DICŢIONAR ORTODOX

CĂSĂTORIA LEGALĂ
320. - "In general, Sf.Scriptură şi canoanele au oprit căsătoria între rude de sînge şi încuscririle pînă la al patmlea grad (Lev. 18 ; VI ecum. 54 ; Sf.Vasile 87), dar nu s-a spus că în gradul al cincilea, al şaselea şi al şaptelea este pennisă. Astfel, întreaga tradiţie a Bisericii fonnulată de
Sf. Părinţi în decursul timpului, consemnată în prescripţiuni canonice, care se găsesc în Nomocanoane, hotăriri sinodale, scrieri bisericeşti, etc, au oprit aceste căsătorii cel puţin pînă la cinci grade şi cel mult şapte grade inclusiv, aşa cum s-a respectat şi se respectă în întreaga
Bisericâ Ortodoxă. Excepţiile pe care arhiereii le pot face de la caz la caz, ca o iconomisire între a alege un rău mai mic faţă de altul mai mare, nu le pot face fără o canonisire mai mare sau mai mică, fiindcă ei au răspundere în faţa lui Dumnezeu. Cei ce cer şi obţin aceste iconomisiri, să nu-şi închipuiască că excepţia poate înlocui legea, fiindcă legile morale sînt mai presus de orice putere şi dezlegare omenească, iar răzbunările dreptăţii acestor legi pot ajunge pe om mai curînd sau mai tîrziu, în lumea pămîntească, dar mai ales în cea de dincolo". (Deut. 30, 31 ; Ier. 5, 31 ; 6, 13-14 ; 17, 9-10 ; Iez. 33, 34). Sfîntul Ioan Botezătorul a mustrat pe Irod că a luat pe cumnata sa (Matei 14, 4; Sintag. Aten. IV. p. 421424; V. 341-353; 8-19; 341-368; 421424; VI, 125425).
321. - Căsătoria este un act juridic de drept natural, moral şi religios în cadrul legilor dumnezeieşti, prin care bărbatul se uneşte cu femeia pentru toată viaţa pămîntească. Pregătirea sau introducerea în căsătorie se numeşte logodnă. în prealabil, se face cercetarea reciprocă a celor doi tineri prin ei înşişi cu ajutorul părinţilor sau a tutorilor. Cînd preotul trebuie să i-a declaraţie
scrisă cu privire la: a). Consimţămîntul absolut liber al logodnicilor, verificat într-un timp mai îndelungat; b). Vîrsta bărbatului trebuie să fie între 18 şi 70 ani, iar a femeii între 16 şi 60 ani, nu cum se prevede în vechile legi păgîne vîrsta minimă a bărbatului de 14 ani şi a femeii de 12 ani (i Tim. 5, 9-14; Clement Alexandrinul Pedagogul II, 10). c). Vîrsta între logodnici să nu varieze prea mult decît între 8 şi 10 ani;
d). Unul dintre logodnici să nu fie căsătorit legal, căci poligamia, adică căsătoria cu mai multe femei deodată, sau poliandria, adică căsătoria cu mai mulţi bărbaţi deodată este cu desăvîrşire oprită. Adevărata căsătorie creştină este monogamia ; e). Unul dintre ei să nu fi fost monah sau hirotonisit (Apost. 26; IV ec. 16; VII ec. 44; Neocez. 1; Sf. Vasile 3,6,18,42; V. Apostazia monahului, clericului); f)- Să nu fie rude între ei.
Se obişnuieşte ca preotul să afişeze pe uşa bisericii cu 20-30 de zile mai înainte proiectul de logodnă, pentru ca, comunitatea să contribuie la dovedirea legalităţii şi canonicităţii viitoarei căsătorii, întrebînd în mai multe duminici după liturghie, spre a atrage atenţia enoriaşilor.
322. -Logodna consfinţită prin slujba bisericească are putere indiscutabilă de Căsătorie (Deut. 22, 23-24; Matei 1, 18; VI ecum. 98; Sf.Vasile 22, 69; I Post. 22). în caz de desfacerea logodnei, căsătoria viitoare a fiecărui logodnic este socotită ca a doua nuntă. Acest soi de înrudire se opreşte de la căsătorie pînă la al treilea grad inclusiv, pentru ceilalţi membri ai foştilor logodnici. "Şi cei logodiţi întm acest chip, de va muri, logodna lor, cei ce vor să se facă preoţi, nu mai pot lua altă femeie, fiindcă se socotesc că şi cum s-ar fi căsătorit a doua oară. Şi totuşi, de se vor fi căsătorit nu pot fi primiţi la preoţie, iar de se vor hirotoni neştiind arhiereul se caterisesc. Mirenii nu mai pot lua pe sora, vara şi alte mde ale fostei logodnice". -Pidalion grec. p. 456.-
323. - Cei ce renunţă la logodna neconsfinţită bisericeşte din cauza neînvoielii sau ilegalităţii canonice sau naturale, cum ar fi sila (Sf.Vasile 38,40,42; II Cor. 6, 14-16; IV ecum. 14; VI ecum. 72; Laod. 10,31; Sf.Vasile 39), vîrsta nepotrivită, erezia, descoperirea faptelor vicioase, boala, etc, ea n-are valabilitatea bisericească şi intrarea fiecărui membru în altă logodnă şi căsătorie, este liberă. Siluirea ambilor logodnici sau a unuia, din motive indicate de rude, adeseori devine nenorocită, căci dragoste cu sila nu se face. De asemenea, răpirile sînt osîndite (IV ecum. 27; VI ecum. 92), însă, cînd răpirea a fost făcută cu voia logodnicii constatată prin dovezi anterioare şi posterioare răpirii, după ce rudele se învoiesc, se aprobă şi de biserică, fiindcă voinţa logodnicilor trebuie să decidă în croirea soartei lor de viitor (Apost. 67; Ancira 11; Cart. 27; Sf.Vasile 22, 30).
