DICŢIONAR ORTODOX

DARURILE
560. -"Danirile omului faţă de Dumnezeu sînt semne văzute ale dragostei sale, ca răspuns la iubirea şi milostivirea Stăpînului său (Lev. 25,23). El trebuie să aducă tot ce are mai bun, din roadele pămîntului şi fnictele pomilor, pentm ca jertfa să fie bine primită, ca a lui Abel (Fac. 4, 1-6; Ex. 23, 15-19; 34, 26; Deut. 16, 16; 26, 5-12). Danirile pe Care omul le dă slujitorilor bisericii, Domnul le primeşte, căci ei sînt slugi ale Lui şi, prin mîna credincioşilor, El le dă pîinea cea de toate zilele, căci cine slujeşte evangheliei din această slujbă trebuie să trăiască (Matei io, 10; 1. Cor. 9, 14). Danirile de luminări, tămîie, prescuri şi vin sînt jertfe bisericeşti şi ele servesc ca simbol că iubim pe Dumnezeu, şi-i aducem ale Sale dintm ale Sale (Matei 26, 25-28; Luca 22,16-20). Omul se poate aduce şi pe sine însuşi jertfă Domnului, prin făgăduinţa şi intrarea sa în slujba Sa ca preot, misionar, călugăr etc." (Num. 6, 1-27; l Regi l, 28; Matei 19, 21; I Cor. 7, 7-31).
561. -"Cel ce aduce danirile, trebuie să fie împăcat cu toţi semenii lui (Matei 5, 23-24). Prescurile bisericii trebuie să se aducă numai din floarea făinii, din grîu curat. Vinul să fie din stniguri buni şi ţinut curat, pentm ca jertfa să fie bine primită ca a lui Avei (Lev. 2, 1-10). Ceea ce rămîne de la proscomidie, se dă credincioşilor ca anafora, spre mărturia dragostei şi a sfinţirii vieţii lor, în loc de împărtăşanie.
Prescurile neproscomidite, le împart clericii între ei, mîncîndu-le în altar cu nimic altceva, decît cu apă spre cinstirea lui Dumnezeu, în numele cămia au fost dămite şi de la care ei le-au primit (Lev. 24,8-9; I Regi 21, 6-7; Matei 12, 34). Danirile care nu se aduc la altar, ci numai în biserică spre binecuvîntare, ca şi coliva de la pomenirea morţilor, după ce s-au citit nigăciunile trebuitoare, de obicei, jumătate se iau de credincioşi, spre a duce binecuvîntare în familie, iar cealaltă jumătate o împart slujitorii între ei, iar ei, o parte o dau la săraci, iar o parte o duc la casele lor, folosindu-se cu toată evlavia la masă, iar nu să dea din ele la animale etc, căci vor cădea în păcatul nesocotirii damrilor închimt&L\Qny\ului, ca fiii lui Eli (I Regi 2,12-17; 3,13-14; 4,17-18).
562. -"Episcopul este dator să ştie ale cui damri trebuie să le primească în biserică şi ale cui nu, căci la pomenirea damrilor, el trebuie să nu pomenească pe cîrciumari, căci cîrciumand nu se va îndepărta de la păcatul său, deoarece şi Isaia mustrind pe Israil, a zis despre ei: "cîrciumarii tăi amestecă vinul cu apă" (îs. 1, 22).Trebuie să se ferească de curvari căci: Nu vei aduce plata celei desfrînate în casa Domnului (Deut. 23,18); deasemenea de răpitori, de lacomi după averea altuia şi de cei preacurvari, fiindcă jertfele acestea sînt urîte înaintea Domnului. De cei ce asupresc pe văduve şi nedreptăţesc pe orfani şi bagă la închisoare pe cei nevinovaţi, de cei ce se poartă rău cu servitorii, de cei bătăuşi şi de cei ce jefuiesc oraşe, trebuie să fugi episcope, căci jertfele acestea sînt o urîciune înaintea Domnului. De asemenea nu vei primi pe cei ce falsifică, pe cei ce fac nedreptate, pe cei ce se închină la idolii păcatelor, pe hoţi şi pe slujbaşii nedrepţi şi pe cei ce vînd cu cîntare şi cu măsuri nedrepte, pe soldatul jefuitor, care nu se mulţumeşte cu solda sa, ci năpăstuieşte pe cei neputincioşi (Luca 3,14), pe ucigaşi, pe călău, pe judecătorul cel nedrept, pe răzvrătiţi, pe cei ce uneltesc rele împotriva oamenilor, pe nelegiuiţi, pe beţivi, pe hulitorii de Dumnezeu, pe cel curvar, pe cămătar şi pe orice făcător de rele şi care, luptă împotriva voinţei lui. Dumnezeu, căci Scriptura zice că toţi aceştia sînt urîţi în faţa lui Dumnezeu. Prin urmare, toţi cei ce primesc daruri de la astfel de oameni şi hrănesc pe văduve şi pe orfani, vor fi supuşi judecăţii lui Dumnezeu ca şi Adonias proorocul, despre care se vorbeşte la III Regi 13... -Const. Apest. IV, 6.
