DICŢIONAR ORTODOX

BOTEZUL
178. - Botezul este cea dintîi taină, poarta prin care creştinul este primit în biserică. El este instituit de Domnul Iisus, prin exemplul său (Matei 3,13; Marcu 1,2; loan 1,32), prin învăţătura Sa (loan 3, 5) şi prin porunca Sa, dată apostolilor de a boteza (Matei 28, 19). Toţi cei ce vor să devină creştini, bărbaţi şi femei, copii şi vîrstnici, trebuie să primească mai întîi botezul, după ce s-au convins şi au crezut în dogmele creştine. Credinţa copiilor este suplinită de credinţa părinţilor şi a naşilor (F. Ap. 2,38-39; H), 44-48; 16,14-15; 18,8; 22,16; 7, 14). Botezul iartă păcatul strămoşesc şi cele personale făcute pînă atunci, dacă este om vîrstnic, readucînd pe cel botezat în starea lui Adam înainte de cădere şi primirea lui în graţia Făcătorului, devenind fiu al lui Dumnezeu (Rom. 5,12; Colos 2,12-13; Tit 3,5).
179. - Botezul este absolut obligator (Matei 28, 19; Marcu 16,16; I
Cor. 15, 50; Efes. 2, 5). Forma de efectuare a botezului se face prin cufundare în apă, de trei ori, aşa cum s-a făcut din primele veacuri, potrivit cu învăţătura Sfintei Scripturi: "Şi botezînclu-Se, Iisus, îndată a ieşit din apă" (Matei 3, G)..."dacă se va naşte cineva din apă... (Ioan 3, 5)... baia naşterii celei de-a doua" (Tit. 3, 5). Excepţional, oamenilor bătrîni şi bolnavi, li se poate face botezul stînd în pat şi turnînd apa peste ei de trei ori, udîndu-i peste tot, ca şi cum s-ar afunda în apă (Matei 28, 19). Botează episcopul, preotul, excepţional diaconul şi orice credincios creştin, dacă copilul este ameninţat de moarte, ca apoi preotul să continue numai slujba de după afundare, dacă copilul trăieşte, căci prin rostirea formulei o dală cu afundarea se cuprind şi rugăciunile lepădărilor şi toate cele ce premerg afundării, de aceea, după afundare, ele nu se mai citesc, căci atunci s-ar socoti nevalabile însăşi formula şi afundarea (ILT, 151).
180. -"Credem că sfîntul botez, instituit de Domnul, săvîrşit în numele Sfintei Treimi, este absolut necesar. Fără de dînsul nimeni nu se poate mîntui, după cum zice Domnul: Cel ce nu se va naşte din apă şi din Duh, nu va intra în împărăţia Centrilor (Ioan 3, 5). De aceea, ci este necesar şi pruncilor fiindcă şi aceştia sînt supuşi păcatului strămoşesc... căci dacă botezul este prin Duh şi foc (Matei 3, li), este clar că curăţia este la toţi perfectă, pentm că Duhul curăţă desăvîrşit. Dacă este lumină (Evrei 4, 4), alungă întunericul, dacă este renaştere (Tit 3,5) cele vechi dispar, adică păcatele. Dacă cel ce se botează se dezbracă de omul cel vechi (Colos. 3, ')), atunci şi de păcate. Dacă se îmbracă în Hristos (Gal. 3, 27), atunci devine fără de păcat prin actul botezului... Botezul are un caracter neşters ca şi preoţia. Precum este imposibil ca acelaşi om să primească preoţia de două ori, de asemenea este imposibil ca acelaşi om să fie din nou botezat, acela care a fost corect botezat, chiar dacă s-ar fi întîmplal să cadă în mii de păcate, s-au chiar şi în apostazie de la credinţă (fiindcă el este un act juridic de răscumpărare a lui Iisus). Voind a se întoarce la Domnul, primeşte din nou înfierea, pe care a pierdut-o prin taina pocăinţei" -l'avaza Ort. Dccr. XVI.
181. - Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi (VI ec. 83). Locul obscur din (I Cor. 15, 29), nu ne poate îndreptăţi să afirmăm că cei vii se pot boteza pentru cei morţi, fiindcă nici un alt loc din Sfînta Scriptură şi nici din Sfînta Tradiţie nu ne aminteşte aşa ceva. Copiii care mor nebotezaţi, din motive independente de voinţa părinţilor sau a preotului, se pot considera părtaşi la botezul dorinţii, ca şi drepţii Vechiului Testament; sau prin analogie cu vindecările făcute de Iisus la rugămitca părinţilor şi a prietenilor, căci Dumnezeu nu pedepseşte pe cel nevinovat, ci dimpotrivă, el a creat pe om spre fericire. -Totuşi, părinţii se vor spovedi şi li se vor da canonisire potrivit cu grija s-au nepăsarea lor: să boteze sau să crească un copil, să viziteze un loc sfînt, să facă milostenie ş. a.
182. -"Dacă cineva nu primeşte botezul, nu se mîntuie; afară numai de mucenici, care primesc împărăţia şi fără de apă. Mîntuitorul cînd a mîntuil lumea prin cruce şi cînd i s-a împuns coasta, a slobozit sînge şi apă, ca să se boteze cu apă cei care se botează în vreme de pace şi să se boteze cu sîngele lor cei ce se botează în timpul persecuţiilor". Mîntuitorul numeşte mucenicia botez, căci zice: "Puteţi să beţi paharul pe care îl beau şi eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care mă botez eu" (Marcu io, 38). Mucenicii şi-au făcut mărturisirea lor de credinţă, faeîndu-se privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor" (I Cor. 4, 1 4). - Sf.Chiril Cateheza III, 10. 183. - în pastoraţia botezului se află unele excepţii:
a), copiii găsiţi, al căror botez nu se poale dovedi, se botează (VI. ec. 84; Cart. 72). Unii obişnuiesc în astfel de cazuri, să sc folosească de formula condiţională: Botează-se robul..., dacă nu este botezat, în numele Tatălui...
b). La copiii născuţi monştri, a căror înfăţişare este mai mult de animal, se obişnuieşte formula: "Botează-se.... dacă este om"...
c). -Bolnavii ajunşi la nesimţire, şi despre care nu se ştie bine dacă el a dorit să se boteze, dar rudele cer a-l boteza înainte de moarte, preotul este dator să cerceteze în familie, şi mai ales la cei străini de familia lui, dacă bolnavul a voii şi a cerut mai înainte cu hotărîre să se boteze, iar cei ce mărturisesc aceasta, se oferă ca naşi, luîndu-şi răspunderea conştiinţei lor, ar putea fi botezaţi (Cart. 45-a; Timotei X4).
184. -"în privinţa pavlicienilor (urmaşii lui Pavel din Samosola), care s-au întors la soborniceasca biserică, s-a hotărît să fie primiţi numai prin botez, (ca orice fel de antitrinitari). Iar, dacă unii dintre ei au fost clerici, şi dacă se arată a fi vrednici, după ce au fost din nou botezaţi, să fie hirotonisiţi de episcopul bisericii soborniceşti. Insă, dacă îi vor găsi nevrednici, să se caterisească; la fel se va proceda şi cu diaconesele şi cu toţi ceilalţi clerici. Cu privire la diaconesele eretice: n-au nici o hirotesie, şi astfel, ele se vor număra între mirence" -1 ec. I
185. -"Episcopul sau preotul care va primi botezul s-au jertfa ereticilor, hotărîm ca să se caterisească, fiindcă Hristos n-are nici un amestec cu Veliar şi nici credinciosul n-are legătură cu acel necredincios" (II Cor. 6, 15) -Apost. 46.