324. - înrudirea de sînge sau consangvinitatea este de două feluri: I. în linie directă care se opreşte la infinit: a) în linie suitoare: mama, bunica, străbunica, strămoaşa, etc. şi b) în linie coborîtoare: fiica, nepoata, strănnepoata, etc. II. în linie colaterală, adică rudenia după fraţi, unchi, veri, etc, care se opreşte pînă la al şaptelea grad (spiţă) inclusiv, după sinodul patriarhal din Constantinopol din 1166 (Sintag, Aten. V, 95-99). Astfel tata şi mama sînt gradul zero; fiul cu părinţii sînt în gradul întîi; fraţii născuţi succesiv adică gemeni sînt în gradul al doilea; verii primari în gradul al patrulea; verii ai doilea în gradul al şaselea, etc. Vărul al doilea, nu poate lua pe nepoata sa de văr al doilea, căci sînt în gradul al şaptelea, dar poate să ia pe nepoata de fiu (fiică) al aceluiaşi văr al doilea, căci sînt în gradul al optulea.- Schemă:
325. - Precizarea gradelor de înrudire de toate soiurile, se face prin întocmirea unei scheme, folosindu-se următoarele semne convenţionale: Pentru un bărbat viu un cerc (O), iar pentru cel mort un cerc tăiat; - Pentru femeie un triunghi (V), iar pentru cea moartă un triunghi tăiat; -Semnul proiectului de logodnă este o linie curbă tăiată cu (p), iar semnul unei căsătorii deja consumate este o linie curbă netăiată; O linie dreaptă care leagă semnele pe linia suitoare între fiu, tată, bunic, etc, sau pe linia coborîtoare între tată, fiu, nepot, etc, serveşte ca indicator succesiunii şi al numărului naşterilor. întotdeauna schema porneşte de la logodnici la strămoşul comun, fie el bărbat sau femeie, legîndu-se cu linii drepte, la nevoie scriindu-se la fiecare semn chiar şi numele. Cîte linii vor fi între semne de la un logodnic pînă la strămoşul său, atîtea naşteri şi grade sînt, adică ca şi cum ar număra semnele înseşi şi din numărul lor ar scădea unul. Apoi cîte linii vor fi de la strămoşul comun şi pînă la celălalt logodnic, atîtea naşteri şi grade avem. Suma liniilor sau naşterilor cu unghiul în strămoşul comun este egală cu numărul gradelor de înrudire între aceşti doi logodnici. Unii numără persoanele, scad una şi află gradele, dar e mai greu (la citirea fiecărui articol din acest capitol să se facă şi să se urmărească înţelesul după schemă).
326. - încuscrirea a două neamuri se face cînd Un membru dintr-un neam s-a căsătorit cu alt membru al celuilalt neam, care pînă atunci fuseseră streini de înrudire. Acum, cînd doi membri din aceste neamuri vor să se căsătorească, ei se opresc de la căsătorie datorită înrudirii precedente, pînă la al cincilea grad inclusiv, aşa cum a statornicit Sinodul Patriarhal din Constantinopol în 997 (Sintag. Aten. V, p. 11-19). însă cînd intervine o amestecare de nume, se opreşte pînă la al şaselea şi al şaptelea grad inclusiv astfel:
a). înrudirea în linie dreaptă, adică legătura între un soţ şi rudele celuilalt soţ în linie dreaptă, de ex. mama, bunica, etc, a soţiei, sau fiica, nepoata legitimă sau înfiată, etc, soţul văduv nu le poate lua în căsătorie, fiind oprite la infinit ca şi cele de sînge, fiindcă în linie coborîtoare este propria sa fiică, etc. (VI ecum. 54 ; Sf.Vasile 78, 87).
b). Intre soţ şi rudele colaterale ale celuilalt soţ, cum ar fi: bărbatul faţă de sora, vara, mătuşa, nepoata, etc. de sînge a soţiei sale, în caz de văduvie, el este cel oprit a le lua în căsătorie pînă la al şaptelea grad inclusiv, ca şi la înrudirea de sînge, fiindcă el este în acelaşi grad cu rudele de sînge ale soţiei sale, aşa cum este cu rudele sale, ca cei ce sînt amîndoi un trup (Schema).
c). înrudirea membrilor colaterali ale căror două neamuri prin căsătorie încheiată, de ex. fratele, vărul, nepotul, etc. al soţului, faţă de sora, vara, nepoata, etc, a soţiei, toţi aceştia se înrudesc şi se opresc de la căsătorie pînă la al cincilea grad inclusiv, însă pentru a evita amestecarea de nume, acest fel de căsătorii se opresc pînă la al şaselea şi al şaptelea grad inclusiv (Siniag.Aten. v,ii-i'J).
327.- Schema de încuscrire se formează, pornindu-se de Ia membrii deja căsătoriţi, folosind ştiutele semne convenţionale. In cele două laturi ale căsătoriţilor se face schema înrudirii fiecărui membru deja căsătorit, ajungîndu-se pînă la membrul proiectat de logodnă, apoi se numără gradele de înrudire, începîndu-se cu cel căsătorit pînă la ruda cea proiectată în căsătorie, suindu-se şi coborîndu-se prin strămoşul comun. Apoi se numără de la celălalt soţ pînă la ruda neamului de sînge, statornicindu-se numărul de grade. Suma celor două numere ale celor doi soţi se adună, scăzîndu-sc un număr, şi astfel se află numărul gradelor de la un logodnic la altul. Să nu se piardă din vedere că cei doi soţi formează o unitate (Efes. 5, 31) şi astfel, soţul cu soţia sa este în gradul zero, închizîndu-se la nevoie cu un cerc mare. Soţul cu părinţii soţiei, adică socrii săi este în gradul întîi ca şi cu proprii săi părinţi ; cu fraţii soţiei, adică cumnaţii în gradul al doilea, etc. -Fratele soţului cu sora soţiei sînt în gradul al patrulea, etc.
