DICŢIONAR ORTODOX

MUSTRAREA
1406. -Mustrarea sinceră, izvorîtă din iubirea aproapelui este o îndemnare cu imputare pentru anumite greşeli sau păcate, făcută cu scopul de îndreptare. Ea se face prin cuvinte, gesturi şi fapte. Proorocii, apostolii şi păstorii Bisericii, fiind obligaţi de legea Domnului, după exemplul lui Iisus au sfătuit, au îndemnat şi mustrat în diferite feluri pe cei neştiutori, nelegiuiţi, rătăciţi sau învechiţi în rele, ca să Ie deştepte conştiinţa spre a se îndrepta şi pocăi (Ier. I, 4-19; Iez. 3,17-27; Matei 23,1-25; Prov. 8, 8).
1407. -Cine mustră este dator să verifice bine dacă el spune adevărul (F. Ap. 13, 8-12) şi dacă cel mustrat este în stare să se îndrepte atunci sau în viitor (II Regi 12, 1-14); "Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor ca şi ceilalţi să se teamă" (I Tim. 5, 20; Gal. 2, 11-13). "Mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţeaşi înţelegerea" (II Tim. 4, 2; Tit 1, 13; 2, 15; I Tes. 5, 14; Prov. 23, 13-14). Mustrarea trebuie să fie măsurată, ca să nu ducă la un rău şi mai mare. "După întîia şi a doua mustrare îndepărtează-te de cel răzvrătit, căci unul ca acesta este pierdut şi se osîndeşte singur" (Tit. 3,10-11).