DICŢIONAR ORTODOX

METANIILE
1312. -Metaniile sînt plecări ale genunchilor şi ale corpului mai mult sau mai puţin pînă la pămînt ca semn că iubim pe Dumnezeu şi ne pocăim de păcatele făcute. Se numeşte închinăciune sau metanie mică plecarea corpului pînă ce mîna ajunge la pămînt. Căderea cu faţa la pămînt este cea mai adîncă închinăciune şi metanie (Maici 26, 39). Sufletul îşi aduce prinosul său prin rugăciune, iar trupul îşi aduce darul său prin mişcări evlavioase, închinăciuni şi metanii, căci şi el va fi proslăvit la învierea cea din morţi (Sf. Vasile 91, 92). Pînă atunci, după cum Iisus a îngenunchiat cu Crucea pe spate mergînd spre Golgota, tot aşa şi ucenicii Săi îngenunchiau înaintea Tatălui Ceresc pentru iertarea păcatelor lor, urătînd că prin păcat, noi oamenii am fost trîntiţi la pămînt, dar prin învierea Domnului iarăşi ne-am ridicat la vrednicia de fii ai lui Dumnezeu (F. Ap. 9, IU; Efes. 3,14-16). Orice fel de mişcare în slujbele bisericeşti, este un senin, un simbol că iubim pe Dumnezeu, cu o contribuţie a trupului, pentru realizarea
închinării în duh şi adevăr (Ioan 4, 20-24; I Cor. 14, 25; Evrei 1, 6; Apoc. 9. 20; 19, 10).
1313. -Metaniile se fac acasă la rugăciunea de dimineaţă şi de seară, cînd cineva este canonisit de duhovnic la spovedanie şi în Biserică. Cînd ne închinăm (a sfintele icoane, etc, mai întîi facem două metanii, sărutăm icoana apoi mai facem încă o metanie. De la Crăciun şi pînă la Botezul Domnului nu se posteşte şi nici metanii nu se fac "nici în Biserici şi nici în chilii" dar se îngenunche liniştit la citirea evangheliei şi la "Pre Tine te lăudăm..." (Tipicul Mare p. 189).
1314. -în Postul mare metaniile încep în Biserică de Ia vecernia de duminică seara de la "Invredniceşle-ne Doamne..." şi se fac pînă la vecernia de vineri seara încheindu-se tot cu "Invredniceşle-ne Doamne...". La Liturghia mai înainte sfinţită se fac cîte trei metanii după: a). Să se îndrepteze rugăciunea... b). După vohodul cu sfintele daruri; c). După "Fie numele Domnului binecuvîntat..." -Tipicul Mare p. 511.
1315. -în săptămînă patimilor se fac metanii în Biserică numai luni, marţi şi pînă miercuri seara. în chilii se fac pînă în vinerea mare (Tipicul Mare p. 554).
1316. -"Deoarece sînt unii care stau în genunchi duminica de la Paşti pînă la Rusalii pentm a se da o regidă generală pentm toţi, Sf. Sinod a hotărit ca în acest timp credincioşii să se roage lui Dumnezeu stînd în picioare". -I ec. 20.
1317. -"Am primit de la Sfinţii Părinţi obiceiul canonic de a nu face metanii în duminici, pentm cinstirea învierii Domnului. Deci, ca să se înlăture nedumerirea, facem cunoscut credincioşilor că după intrarea preoţilor în altar de la vecernia de sîmbăta seara, după obiceiul îndatinat nimeni să nu facă metanii pînă la vecernia de duminică seara, întm care după intrarea preoţilor în altar, iarăşi începem a face metanii împlinind nigăciunile noastre Domnului. Căci din seara de sîmbăta (începutul zilei) din ajunul duminicii premergătoare învierii Domnului, începem noile cînlări duhovniceşti de laudă începînd sărbătoarea de seară de la întuneric spre lumina zilei şi astfel în cursul nopţii întregi şi a zilei ce unnează trebuie să prăznuim învierea". -VI ec. 90.
1318. -"Duminica şi în toată Cincizeci/nea se pot face
închinăciuni penlni sămtarea icoanelor dar nu şi metanii mari". Nichifor 10.