328. - Tata şi Iluştrii. Bărbatul care s-a căsătorit cu o văduvă cu copii, el împrumută acestor copii nume de tată, iar copiii soţiei sale devin fii ai lui vitregi, adică fiaştri, ţinînd pentru ei locul părintelui pierdut. Astfel, dacă ar muri şi această soţie, el nu poate lua pe fiica sa vitregă, fiind în gradul întîi, ca cel ce s-a făcut un trup cu mama ei (l Cor. 6,16; Efes. 5, 31). Acelaşi nu poate lua nici pe nepoata după fiica sa vitregă fiind în gradul al doilea ca şi la înrudirea de sînge, etc.
329. - Doi soţi văduvi, fiecare avînd copii din căsătoriile anterioare, au făcut ca şi copiii lor să devină dubli fraţi vitregi, unii după tată, alţii după mamă. Dacă unul din aceşti soţi devine iarăşi văduv, el nu poate lua pe fiica (fiul) soţiei sale, fiind în gradul întîi ca şi cu fiica sa legitimă, etc. Deasemcnea, fraţii vitregi, fie că locuiesc în aceeaşi casă, fie tă ei vor fi rămas la casele lor fiind majori, nu mai pot contracta între ei căsătorii, fiind în gradul al doilea, nici între copiii lor, fiind în gradul al patrulea ca veri primari, etc, ca şi la înrudirea de sînge. Dar nepoţii lor, în gradul al şaselea, se pot căsători, fiindcă nu sînt rude de sînge direct.
330. - Două familii, - una în linie dreaptă, alta în colaterală, adică tatăl şi fiul (vitreg gri) nu pol lua două surori (gr.2) fiind în gradul al treilea. -Aceiaşi, nu pol lua unul pe mătuşa (unchi, tanti) şi celălalt pe nepoatele ei de frate (gr.3), fiind în gradul al patrulea. -Aceiaşi, nu pot lua două vere primare (gr.4) fiind în gradul al cincilea cu amestecare de nume, adică, soţia tatălui ar mai deveni şi soacră pentru vara ei, iar vara sa, soţia fiului său, l-ar deveni acum şi noră. Aceiaşi, pot lua pe mătuşă şi pe nepoata ei de vară primară, (gr.5) căci sînt în gradul al şaselea, iar amestecarea de nume dispare.
331. - Bunicul şi nepotul de fiu (fiastru) nu pot lua pe bunică şi pe nepoata ei de fiu (gr.2) fiind în gradul al patrulea, cu amestecare de nume. -Aceiaşi, nu pot să ia pe străbunică şi pe strănepoata de fiu (fiică) fiind în gradul al cincilea. - Aceiaşi nu pot să ia nici două vere primare, fiind în gradul al şaselea cu arhestecare de nume, devenind cumnaţi după soţiile lor.
332. - Bunicul şi nepotul de fiu (fiică), fiaşlri, (gr.2) pol lua pe răsbunica şi răsnepoata ei de fiu (fiică), fiaştri, (gr.4) fiind în gradul al şaselea, nefiind amestecare de nume.
Aceiaşi, pot lua pe mătuşă şi pe nepoata ei după soră (frate), fiind în gradul şase, nefiind amestecare de nume. -Aceiaşi, pot lua pe mătuşa şi nepoata ei după vara primară, fiind în gradul al şaptelea, cu neamestecare de nume.
333. - Străbunicul şi strănepotul de fiu (gr.3) nu pot lua două surori, (gr.2) fiind în gradul al cincilea. Aceiaşi, nu pot lua două vere întîi (gr.4), deşi sînt în gradul şapte, fiindcă este amestecare de nume, adică bărbaţii devin cumnaţi după soţiile lor, vere întîi. -Aceiaşi, pot să ia pe mătuşă şi pe nepoata ei, fiica fratelui, (sora gr.3) căci sînl în gradul al şaselea, fără a fi amestecare de nume.
334. - Cel ce se căsătoreşte a doua oară, din rudele de sînge ale fostei lui soţii, nu poate lua pe cumnata, sora fostei soţii, fiind în gradul al doilea, ca şi cu sora sa de sînge; -nici pe fiica, nepoata sau strănepoata aceleiaşi cumnate, fiind în gradul al treilea, al patrulea şi al cincilea; -nici pe vara primară a fostei soţii, fiind în gradul al patrulea, şi nici pe fiica ei, fiind în gradul al cincilea; -nici pe vara a doua a fostei lui soţii, fiind în gradul al şaselea cu amestecare de nume, adică pe lîngă că este cumnat de vară,, ar deveni acum şi soţ.
335. - Rudenia colaterală de încuscrire, se opreşte de la căsătorie pînă la al cincilea, al şaselea, ba chiar şi al şaptelea grad inclusiv, cînd este amestecare de nume. Doi fraţi (gr.2) nu pot lua
două surori (gr.2) fiind în gradul al patrulea, în plus amestecare de nume, adică pe lîngă numele de fraţi ar deveni în reciprocitate şi cumnaţi; -Aceiaşi fraţi nu pot lua pc mătuşă (unchi, tante) şi pc fiica fratelui ei, (gr.3) fiind în gradul al cincilea; -Aceiaşi, nu pot lua două vere primare, (gr.4) fiind în gradul al şaselea cu amestecare de nume, însă unul poate lua pe fiica unuia dintre ei, aceste două vere întîi, fiind de gradul al şaptelea, etc.
