DICŢIONAR ORTODOX

ÎNMORMÎNTAREA
1027. -înmormîntarea trupului cu cinste se întemeiază pe ideea că trupul este Biserica Duhului Sfînt (I Cor. 6,19; IV Regi 23, 17-18) şi va învia pentru judecată şi răsplată la sfirşitul lumii (Matei 25, 3245). Ea se face de duhovnicul şi parohul sub care răposatul a trăit. Cei de altă credinţă, acei ce duc o viaţă imorală ca şi cei ce nu cunosc pe Domnul (I Regi 2,12), sinucigaşii de bună voie, nu pot fi înmormîntaţi bisericeşte. Numai episcopul dezleagă nedumeririle în aceste chestiuni (V. Cimitirul, Sinuciderea).
1028. -în unele locuri este obiceiul a se face priveghere, cît mortul stă în casă. Jocurile obişnuite şi neserioase la acest priveghi sînt contrare învăţăturii bisericeşti. însă este bine ca să se citească în acest timp din Sfîntă Scriptură Eclesiastul, Psaltirea, Evangheliile, Apocalipsul, etc. în unele părţi se citesc "stîlpii" adică cele patru Evanghelii aşa cum se citeau la slujba ceasurilor în Biserică odinioară în săptămînă patimilor, adică: Luni: Ceas in, Matei 1-3; Ceas IV, Matei 14-23; Ceas ix, Matei 24-28 + Marcu 1-3; Marţi: Ceas iu, Marcu 4-12; vi Marcu 13-16 + Luca 1-4; ix, Luca 5-U; Miercuri: ui Luca 11-21; vi Luca 22-24 + loan 1-5; IX loan 6-13 vers. 30. Alţii citesc numai cele 11 Evanghelii ale învierii. Pînă la cimitir unii citesc 12 pericope, astfel: I Mat. 10, 28-33; II Mat. 11, 27-30; III Mat. 16, 24-27; IV Mat. 19, 28-30; V Marcu 8, 34-38; VI Luca 20, 34-38; Luca VII 21, 33-36; VIII loan 10, 25-29; IX loan 12, 23-26; X loan 12, 44- 48; XI loan 14, 18-21; XII loan II, 1 + 17+24-26+39-45. Dacă toate acestea se fac spre folosul celor de faţă cu gînd misionar şi duhovnicesc, orice formă este bună.
1029. -Potrivit cu scopul duhovnicesc şi supralumesc al vieţii, clopotul, anunţă comunitatea despre decesul unui frate. I se închid ochii. I se pune crucea în mîinile strînse pe piept, ca semn de rugăciune şi slujire sub steagul crucii. I se acoperă faţa, ca cel ce a trecut la Domnul. Din slujba Molitfelnicului se cunoaşte semnificaţia acestei naşteri prin moarte şi treceri spre cer. Pomul este simbolul legilor Domnului, prin care el a cunoscut binele şi răul, alegînd binele întru a sluji Domnului. Coliva este simbolul vieţii lui trupeşti, frate cu noi şi noi cu el. Pomenile ce se fac, mărturisesc faptele sale care rămîn pe pămînt spre a rodi mereu dobînda faptelor bune pînă la judecata obştească (Matei cap. 25). Ţărîna, cenuşa şi uleiul turnate peste răposatul coborît în groapă, ţărîna înseamnă pecetluirea conform dumnezeiescului decret (Fac. 3,1; 18, 27; Ecles. 12, 7; II Cor. 5,1), cenuşa ca jertfă a ostenelilor fizice iar uleiul ca simbol al rodniciei întru a sluji în duh şi adevăr, prin rugăciune (Matei 5, 1-12). Astfel, conform cu această pecetluire, trupul trebuie să-i rămînă în acest pămînt pînă în ziua învierii (1 Tes. 4).
1030. -"De se va chema preotul să slujească pe un mort sărac sau bogat şi nu va merge pentm daml (sau plata neîndestulătoare) să se pocăiască un an şi metanii 200pe zi". -PBG, 47,
1031. -"Dacă se va întîmpla ca vreunii fraţi a se duce către Domnul, în mijlocul săptămînii (în postul mare) acestuia nu i se face pomenirea cea de a treia zi pînă vineri seara, cînd se va face parastasul lui. Iar sîmbăta cea viitoare a săptămînii a doua, i se face pomenirea de nouă zile. Iar cea de 40 de zile se face cînd i se vor împlini numărul zilelor lui. Iar prinoasele şi pomenirea lui se începe de la duminica cea nouă (a Tomii) pînă la împlinirea zilelor celor 40". -Tipicul M. p. 493.