186. -"Episcopul sau prezbileml, de va boteza din nou pe cel botezat cu adevărat (Efes. 4, 5; Evrei 6, 4-6) sau de nu va boteza pe cel spurcai (cu botezul fals) de către necinstitorii lui Dumnezeu (i;. Ap. 19, 1-6), să se caterisească ca unul ce-şi bate joc de crucea şi de moartea Domnului (Rom. 6, 3-5) şi nu deosebeşte 'pe adevăraţii preoţi, de preoţii cei mincinoşi ai ereticilor". -Apost. 47.-
187. -"Dacă vreun episcop sau prezbiter nu ar boteza după porunca Domnului, în Tatăl, în Fiul şi Sfînlul Duh, (Maiei 28,19-20), ci în trei fără de început, sau în trei Fii, sau în trei Mîngîietori, să se
caterisească" -Apost. 49.
188. -"Dacă vreun episcop sau prezbiter, nu ursăvîrşi taina botezului prin trei afundări, ci numai prinlr-o afundare, care se face întru moartea Domnului, să se caterisească, fiindcă Domnul ne-a zis: "Botezaţi întru moartea mea", ci "mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Ştiutului Duh" (Matei 28, 19)-Apost, 50.
189. -"Pe ereticii care se întorc la ortodoxie şi vin în staulul mîntuirii, îi primim după statornicita rîilduialâ şi obicei: Adică pe arieni (care socotesc pe Fiul făptură), pe macedoneni (care socotesc pe Sfîntul Duh făptură), pe sabatieni, pe novalieni, cei ce se numesc pe sine catarii s-au stîngaci, pe cvartodecimani, adică tetradiţii (toţi rigoriştii exageraţi şi cu înclinări către cele iudaice), pe apolinarişli (care socoteau pe Hristos că nu e om deplin, dar cred şi botează în numele Sfintei Treimi), pe toţi aceştia îi primim după ce vor mărturisi în scirs şi vor analemaliza tot eresul care nu învaţă la fel cu sfînta, soborniceasca şi aposloleasca biserică a lui Dumnezeu, şi
pccetliiindu-i, adică ungîndu-i mai înlîi, cu sfînlul mir la frunte, la ochi, la nas, la gură şi la urechi zicem: "Pecetea Darului Duhului Sfînt". - "Iar pe evnomiani, care se botează cu o singură afundare, pe monlanişli care acum se numesc frigieni (care zic că Montan e Duhul
Sfînt), pe sabelieni care învaţă iopatria (adică Fiul este o persoană identică cu Tatăl) şi alte rătăciri vătămătoare şi pe toate celelalte eresuri, căci acum sînt multe eresuri care vin din părţile Galaiiei, (care nu botează în numele Sfintei Treimi) pe toţi aceştia, care doresc să vină la ortodoxie, îi primim ca pe păgîni, prin botez. Astfel, în ziua înlîi, le dăm binecuvîntarea creştină, în a doua îi facem catehumeni, şi în a treia îi supunem exorcismelor (lepădărilor), sufiînd de trei ori pe fa[a şi urechile lor, şi aşa îi catehizăm, şi-i orînduim să stea aşa mai multă vreme în biserică ascultînd scripturile, apoi îi botezăm" - n ec.7.
190. -"Hotărîm ca preoţii care liturghisesc sau botează înparaclisele caselor particulare, să facă aceasta numai cu învoirea episcopului eparhiot. Clericul care nu se va supune să se caterisească"
-Ilec. 31.
191. -"Botezul nu trebuie să se facă în paraclisul din casele particulare. Cel ce trebuie botezat, să fie adus'la biserica obştească şi, acolo să primească danii botezului. Dacă va fi cineva, care nu va (ine seama de această hotărire a noastră (VI. 31), de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic, să se afurisească" -VI ec. 59.
192. -"Unnînd legiuirilor canonice ale părinţilor (Cart. 72) cu privire la pntncii găsiţi, hotărîm ca atunci cînd nu se vor găsi martori, care să adeverească că sînt botezaţi şi, nici copiii nu vor putea, mărturisi cu îndestulare dacă au primit taina botezului, fiind mici de vîrslă, aceştia, fără de nici-o îndoială trebuiesc botezaţi, ca nu cumva să-i lipsească de curăţia minunată a sfinţeniei botezului" -VI ec 84.