336. - Unchiul şi nepotul de frate, (soră gr.3) nu pot lua pe mama şi pe fiica ei, (gr.l) fiind în gradul al patrulea. - Aceiaşi, nu pot lua pe mătuşă şi pe nepoata ei după fiică (fiu) căci sînt în gradul al cincilea. Unchiul şi strănepotul de frate, (gr.4) nu pot lua pe mama şi pe fiica ei, fiind în gradul al cincilea cu amestecare de nume; -Aceiaşi, nu pot lua pe mama şi pe nepoata ei de fiică, fiind în gradul al şaselea; -Insă aceiaşi pot să ia pe mătuşă şi pe nepoata ei de soră, fiind în gradul al şaptelea.
337. - încuscrirea a trei familii se opreşte pînă la al treilea grad inclusiv, astfel: Tatăl (mama) vitreg, în văduvie nu poate lua pe soţia văduvă a fiului său vitreg, fiind în gradul întîi; - Acelaşi nu poate să ia pe fiica vitregă a cumnatului său, fiind în gradul al treilea cu ea. -Acelaşi, dacă a avut pe soţia unchiului răposat, nu mai poate lua şi pe nepoata ei de frate (gr. 3) fiind în gradul al treilea ca şi unchiul răposat; -Acelaşi, dacă a avut pe mama, nu mai poate lua şi pe nora ei după fiul ei vitreg mort, căci sînt în gradul al doilea; -Acelaşi, nu poate lua pe fiica vitregă (gr. 2) a fiicei sale vitrege (gr. l), socotindu-se ca bunic în gradul al doilea; -Acelaşi, nu poate lua pe soţia a doua a cumnatului său, care urmase după moartea sorei sale, căci sînt în gradul al doilea. De asemenea, tatăl şi fiul vitreg nu pot lua soacra şi pe nora ei căci sînt în gradul al treilea; -Doi fraţi nu pot să ia pe mama şi pe fiica ei vitregă, sau pe soacra şi pe nora ei, fiind în gradul al treilea.
338. - Căsătoria după trei neamuri este slobodă numai în astfel de cazuri: un văduv poate lua pe cumnata cumnatului său, adică pe soţia fratelui cumnatului său răposat, fiind în gradul al patrulea; -Doi fraţi pot lua pe nora şi pe mama ei după fiul ei vitreg, fiind în gradul (3) al patrulea; -Aceiaşi pot lua pe bunică şi pe nepoata ei după fiu (fiică) fiind în gradul al patrulea; - Aceiaşi pot lua pe mătuşă şi pe nepoata ei după frate, fiind în gradul al cincilea. Doi cumnaţi pot lua pe mătuşa şi pe nepoata ei de frate fiind în gradul al cincilea.
339. - înrudirea spirituală ca naş la sfîntul botez, nu şi la căsătorie, s-a hotărîl în sinodul VI ecumenic, c. 53, superioritatea ei constând în măreţia tainei- şi nu în mulţimea gradelor, oprindu-se numai pînă la al treilea grad inclusiv. Astfel, naşul nu poate lua pe fina sa fiind în gradul întîi ca şi cu fiica sa proprie; Acelaşi naş nu poate lua nici pe mama sau pe fiica finului său, fiind în gradul al doilea; -Acelaşi nu poate lua nici pe sora finului, fiind în gradul al treilea. Fiul naşului nu poate lua pe fina tatălui său, fiind în gradul al doilea. Acelaşi nu pote lua nici pe sora finului tatălui său şi nici pe mama ei, fiind în gradul al treilea. Un băiat şi o fată botezaţi de acelaşi naş nu se pot căsători, fiind în gradul al doilea. Un bărbat nu poate lua pe soţia fratelui său din botez, fiindu-i cumnată spirituală de gradul al doilea. Ginerele văduv nu poate lua pe fina socrului său, ca ceea ce este soră cu fosta lui soţie, în gradul al doilea. Băiatul botezat de soţ, iar fata de soţia lui, aceşti copii nu se pot căsători, fiindcă sînt fini la amîndoi soţii, iar ei fraţi în gradul al doilea. Acelaşi bărbat nu poate lua pe rînd două femei botezate de acelaşi naş, fiind surori în gradul al doilea. Dacă cineva va fi naş al propriului său copil, el trebuie să se despartă de soţia sa, ca cei ce au devenit fraţi (cumetri) duhovniceşti... (V. Botezul).
340. - La înrudirea spirituală este îngăduită căsătoria: cumătrul poate să ia pe sofa cumătrului (tatăl finului), fiind în gradul al patrulea. Fratele naşului poate să ia pe sora finului fratelui său, fiind în gradul al patrulea. Doi fraţi trupeşti pot lua două fete botezate de acelaşi naş, fiind în gradul al patrulea. Copilul botezat de socru poate lua pe fata botezată de ginere, deşi ar fi în gradul al treilea, însă sînt îndepărtaţi prin familii diferite.
341. - Rudenia prin adopţiune sau înfiere (luare de suflet) se opreşte de la căsătoria copilului adoptat, pînă la al treilea grad inclusiv cu rudele ambilor părinţi adoptivi, fiindcă el a devenit fiul lor. Astfel, copilul adoptiv, nu poate să ia pe mama adoptivă fiind în gradul întîi. -Acelaşi, nu poate lua nici pe sora tatălui său, sau a mamei sale, fiind în gradul al treilea. Tatăl adoptiv nu poate lua pe sora fiului adoptiv, fiind în gradul întîi. -Acelaşi, nu poate lua nici pe soţia fiului adoptiv, fiind în gradul întîi. -Acelaşi, nu poate lua pe fiica fiului adoptiv, fiindu-i nepoată în gradul al doilea.