563. -"Dacă împrejurările vă silesc să primiţi ca dar bani de la un păcătos, cheltuiţi-i pe lemne şi cărbuni, că văduva sau orfanul, primind ceva din cele împărţite de voi, nu se cuvine să-şi cumpere hrană sau băutură, ci aceşti bani ai nelegiuiţilor să fie hrană numai pentru foc şi nu mîncare penlni oamenii evlavioşi". -Const. Apost. IV, 10
564. -"Daca vreun episcop sau preot, afară de cele trebuitoare pentru jertfa Domnului, ar aduce la altar miere, lapte sau băuhiri meşteşugite în loc de-vin sau păsări sau carnea altor animale, sau legume contra orînduielilor, să se caterisească. Se pot aduce grîu nou sau jtmguri la vremea cuvenită. Deci, la altar să nu fie iertat a se aduce altceva decît untdelemn pentm candele şi tămîie pentm Liturghie". -Apost. 3.
565. -"Toate celelalte fmete, să fie trimise acasă episcopului şi preoţilor, dar nu la altar. însă episcopii şi preoţii le vor împărţi diaconilor şi celorlalţi slujitori". -Apost. 4.
566. -"Dacă vreun creştin ar aduce la templul paginilor, sau la sinagoga iudeilor, untdelemn sau ar aprinde luminări la sărbătorile lor, să se afurisească". -Apost. 71.
567. -"Deoarece am aflat că în unele biserici, adueîndu-se stmguri la altar, diipă oarecare obiceiuri, Uturghisitorii îi unesc cu sfînta împărtăşanie şi astfel, amîndouă le împart credincioşilor, împreună am chibzuit ca nici un slujitor să nu mai facă aceasta, ci să dea numai sfînta împărtăşanie spre viaţa de veci şi iertarea păcatelor. Iar aducerea stnigurilor, să o socotească ca pe o pîrgă şi preoţii, să o binecuvînteze deosebit şi să o dea celor ce cer ca pe o mulţumire faţă de Dumnezeu care a dat rodurile, prin care trupurile noastre se hrănesc şi cresc după hotărîrea dumnezeiască. Dacă vreun cleric, ar face altfel decît cele hotărîte, să se caterisească". -VI ec. 28.
568. -"Am aflat că în ţara annenilor, unii clerici primesc la altar came fiartă (piftie), pe care mirenii o dau preoţilor după obiceiul iudeilor. Drept aceea, păzind neînlinarea bisericii, hotărîm că nu este îngăduit nici unui preot să primească la altar came de la credincioşi, ci să se mulţumească cu cele ce i se dă în afară de biserică, după cum vrea cel ce aduce darul. Iar, dacă cineva nu va face aşa, să 'se afurisească (caterisirea)", -viec. 99-
(569^-"... Părţile prescurii din care s-a scos sf. agneţ, să nu se mănînce în alt loc, decît_numai în biserică, pînă ce se vor consuma toate. Părţile din celălalte prescuri din care nu s-a proscomidit, se pot mînca cu evlavie şi în afară de altar, însă separate şi singure, iar nu cu lapte, brînză, ouă sau peşte". -Nicolae 5.
570. -"Călugăml sau preotul de va primi damri de la firi sau de la tîlhari, sau de la răpitori sau de va mînca sau va bea cu dînşii, să se lepede de la preoţie şi să se despartă de biserică. Iar, de nu se lasă de aceasta, acela să fie judecat ca şi dînşii". -PBG. 142-
571. -"Iar marele Atanasie grăieşte: De vei şti pe preot adevărat că curveşte sau face alt păcat, să nu-ţi întorci dand de la dînsul, nici să-l osîndeşli că e păcătos, căci acele prescuri nu le aduci lui, ci lui Dumnezeu. Bine că este nedestoinic şi păcătos, iar prescurile-ţi, adică liturghia ta, se suie la centri prinlr-însul, dar el va lua plata păcatului în ziua judecăţii". -ILT: 56-
572. -"Pravoslavnicii creştini carne nu aduc în biserică, ci în casă la preot ... Iar ouăle şi brinza -aduse fiind, se pun în pridvor; iar în biserică nici cum nu se cuvine a se aduce ... în ştiinţă să fie, cum că, carnea şi prinosul cel alb nu este pastile, nici mielul precum zic oarecari şi, primesc dintm dînsul cu toată evlavia ca dinlm oarecare sfinţenie şi se împărtăşesc, ci o proastă dămire. Că nu se poate aduce aceasta ca, cum întm jertfa lui Dumnezeu, ci numai cu blagoslovenia celor ce încep, după post, să mănînce came şi brînză şi cele puse înainte, cu nigăciunea cea de preot se blagoslovesc spre mîncare. Că pastele cel adevărat este însuşi Hristos şi Mielul cel ce ridică păcatele lumii... Şi pentm aceasta, prinoasele acelea, care nu sînt paşti, în altar sau în biserică nu se cuvine a se aduce, ci afară de biserică, sau în pridvor, ca prin nigăciune să se blagoslovească, după canonul al
treilea al Sf. Apostoli...". Tipicul cel Mare, p. 577.
573. -"Părţile de jertfă, care au prisosit la sfintele damri, diaconii să le împartă la cler după chibzuinţă episcopului sau a preoţilor: episcopul patm părţi, preotul trei părţi, diaconul două părţi, iar celorlalţi sau diaconeselor cîte o parte, căci aceasta este fntmos şi primit înaintea lui Dumnezeu (I Tim. 2, 3), ca fiecare să fie cinstit după vrednicia lui,'căci biserica nu e al neorinduielii, ci al bunei orinduieli". Const. Ap. VIII, 31.