DICŢIONAR ORTODOX

CERŞETORIA
427. -Cerşetoria ca meserie, practicată fără voie, este un păcat greu, căci cerşetorul nu-şi foloseşte puterile lui trupeşti şi sufleteşti ca să-şi cîştige pîinea şi înşeală şi exploatează pe alţii ca să mănînce pîine şi sudoarea străină. Talantul capacităţii sale îl îngroapă şi astfel în ziua judecăţii va auzi zicîndu-i-se: "Pe acest netrebnic aruncaţi-I în întunericul iadului, unde este tînguirea şi scrîşnirea dinţilor (Matei 25, 30). De aceea, cel ce primeşte milostenii şi bagă de seamă ca să ia numai cînd nu poate cu adevărat munci şi numai cît are nevoie în acea zi. De asemenea, şi cel ce dă, trebuie să bage de seamă cui dă. Cel ce este cu adevărat în neputinţă de a-şi cîşliga pîinea, poate să cerşească, dar să nu bea şi să fumeze ceea cc capătă. El este dator să se roage pentru cei ce-1 miluesc. Săracii şi neputincioşii sînt lăsaţi de Dumnezeu, ca prin ei, să încerce pe cei ce au şi să le dea prilej de iubire şi dărnicie. Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută (F. Ap. 9, 39).
428. -"Oricine cere ceva de la tine, dă-i şi nu-i mai cere înapoi, căci Tatăl vrea ca tuturor să li se dea din danuile sale. Fericit este cine dă, potrivit pomncilor Domnului, căci acela este neprihănit. Vai de cel ce ia, căci dacă ia fiind lipsit nu se va osîndi, dar dacă ia fără să fie lipsit, îşi va da seama înaintea lui Dumnezeu, de ce, şi pentm ce a luat şi în ceasul dreptelor cercetări va f întrebai de toate cîte a făcut şi nu va scăpa de acolo pînă ce nu va da înapoi şi cel din urmă ban luat fără nevoie (Matei 5, 26). De aceea s-a zis pe bună dreptate despre acesta: Să asude milostenia ta în mîna la, pînă ce vei cunoaşte bine nevoia celui cămia i-o vei da". Doctrina c. 12 Ap