342. - întrucît, nunta se face cu veselie, iar Domnul a zis că oamenii înainte de potop mîncau, beau şi se însurau (Matei 24, 38-39), biserica a oprit a se face nunta în timpul posturilor, fiind un timp de pocăinţă şi smerită rugăciune. Astfel, se opreşte a se face nunta: în postul Naşterii Domnului de la 14 noiembrie pînă la Botezul Domnului de la 6 ianuarie; Tot postul mare şi săptămîna Pastelor pînă la Duminica Tomii; postul Sf. Apostoli din Duminica Rusaliilor pînă la 29 iunie; postul Sfintei Marii de la 1-15 august; 29 august la 14 septembrie şi în toate miercurile şi vinerile de peste an. Pentru cazuri excepţionale, logodnicii trebuiesc îndrumaţi la episcopul locului ca să chibzuiască asupra dezlegării cînd nunta se face fără muzică şi fără veselie, avînd de suportat şi o canonisire cum o va aprecia arhiereul (v. Postul).
343. - Slujba căsătoriei fiind un act juridic şi indisolubil, se face în public, fiindcă soţii vor trăi în societate, avînd ca martori şi îndrumători în viaţa de căsnicie pe naş şi naşă. Ea se face în biserică după slujba liturghiei; dar se poate face şi în altă vreme a zilei. Numai excepţional, se poate face şi în afară de biserică. Preotul trebuie să consemneze în registrele parohiale orice căsătorie potrivit regulamentelor în vigoare (V. Tainele).
344. -"Dacă cineva ar ademeni şi ar silui o fecioară nelogodită şi ar ţine-o în ascuns ca o concubină, să se afurisească, şi să nu-i fie iertat a lua altă femeie, ci pe aceea care a ales-o, chiar de arfi săracă". (Apost. 67).
345. -"Deoarece în unele eparhii s-a dat voie citeţilor şi cîntăreţilor să se căsătorească, sfiitul sinod a hotărît să nu li se îngăduie a lua soţie eterodoxă. Iar, cei ce au avut copii dintr-o astfel de căsătorie, dacă au apucat să-i boteze, la eretici trebuie să-i aducă la comuniune cu biserica cea sobornicească. Dacă nu i-a botezat, n-au voie să-i boteze la eretici, iudei sau păgîni, afară de cazul cînd persoana cu care se căsătoreşte, ar făgădui că vine la credinţa ortodoxă. Iar, dacă cineva, ar călca această hotărire a sfiitului sinod ,săfie pedepsit după canoane, cu depunerea din treaptă sau afurisire". -IV ee. 14.
346. -"Sfiitul Sinod a hotărît ca cei ce răpesc femei sub motiv de căsătorie, sau cei ce colaborează cu ei, sau cei ce ajută prin înţelegere cu răpitorii, dacă vorfi clerici să se caterisească, iar dacă vor fi mireni să se anatematisească". (IV, ec. 27 egal cu VI, ec. 92.)
347. - Sfînta Scriptură ne învaţă aşa- "Nu vei intra la nici o nidenie a trupului tău spre ai descoperi nişinea. (Lev. 18, 6- 20). Sfiitul Vasile a înşirat în canoanele sale cîteva din căsătoriile oprite, lăsînd 4 sub tăcere pe cele mai multe, însă printr-amîndouă felurile nu s-a adus folos; ca să nu se spurce scrierea prin cuvinte, a însemnat necurăţiile cu numiri generale, prin ceea ce ne arată îndeobşte căsătoriile nelegiuite, trecînd cu vederea mulţimea cuvintelor mşinoase. întrucît, prin tăcerea şi necunoaşterea opririi căsătoriilor nelegiuite, se tulbură însăşi firea, noi am socotit să le precizăm mai lămurit, hotărînd ca de acum încolo, cel ce se va împreuna cu vara întîi şi a doua prin legătura de căsătorie, sau tatăl şi fiul cu mama şi cu fiica, sau tatăl şi fiul cu două surori, sau mama şi fiica cu doi fraţi, sau doi fraţi cu două surori, să fie canonisiţi şapte ani, despărţindu-se şi de această căsătorie nelegiuită". -VI ec 54.
348. -"Nu este iertat bărbatului sau femeii ortodoxe să ia în căsătorie soţ eretic. Dacă cineva va face aşa ceva, să se anuleze şi să se dezlege nelegiuita căsătorie, căci nu trebuie a uni cele neamestecate, nici să se împreune oaia cu lupul, nici păcătoşii să se facă părtaşi cu Hristos. Cei ce vor călca cele de noi hotărîte, să se afurisească. însă, dacă doi soţi încă înainte de a se face creştini s-au căsătorit legal, apoi unul dintre ei s-ar conveni la lumina adevărului creştin, iar celălalt va rămîne în necredinţă, dar doreşte să trăiască mai departe cu soţul cel credincios, sau invers, cel credincios cu cea necredincioasă, după zisa apostolului, să nu se despartă, fiindcă bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbat" (I Cor. 7,14). vi ec 72.
