DICŢIONAR ORTODOX

MÎNĂSTIRILE
1401. -în primele secole casele particulare au servit de mînăstiri cu obşte, formate din cîteva persoane, mai ales femei (Sf. Ciprian, Către fecioare). Cuviosul Pahomie ( + 348) a format prima comunitate cu pustnici tineri din Tebsida Egiptului punînd temelia organizaţiei mîiiăstireşti (Regulile Cuv. Pahomie). Cît timp mînăstirile nu s-au manifestat în societate, ele au fost cu totul independente, dar după ce mînăstirile şi monahii din ele s-au amestecat în treburile sociale bisericeşti şi pe unele locuri făcînd abuz, ele au fost supuse de sinodul IV ecumenic (451) episcopilor eparhioţi, cum era şi este firesc. Organizarea primitivă a monahismului a fost în spiritul comunităţii creştine apostolice (F. Ap. 4,32-37). Pe măsură ce s-a manifestat şi se manifestă şi acum în afară abuziv a pierdut şi pierd acest suflet din pricina lipsei de organizare şi mai precis a lipsei de duhovnicie a proestoşilor. Cum vor fi duhovnicii într-o mînăstire aşa sînt şi călugării. Deci ei vor răspunde înaintea Domnului (Iezechiel 33 şi 34; Miheia 3, 5-12; Matei 5, 13-16; 25,1-39; F. Ap. 20,17-38; I Cor. 6,5-16; V. Catehizarea).
1402. -"Reînnoind şi acest sfînt canon (IV ec. 24) hotărîm ca mînăstirile odată sfinţite cu învoirea episcopului să rămînă pentm totdeauna mînăstiri şi averile care le aparţin să se păstreze pentm mînăstiri şi nicidecum nu mai pot deveni locaşuri lumeşti sau să se arendeze oamenilor lumeşti. Dacă s-a făcut aceasta pînă acum, hotărîm că este cu lotul fără tărie. Iar cei ce s-ar încumeta în viilor să mai facă aceasta, să se supună epitimiilor canonice". -VI, 49.
1403. -"Hotărîm ca de acum înainte să nu se mai facă mînăstire dublă deoarece aceasta este multora spre sminteală, atît pentm monahi cît şi pentm mireni. Iar dacă oarecari, împreună cu rudeniile lor se hotărăsc a se retrage (din lume) şi să urmeze vieţii monahiceşti, bărbaţii trebuie să meargă la mînăstire bărbătească, iar femeile să intre în mînăstire femeiuşcă, fiindcă aşa este bine plăcut lui Dumnezeu, Iar cele ce au fost duble pînă acum, să rămînă în fiinţă potrivit canoanelor sfiitului nostru Părinte Vasile şi potrivit aşezămintelor lui, să se rinduiască astfel: Să nu mai vieţuiască într-o mînăstire monahi şi monahii, căci prin împreună vieţuire se pricinuieşte desfrinarea (Vii ec. 18). Monahul să nu poată vorbi liber cu monahia sau monahia să vorbească în particular cu monahul (să se întîlnească în gospodărie); nici monahul să nu (doarmă în mînăstire femeiască; nici monahia să nu mănînce împreună cu monahul (VII, 22). Iar cînd se aduc lucruri necesare pentru trai de la mînăstirea bărbătească la mînăstirea femeiască, egumenită mînăstirii femeieşti împreună cu alte monahii să le primească afară de poartă. Iar dacă s-ar întîmplă că vreun monah vrea să o vadă pe o nuienie a sa, să vorbească cu aceea prin puţine şi scwie cuvinte în prezenţa egumeniţei şi repede să plece de la dînsa". -Vii ec. 20