţi". Iar de se va afla cineva că va călca acest canon să se afurisească palmzeci de zile". -VI ec. 64.
1621. -Nu este iertat femeilor să vorbească în timpul dumnezeieştilor liturghii (fură binecuvîntare) şi după cuvintele Apostolului Pavel să tacă, căci lor nu le-a fost îngăduit să vorbească (dacă nu ştiu carte) ci să se supună, după cum zice legea. Iar dacă
vreau ca să înveţe ceva (cele fără cultură) să întrebe acasă pe bărbaţii lor" (I Cor. 14, 34-35). -VI ec.70.
1622. -"Se hotărăşte ca un episcop cînd va veni în altă eparhie cu scop de propagandă, speculînd cele religioase şi ar voi să stea acolo mai multă vreme să nu predice şi să slujească, mai ales cu scopul de a înjosi şi nişina pe episcopul locului care este mai puţin iscusit întm învăţătură şi slujbă căci o astfel de purtare, întotdeauna a dat naşteri la tulburări ca şi cum ar voi să'acapareze acea eparhie prin vicleşugid intrigării, nesfiindu-se a părăsi eparhia încredinţată lui şi a se muta la
alta mai bună. Deci şi pentm vizite trebuie a se fixa timpul, fiindcă a nu îngădui nici un fel de vizită a unui episcop este ceva neomenos şi duşmănos. Trebuie'să ne amintim că părinţii au hotărit (Ap. 14) că
dacă un mirean nu s-ar duce la liturghie în trei duminici la riiid să fie oprit de la împărtăşire şi deci, cu atît mai mult, nu este drept şi nici moral ca un episcop dacă nu este reţinut de o nevoie mai grea să lipsească mai multă vreme de la slujbele Bisericii eparhiei sale şi a
mîhni (sminti) pe păstoriţii săi". -(VI ec. 80; I-II, 16. -Sard. 1:.
1623. "Nu trebuie nimic trecut cu vederea (cu privire la faţa clericilor). Sinepiscopii din eparhiile cu puţină avere internă, dar care au avere gospodărită în alte eparhii spre a ajuta celor săraci,
socotim că ar fi bine să li se îngăduie să meargă la moşiile lor spre a se stringe rodurile, lipsind din eparhiile lor timp de trei duminici, adică trei săptămîni, în care timp ei pot să meargă şi să participe la Liturghie în Biserica eparhială a prezbitendui din apropiere, ca să nu fie lipsit de îmbisericire, dar să nu se ducă în cetatea reşedinţă a episcopului eparhiot. Cu chipul acesta ei pot să-şi agonisească cele de trebuinţă şi totodată vor înlătura şi păcatul trufiei (din c. 11)". -Sard. 12.
1624. -"Cu privire la contribuţia şi predic urca eliberării sclavilor în Biserică, să se ia exemplu după Biserica din Italia, spre a se putea săvîrşi toate cele vrednice de credinţă pentm cinstea Bisericii şi mîntuirea sufletelor, iar noi să avem răsplata înaintea Domnului..." (Combătînd pe stăpînii deţinători de robi). -Cart. 64.
CLXXVHI.