349. -"Dacă femeia, al cărei bărbat este dus, şi despre care nu se ştie unde este şi se căsătoreşte cu alad înainte de a se încredinţa despre moartea primului soţ, se canoniseşte ca o preacurvă. La aceeaşi canonisire se supun şi femeile ostaşilor, care se mărită întrucît nu ştiu de bărbaţii lor; tot aşa se canonisesc şi femeile care nu aşteaptă pe bărbaţii lor care lipsesc. Totuşi, aceste cazuri au iertare, în măsura în care bănuiala de moarte a soţidui a fost mai mare sau mai mică. Femeia care s-a măritat din neştiinţa cu un bărbat pe care l-a lăsat soţia pentm o vreme, apoi ea fiind alungată că i-a venit bărbatului soţia celui dintîi, deşi ea s-a căsătorit din neştiinţă, ea se socoteşte ca o preacurvă; cu toate acestea, nu i se interzice altă căsătorie unei astfel de femei; dar mai bine ar fi dacă ar rămîne văduvă. Dacă după un timp oarecare, ostaşul a cănii soţie s-a măritat cu altul din cauza lipsei îndelungate, iar el, s-ar întoarce acasă şi ar voi să-şi ia pe fosta lui soţie, din cauza neştiinţei, femeia să se ierte, precum şi bărbatul care s-a căsătorit cu ea prin a doua nuntă". -VI ec. 93.
350. -"Cel ce va lua în căsătorie pe o femeie care a fost căsătorită cu altul, logodnicul cel dintîi fiind încă în viaţă, acela să fie socotit ca un preacurvar". -VI ec. 98.
351. -"Fetele care s-au logodit, şi în urină au fost răpite de alţii, sinodul a hotărît ca să se dea înapoi celor logodiţi cu ele de la început, chiar dacă ar fi suferit şi silă de la răpitori". -Ancira 11.
352. -"Logodindu-se cu o fecioară, iar mai înainte el necinstise pe sora lui rămasă gravidă şi, după ce s-a cununat cu cea logodită, sora lui necinstită s-a sinucis, sinodul a hotărît ca toţi ce au ştiut de aceste fapte şi n-au oprit-o, să se primească la pocăinţă împreună cu cei ce stau în biserică, după zece ani de canonisire, respectînd treptele hotărîte". -Ancira 25.
353. -"Femeia care se va mărita cu doi fraţi succesiv, să nu se împărtăşească pînă la moarte. Dacă în faţa pericolului morţii, ar făgădui că va desface căsătoria şi se va însănătoşi, din milă va fi primită la pocăinţă şi împărtăşire. Dacă femeia sau bărbatul va muri într-o astfel de căsătorie, atunci soţul rămas în viaţă cu mare greutate va fi primit la pocăinţă prelungindu-i-o spre sfirşitul vieţii". -Neoccz. 2.
354. -"De asemenea, s-a hotărît ca fui clericilor, să nu se căsătorească cu paginii sau cu ereticii". - Cart. 21.
355. -"Nu se cuvine ca cei ce sînl clerici ai bisericii, să unească cu nebăgare de seamă pe fiii lor cu ereticii, prin legătura căsătoriei". -Laod. 10.
356. - "Nu trebuie a se încheia căsătorie cu nici un fel de eretic, sau a da pe fii sau fiice după eretice, ci numai ducă ar făgădui că s-ar face creştini". - Laod. 31.
357. - "Cel ce a răpit femeia logodită cu altul, nu se cade a-l primi la spovedanie pînă ce nu va lăsa acea femeie spre a o lua logodnicul de la început, dacă acesta mai vrea să o ia înapoi".-
"Cel ce a răpit pe o fecioară liberă, el n-o poate ţine, ci s-o dea înapoi părinţilor, sau tutorilor ei; iar, dacă aceştia vor să o lase lui de soţie, să cadă la învoiala căsătoriei, fără a se sili cineva. Insă, cel ce şi-a luat soţie prin mijloace de siluire, de necinste, sau răpire pe ascuns, trebuie supus la o canonisire grea de patm ani, pentm curvie şi anume: în primul an să stea plîngînd la uşa bisericii, în al doilea an să asculte mgăciunea din fundul bisericii, în al treilea an să stea la biserică, la mgăciune cu ceilalţi şi numai după patm ani să se primească la împărtăşire". - Sf. Vasile 22.
358.- "Penlni cei ce s-au căsătorit cu două surori, sau cele ce s-au căsătorit cu doi fraţi, noi am trimis o scrisoare a cărei copie am trimis-o evlaviei tale. (c. 87). Iar, cel ce a luat pe so[ia fratelui său, nu va fi primit la pocăinţă înainte de a se despărţi de ea". - Sf.Vasile 23.-
359. -"Cel ce s-a căsătorit cu o femeie pe care mai înainte a necinstit-o, se va supune canonisirii (pe patru ani c. 22), dar se îngăduie apoi, să trăiască cu ea". -Sf.Vasile 25.
360. -"Curvia nu este nuntă şi nici început de nuntă. De aceea, dacă este cu putinţă e bine să se despartă cei ce s-au luat prin curvie. Iar, dacă ei stămiesc să trăiască împreună, să fie supuşi la canonisire pentm curvie (7 ani) şi apoi să li se îngăduie a trăi împreună, ca să nu se întîmple ceva mai rău". -Sf. Vasile 26.
361. -"Nu este vreun vechi canon contra celor ce răpesc fetele, dar eu îmi dau o părere că răpitorii şi complicii lor trei ani să fie scoşi de la nigăciunile bisericii (c. 22). Iar, pentm fetele răpite cu voia lor, nu se poate spune ceva dacă pînă la cununie nu s-a întîmplat nici-o necinstire. Văduva poate dispune de sine cum voieşte, iar dacă se preface că a fost răpită, noi nu ne ocupăm de aparenţele exterioare ale acestui caz". -Sf. Vasile 30.