1319. -"Cuvine-se a nu pleca cineva genunchii sîmbăta, precum nu se pleacă duminica şi în Cincizecime? R. Aceasta nu s-a oprit de vreun canon, însă cei mai mulţi întnicît nu se ajunează sîmbăta prin unnare nici genunchii nu îi pleacă". Nicolae 2.
1320. -"In postul mare cînd vine vremea să se facă metanii mari la slujbă în Biserică, fiecare să-şi ridice mîinile şi ochii minţii aşa cum învaţă Sf. Ap. Pavel pe timotei: Vreau ca bărbaţii să se roage în orice loc, să ridice spre cer mîini curate, fără mînie şi fără şovăieli" (I Tim. 2, 8). Astfel la nigăciunea: "Doamne şi Stăpînul vieţii mele...", mai ales dacă cineva mai are şi dand lacrimilor, să stea drept şi cu gîndul neabătut îndreptat către Dumnezeu, "să facă o metanie cît să poată să ajungă cu fntntea la pămînt". Apoi ridicîndu-se uşor, după ce zice a doua parte a mgăciunii, Sf. Efrein Sinii să facă iarăşi o altă metanie mare şi la fel se face şi a treia metanie. Unii îşi mîngîîe lenevirea lor punîndu-şi scaun sau perine înalte şi moi, ca nişte nesocotiţi" Tipicul Marc p. 504-505.
1321. -"Cele douăsprezece închinăciuni se mai numesc şi metanii mici sau uşoare. Ele se fac după cele trei metanii muri cu rugăciunea Sf. Efrern, astfel: Omul stă drept şi îşi face cruce, apoi se pleacă cu mîna dreaptă^ pînă la pămînt, zicînd pe rînd aceste stihuri: Dumnezeule milostiv fu mie păcătostd; Dumnezeule curăţeşle-mă pe mine păcătosul; Dumnezeule cel ce m-ai zidit mîntuieşle-mă. Doamne, fără de număr am păcătuit, iartă-mă. Ele se repetă de trei ori la cele 12 închinăciuni. Apoi, se zice rugăciunea întreagă a Sf. Efrern şi la sfrşit se mai face încă o metanie" -Tipicul Mare p. 505.
1322. -"Adevăratul creştin trebuie să ştie cînd se face metanie şi cînd se face închinăciune. Unii nu ştiu nici cum să le facă şi nici nu ascultă de poveţele celor ce ştiu. Unii se gîrbovcsc puţin sau se smucesc fără socoteală, sau mişcă capul fără rost dovedind că ei nu se roagă nici cu nuntea şi nici cu evlavia duhului, Aceştia nu înţeleg nici puterea rugăciunii Sf. Efrern şi nici nu ţin socoteală de cei din jur, şi nici nu se uită la preotul care mai întîi zice mgăciunea, apoi face metania şi după ce s-a ridicat cu linişte continuă mgăciunea, pentm ca din exemplul lui să înveţe şi ceilalţi cum să-şi aducă jertfe mgăciunii trupului şi a sufletului lor, fiindcă nu au învăţat înţelepciunea şi nici nu cunosc ştiinţa sfinţilor" -(Prov. 30. 3) -Tipicul Mare p..505.
1323. -"Rugăciunea rău făcută este asemenea cu evlavia blestemată a ereticilor pe care Sf. Părinţi al Sinodului ecumenic al şaptelea i-au dat anaternii, fiindcă ei nu ţin scama de ce zice Sf. Pavel: "Mă voi ruga cu duhul dar mu voi ruga şi cu mintea, voi căuta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea". In Biserică mai bine este să spui cinci cuvinte pe înţeles, ca să înveţi şi pe alţii, decît să spui zece mii de cuvinte neînţelese" (I Cor.
15, 14-19) -Tipicul Mare p. 506.
1324. -"Tipicul prea lung şi vorbele prea multe în mgăciune obosesc şi răspîndesc cugetele minţii şi ale duhului evlavios. De midie ori mgăciunea alcătuită din puţine cuvinte şi întărite prin închinăciuni şi metanii măsurate, adună mintea şi o înalţă călre Dumnezeu iar îngend nostru păzitor o duce cu bucurie înaintea Domnului" -Tipicul Mare p. 506.