DICŢIONAR ORTODOX

CATEHIZAREA
292. - Catehizarea este slujba de a învăţa pe altul adevărurile de credinţă şi morala evanghelică. Clerul (Vil ec. 2), ca urmaş al apostolilor, în primul rînd are această misiune, la care se adaugă sfinţirea şi îndrumarea (Matei 5, 19-20; 28, 16-20; Marcu 16, 15-19; F. Ap. 2). într-un cadru restrîns, orice creştin sau creştină sînt datori să înveţe pe cei din familia lor, sau pe aproapele lor. Naşii de la botez, cununie sau călugărie îşi iau asupra lor misiunea de a învăţa pe finii lor morala individuală şi familiară după învăţătura evangheliei. De aceea, a fi naş, înseamnă răspundere înaintea lui Dumnezeu. Sub conducerea ierarhiei bisericeşti, orice mirean, bărbat sau femeie, poate împărtăşi adevărurile de credinţă şi morală celor neştiutori, fie ei creştini sau necreştini, căci fiecare are datoria de a învăţa corect pe altul, şi această corectitudine o garantează preotul care conduce turma, căci orice creştin trebuie să mărturisească pe Hristos (Ex. 19, 6; Amos 7,14-15; Matei 5, 11; I Cor. 11,1-3).
293. -"Deci, cine vrea să fie catehizat cu învăţătura evlaviei, mai înainte de botez, să fie învăţat cum să cunoască pe Dumnezeu cel nenăscut, cum să cunoască pe Fiul cel Unul născut şi pe Prea Sfîntul Duh. -Să înveţe despre creaţiunea mult felurită a hunii, despre îndrumările providenţa şi judecăţile legilor din Scriptură. Să fie învăţat pentru ce a fost făcută lumea aceasta, şi cu ce scop a fost omul cel dintîi cetăţean al lumii, să-i cunoască bine firea cum este şi cum lucrează. Să înveţe cum Dumnezeu a pedepsii pe cei răi în orice vreme, iar pe cei drepţi i-a învrednicit de mare cinste, ca pe Sit, Enoh, Noe, Avraam şi urmaşii lui, pe Melchisedec, Iov, Moise,... Să se ştie cum Dumnezeu în pravilele Sale, n-a lepădat de la sine neamul omenesc, ci, în diferite vremi l-a chemat la sine din adîncul rătăcirii şi al deşertăciunii, ca să vină "la cunoştinţa adevărului" scoţîndu-l din robia şi slăbiciunea în care căzuse, ridicîndu-l iarăşi la libertate şi evlavie, ca să lucreze dreptatea în loc de nedreptate, să moştenească viaţa cea veşnică, în loc de moartea cea de veci. Acestea şi cele asemenea acestora trebuie să înveţe la cateheză catehumenul care vine la credinţa creştină". - Const. Apost. VII,. 39.
294. -"Episcopul sau prezbitend care nu poartă grijă de cler sau de popor, lenevindu-se a-i învăţa pe ei buna cinstire de Dumnezeu, să se afurisească oprindu-se de la slujbă. Iar dacă slămiesc în nepăsare şi lenevite, să se caterisească". -Apost. 58.-
295. -"Fiindcă, pînă acum multe călcări s-au făcut împotriva canoanelor bisericeşti (Apost. 80), fie din nevoie sau prin intervenţia oamenilor, mulţi dintre oameni venind de curind de la viaţa păgînească la cea creştină şi după ce s-au catehizat puţin timp, îndată au fost botezaţi şi apoi s-au ridicat la treapta de episcop sau preot. De acum încolo s-a hotărît, ca să nu se mai facă aşa ceva, fiindcă, se cere mult timp pentm catehizare, iar după botez mai multă încercare, pînă
ce se va dovedi cineva vrednic de hirotonie. Căci Apostolul învaţă / lămurit: "Cel de curînd botezat să nu fie hirotonisit, ca nu cumva mîndrindu-se, să cadă în osîndă diavolului" (I Tim. 3, 6). Iar dacă în curgerea vremii s-ar dovedi că cel hirotonisit are asupra sa un păcat greu, unul ca acela să înceteze a mai fi preot, după ce a fost dovedit cu doi sau trei martori. Cel ce ar lucra nesocotind acest canon să-şi piardă dreptul de cleric". -I ec. 2.
296. -"Proesloşii bisericilor trebuie să înveţe, în toate zilele şi mai ales în duminici întreg clerul şi poporul cuvintele dreptei credinţe, culegînd adevărurile şi îndrumările din Sfînta Scriptură, fără a trece peste hotarele dogmelor deja puse, sau peste tradiţia sfinţilor părinţi. Şi dacă s-ar întîinpla vreo nedumerire scripluristică, aceasta să nu se interpreteze altfel, decît. aşa cum au expus-o părinţii luminători şi învăţători ai bisericii în scrierile lor. Mai bine să-şi agonisească cinstea de învăţător, predicînd din cuvînlările lor, decît să alcătuiască cuvîntări personale rătăcindu-se de la adevăr, din pricina nepriceperii. Pentru ca prin învăţătura susnumiţilor părinţi, poporul învăţînd şi cunoscînd cele folositoare, precum şi cele nefolositoare şi vrednice de lepădat îşi va îndrepta viaţa spre mai bine şi nu va mai cădea în primejdia neştiinţei, ci, luînd aminte la învăţătura cea dreaptă, va fi în stare să înlăture răul lucrînd binele mîntuirii de frica muncilor celor viitoare". -VI ec. 19.-
297. - Exorciştii aveau hirotesic specială. Ei aveau misiunea de a alunga duhurile cele rele din păgînii care se pregăteau pentru botez, şi-i învăţau adevărurile de credinţă, adică îi catehizau. "Cei ce n-au hirolesia (de exorcist) de la episcop, nu pot catehiza (şi a citi lepădările) nici în biserică şi nici în case particulare". -Laod. 26.
298. -"Catehumenii care n-au venit de la început, nu trebuie a fi primiţi după a doua săptămînă a patmzecimii să fie botezaţi în săplămîna mare (ci amînaţi)". -Laod. 45.
299. -"Catehumenii sînt datori să înveţe adevămrile de credinţă şi în fiecare joi să vină în faţa episcopului sau a presbiterului spre a fi examinaţi". -Laod. 46.
300. -"Exorcistul nu se hirotoniseşte, căci cununa (acestei misiuni de exorcist) alîmă de voia liberă şi hand lui Dumnezeu prin Hristos şi insuflarea Duhului Sfînt, deoarece cel ce primeşte dând tămăduirilor este arătat de Dumnezeu prin descoperire, şi tuUiror le este cunoscut danii ce se află în el (I Cor. 12.). Iar de va fi trebuinţă de el, să fie ales episcop, preot sau diacon, se hirotoniseşte". -Const. Apost.VIII, 26.