362. -"Fecioarele care se duc după bărbat fără voia tatălui lor, curvesc. Impăcîndu-se cu părinţii (fetei şi băiatului), se pare că fapta se îmbunătăţeşte (spre admiterea căsătoriei), însă nu se vor primi la împărtăşire degrab, decît după o canonisire de trei ani". - Sf. Vasile 38.
363. -"Tînăra, care fără voia stăpînului său tată, s-a dat pe sine unui bărbat, a curvit. Iar căsătoria care se încheie mai pe urmă cu învoire, este valabilă. Deci cea dintîi este curvie, iar cea de pe urmă este căsătorie". -Sf. Vasile 40.
364. -"Femeia care în văduvie este stăpînă pe sine, se poate căsători fără a fi vinovată, dacă nu este nimeni care i s-ar putea opune legal, căci apostolul zice: Dacă îi va muri bărbatul, femeia este slobodă să se mărite cu cine voieşte, numai să fie întru Domnul". (I Cor. 7, 39) - Sf. Vasile 41.
365. -"Căsătoria făcută fără voia părinţilor sau a tutorilor, este curvie. Dacă tatăl sau tutond este în viaţă, tinerii căsătoriţi stau sub vuwvăţia curviei pînă ce li se va aproba căsătoria, căci numai cu aprobarea lor se întăreşte nunta". -Sf. Vasile 42.
366. -"Femeia, care fără să ştie, s-a măritat cu un bărbat pe care l-a lăsat soţia pentm un timp şi, apoi ea a trebuit să-l lase, căci s-a întors la el soţia dintîi, ea a curvit din neştiinţă. Deci, ea nu se opreşte de a nu se căsători, însă ar fi mai bine să stea necăsătorită". -Sf. Vasile 46.
367. -"Căsătoria între persoanele cu înrudire oprită de canoane, de se va dovedi că s-a făcut din năzuinţa păcatelor omeneşti, va primi canonisirea preacurvarilor după ce se vor despărţi". -Sf. Vasile 68.
368. -"Vom arăta obiceiul care are la noi puterea de lege, fiindcă s-a primit de la bărbaţii sfinţi care ne-au dat legile canonice. Iată-l: Dacă cineva, se va căsători ilegal cu două surori, niciodată să nu fie recunoscută astfel de căsătorie şi nici să fie primit a intra în biserică, pînă ce nu se vor despărţi. însă, pentm că Diodor, episcopul Torsului a îngăduit acest lucm şi, l-a susţinut în scris, întemeindu-se pe Levitic 18, 18, unde se îngăduie căsătoria simultană a două femei (surori), eu răspund că legea veche a căsătoriilor nu obligă decît pe cei ce trăiau în ea. (Rom. 3,19), căci astfel, ar trebui să respectăm şi tăierea împrejur, sabatul şi să nu mîncăm cele de ea oprite. Nu este drept să respectăm acele rînduieli care ne satisfac poftele noastre, iar, acele rinduieli care nu ne plac, să le anulăm cu legile slobozeniei lui Iisus Hristos. La întrebarea: dacă cineva poate să ia de soţie pe cumnata sa, eu am răspuns că nu se poate, cum este adevărat după lege. -Numai legiuitond poate să facă adaosuri la lege, iar cel ce este pus să o împlinească, n-are acest drept... S-a oprit hotărît influienţa păcatelor paginilor (Lev. 18, 3)... Noi nu trebuie să ne ferim numai de păcatele cele scrise direct, ci şi de cele nescrise, care se cuprind în cele deja scrise... Poate unii, vor aduce obiecţia, că această lege n-a interzis tatălui şi fiului să aibă aceeaşi femeie şi, cu toate acestea, proorocul zice: Tatăl şi fiul au curvit cu aceeaşi femeie (Amos. 2, 7). Cîte păcate diavoleşti n-au fost născocite de oameni, pe care ScripUira le-a trecut cu tăcerea, penlni a nu se înjosi demnitatea ei prin arătarea numirilor mşinoase! Ea s-a mărginit, doar să le arate în tenneni generali cum spune Sf. Pavel. cînd el a zis că desfrinarea şi toată necurăţia să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor (Efes, 5,3).
Prin cuvîntul desfrînare, el înţelege toate murdăriile pe care bărbaţii şi femeile pot să le facă între ei, aşa că trecerea sub tăcere a anumitor păcate nu înseamnă că se îngăduie celor păcătoşi ca să le facă, adică să aprobe căsătoria cu două surori, despre care legiuitorul n-a vorbit nimic; ci dimpotrivă, vă spune: Să nu intri la femeia, rudenia ta, ca să-i descoperi goliciunea (Levitic 18, 16) în care se vorbeşte şi despre această înrudire, fiindcă nimic nu-i este mai apropiat omului decît soţia sa, ca ceea ce este un trup cu el. Insă, sora soţiei lui devine rudenie a bărbatului, ca soră, căci după cum el nu poate lua pe mama soţiei lui, nici pe fiica soţiei lui pentru că el nu se poate căsători nici cu propria sa mamă, nici cu propria sa fiică, tot aşa nu i se poate îngădui să ia pe sora soţiei ca şi pe propria sa soră. De asemenea, nici femeia nu se poate căsători cu cumnatul ei devenindu-i frate, căci sînt aceleaşi legi pentru amîndouă felurile de înrudire.