193. - "(Se repetă exact: II ec.7)... "Dar pe maiiihei (care învaţă că sînt doi dumnezei şi metempsihoză), pe valentinieni (antitrinitari), pe marcioniţi (docheţi antitrinitari) şi pe toţi cei ce vin din eresuri asemănătoare, îi primim în biserică ca pe păgîni prin botez. Pe evtihiani şi severiani (monofiziţi şi hidroparastaţi) şi, toţi cei ce vin din erezii asemănătoare (care botează în numele sfintele Sfintei Treimi) trebuie să mărturisească în scris şi, să anatematizeze eresurile lor şi, pe Nestorie şi pe Eutihie şi, pe Dioscur şi pe Sevirşi, pe toţi corifeii acestor feluri de eresuri şi, pe toţi cei ce cugetă ca ei şi, pe toate eresurile pomenite mai înainte (în I ec. 19; II ec.7) şi aşa se fac părtaşi de comuniunea bisericii, fără a fi botezaţi din nou" -vi ec.95.
194. -"Femeia nebotezată, fiind gravidă, poale să se boteze cînd vrea, căci femeia nu este părtaşă cu copilul care se va naşte, fiindcă (la săvîrşirea tainei) se cere mărturisirea credinţei libere a
fiecărei persoane" - Neocez. 6.
195. S-a hotărît să nu se dea euharistia Impurilor moarte, căci scris este: "Luaţi, mîncaţi (Matei 26, 26), dar tnipurile morţilor nu pot lua şi nici mînca (VI ec. 83). Presbiterii să nu boteze din
neştiinţă pe cei ce au murit deja"... -Cartag. 18-b.
196. -"Bolnavii care nu pot răspunde (fiind în nesimţire), numai atunci să se boteze, cînd vor ajunge să poată mărturisi conştient de sine însuşi, cu propria lor primejduire" (VII ec. 8) -Cartag. 45-a.
197. -"Referitor la însărcinarea ce ni s-a dat nouă ca la timpul potrivit să raportăm şi cele ce s-au hotărît la sinodul din Capua, să nu se permită a se face botezări din nou, saujiirolonisiri din nou, sau transferări de episcopi"... Cartag. 48.
198. -"Cu privire la copiii, despre care nu se ştie sigur, nici de alţii şi, nici ei nu pot mărturisi sigur dacă sînt botezaţi s-au nu, aceştia să se boteze fără nici-o piedică, ca nu cîndva această îndoială să-i lipsească de curăţenia păcatelor dată prin această taină. Fraţii delegaţi ai Maurilor ne-au recomandat acestea, deoarece mulţi copii se cumpără de la barbari şi nu se ştie dacă au fost botezaţi, (ea şi cei găsiţi)" - Cartag. 72.
199. -"Aşijderea ,s-a hotărît că oricine tăgăduieşte, ori zice că pmneii cei mici şi de curind născuţi din pîntecele maicelor botezîndu-se, nu se botează întru lăsarea păcatelor, şi că nu moştenesc nimic din păcatul strămoşesc al luiAdam, de care trebuie să se cureţe prin baia renaşterii (de unde urmează că la aceştia nu se înţelege forma botezului cea întru lăsarea păcatelor cea adevărată, ci cea mincinoasă) să fie anatema. Nu într-alt fel trebuie să se înţeleagă cele spuse de apostol: Precum printr- un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, prin care greşală toţi au păcătuit, (Rom. 5, \2),fără numai în felul în care punirea le-a înţeles soborniceasca biserică, cea răspîndită şi întinsă pretutindenea. Deci, pentru canonul acesta al credinţii şi pruncii, care n-au putut săvîrşi nici unul din păcatele omului matur, cu adevărat întru iertarea păcatului strămoşesc, ei se botează şi se curăţă prin renaştere de tot păcatul moştenit prin naşterea cea veche a lui Adam" Cart. 110.