"Deci, pe toţi cei ce mă întreabă cu privire la căsătorie, îi sfătuiesc că timpul vieţii acesteia este scurt şi timpul lumii acesteia trece şi, cei ce au femei să fie ca şi cei ce n-ar avea (I Cor. 7,29). Iar, dacă cineva îmi va spune cele din Facere: "Creşteţi şi vă înmulţiţi" (7, 9), eu îi voi răspunde că nu ştie să facă deosebire între felul de a fi al epocilor diferite, cînd legile au fost date. A doua căsătorie, este numai un remediu de potolire a poftelor, dar nu un mijloc de încurajare al dezmăţului. Dacă nu se poate înfrîna, să se căsătorească, zice Sfînlul Pavel (I Cor. 7,9), deci, căsălorindu-se, ei nu pot să calce legea. Această patimă nişinoasă ar putea ea oare să orbească atît de mult, pe cei ce-i stăpînesc, încît să ajungă a nu mai cunoaşte legea naturii care a făcut deosebire între aceste uniri? Atunci cum s-ar mai numi copiii care ar ieşi dintr-o astfel de căsătorie? Vor fi ei fraţi sau veri? Confuziunea înmdirii le-ar putea da un nume amestecat".
"O, omule, să nu faci pe mătuşa să devină (prin căsătoria ei cu tine) mama vitregă a copiilor tăi (cu fosta soţie, sora ei) şi astfel cea care trebuie să iubească ca o mamă (pe copiii soră-sei), să devină o mamă vitregă plină de ură. Urîciunea acestor fel de mame vitrege, este atît de grozavă, că ea trece şi asupra mamei moarte a copiilor. Duşmanii încetează cu ura lor, cînd cei pe care i-aii urît mor, mamele vitrege încep ura numai după ce soţiile precedente au murit, lată ce am voit să-ţi spun pe scurt. Dacă cineva voieşte să se căsătorească după lege îi este deschisă toată lumea care-l înconjoară, însă dacă năzuinţele sale sînt pătimaşe, el este dator să se stăpînească şi să înlăture poftele cele rele, pentm ca el să devină sfînt şi să înlăture poftele cele- rele, pentm ca el să devină sfînt şi cinstit cu tnipul său, înlătxirîndpoftele păcătoase" (I Tes. 4,4). -Sf. Vasile 87.
369. - "Clericul care este chemat să slujească o căsătorie nelegiuită (între rude), dacă el ştie că este nelegiuită, nu se cuvine a săvîrşi slujba şi a se face părtaş la păcate străine". -Timotei ii.
370. -"Canonul sinodului VI ec. 98, osîndeşte ca pe un preacurvar pe cel ce ia în căsătorie pe cea logodită legal cu altul", -ioan Post. 22.
371. -"Canonul sinod. VI ecum. 72, hotărăşte că dacă un ortodox se căsătoreşte cu o femeie eretică, nunta să fie fără valoare şi căsătoria să se desfacă, iar de vor stand în această căsătorie, să se afurisească". -Ioan Post. 23.
372. -"Preotul, care va lua soţie încă fiind mirean, şi se va afa mdă de a lui, care după lege nu poate s-o ia, acel preot să ţină numai scaunul de la sobor cu alţi preoţi, iar, de dregătoria preoţiei, să fie cu totul lipsit; ci nu numai de Liturghie, ci şi de toate slujbele bisericeşti; să se ţie numai scaunul, cum am zis, adică, să şază în rind cu alţi preoţi. Şi această iertăciune s-a făcut şi s-a dat să şază în rind, căci s-a făcut acel lucni al nunţii fără de lege, neştiind el, dar a blagoslovi o slujbă nu-i dau lui voie purtătorii de Dumnezeu Părinţi, dar cumva să şi blagoslovească el pe altul? Cînd el trebuie să-şi poarte grija de păcatele sale, că blagoslovenia este darul Sfînlului Duh şi dare către alţii şi unul ca acela nimic nu se amestecă nici darului, nici sfinţeniei de la Duhul Sfînt, pentm păcatul amestecării de sînge care l-a făcut şi dacă, de vreme ce n-are dintr-acel dar, cum va putea să dea altui om lucni care n-are? Cel ce dă către alţii şi blagoslovenie şi sfinţenie, iar cel ce n-are cum va putea să dea? Ce voi mai zice că nici pe ascuns, nici pe faţă să îndrăznească a blagoslovi nici să pricestuiască pe vreun om, că aju/ige lui numai şederea în scaunul preoţilor, iar altă treabă bisericească să nu slujească, cum am zis mai sus; fără să se roage lui Dumnezeu cu lacrimi să-i ierte fărădelegea amestecării de sînge, care a făcut şi acea nuntă fără de lege să se despartă şi el mai mult, către femeia aceea să nu mai meargă, deci de va face aşa să nu se lipsească de scaun, iar, de nu se va despărţi, nu numai de scaun să se lipsească, ci şi cu încă acea femeie fără de lege, care a luat-o, să fie afară de biserica lui Hristos, pînă vor veni spre pocanie să se despartă unul de altul, atunci să-i primească, iar, de nu vor suferi, să se despartă unul de altul de voie, atunci să se despartă cu sila omenească, adică cu judecata de afară". -ILT, 82.
373. -"De se va afla cineva cu soacra sa tmpeşte, adică să facă păcat cu mama logodnicii lui, sau cu altă mdenie după tmp a ei, mai înainte de blagoslovenia nunţii, atunci să nu se făcă acea nuntă, ci să se oprească. Iar, dacă se va fi blagoslovit cu femeia lui, atunci îi va fi venit acel păcat de va fi făcut împreunare de sînge, atunci nunta să nu se despartă, ci numai să se canonisească cei ce au făcut amestecare de sînge. Iar, canonul lor este ani doisprezece, şi-l vor tăia mai puţin, de vor vrea să facă post, metanii şi milostenii". -ILT, 238.
374. -"Cine va însura feciori şi fete, cu cei de altă credinţă, să aibă pocanie cinci ani, aşijderea şi preoţii cei ce-i vor cununa să aibă pocanie trei ani afară de biserică".