200. -"Iubiţilor fraţi (ai Bisericii Romei), fiind noi întruniţi în sfat obştesc, am citit scrisorile trimise de la voi, în privinţa celor care cred a fi botezaţi de eretici, ori de schismatici şi vin la soborniceasca biserică, care una este, în care ne botezăm şi ne renaştem. In privinţa cărora sîntem încredinţaţi că şi voi înşivă procedînd în acelaşi chip, păstraţi tăria canonului bisericii ecumenice. Insă, fiindcă sînteţi în comuniune cu noi, şi voiţi să cercetaţi aceasta din dragostea obştească, nu vă punem înainte o socotinţă nouă, nici acum întocmită, ci pe cea încercatcl din vechime cu ţoală grija şi sîrguinţa de înaintaşii noştri şi păstrată de noi, o împărtăşim şi vouă şi o susţinem, hotărîm şi cum tot ceea ce cu tărie şi statornicie totdeauna ţine, că nimeni nu se poate boteza afară de soborniceasca biserică; fiindcă botezul este unul şi se află în soborniceasca biserică. Că scris este: Pe mine m-a părăsit izvorul de apă vie şi s-au săpat lor fîntîni crăpate, care nu pol [ine apă", (lercmia 2, 13). Şi iarăşi odinioară Sfînta Scriptură vestind, zice: "Depărta(i-vă de apa cea necurată şi să nu beţi din izvor străin'' (Pilde 5, 15-16). Ei se cuvine ca mai înlîi apa pentm botez să se curăţească şi poate şterge păcatul omului care se botează. Şi prin proorocul Iezechil zice Domnul: "Şi voi stropi pe voi cu apă curată şi vă voi curaţi pe voi, şi voi da vouă inimă nouă şi duh nou vă voi da vouă. Deci, nu poate curaţi şi sfinţi apă cel ce însuşi este necurat şi, la care nu este Duh Sfinl" (Iezechil 36, 25); La Numeri zice Domnul: "Şi toate, de care se va atinge cel necurat, necurate vor fi" (Numeri 19, 22). Deci cel ce nu poate lepăda păcatele sale proprii, fiind afară de biserică, cum poate, botezînd, să dea altuia iertare de păcate? Căci însăşi întrebarea, care se pune la botez este dovada adevărului, zicînd celui ce se cercetează: "Crezi că primeşte iertare de păcate şi viaţă veşnică?" nu zice altceva, decît că aceasta se poate da în soborniceasca biserică. Dar la eretici, unde nu este biserică, e cu neputinţă a primi iertarea păcatelor. Şi prin urmare, apărătorii ereticilor sînt datori ori .să schimbe formula întrebării, sau să apere adevărul acestei întrebări, dacă nu cumva le recunosc că ei şi adevărată biserică, acelora despre care şi ei susţin că au botez adevărat" - Sin. Cartag. 256-a.
201. -"încă trebuie ca cei ce se botează să se ungă şi cu sfînlul mir, pentru ca primind ungerea, să se facă părtaş lui Hristos. Deci, ereticul care nu are nici jertfelnic, nici' biserică, nu poale sfinţi untdelemnn; prin urmare, ereticii nu pol avea taina mirului. Este clar, că la eretici cu nici-un chip nu se poate sfinţi untdelemn spre lucrarea harului tainic. Fiindcă sîntem datori să ştim, că s-a scris: "Untdelemn al păcătosului să nu ungă capul său" (s. 140, 6), ceea ce de chiar de multă vreme e vestit Duhul Sfînt în psalmi. Ca nu cumva, vreun credincios abălîndu-se şi rătăcindu-se de la calea cea dreaptă, să se ungă de la eretici, duşmanii lui Hristos. Căci cum se va mga cel ce nu este preot pentm cel ce s-a botezat, fiind batjocoritor de cele sfinte şi păcătos, deoarece Scriptura zice că "Dumnezeu pe cei păcătoşi nu-i ascultă, ci numai dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face numai voia lui, pe acela îl ascultă" (Ioan 9, 31). Numai prin sfînta biserică înţelegem că se dă iertare păcatelor; dar cine poate să dea ceea ce el însuşi nu are? sau cum poate săvîrşi cele duhovniceşti cel ce leapădă pe Duhul cel Sfînt? Pentru aceasta cel ce vine către biserică este dator a se reînnoi, ca să se sfinţească înlăuntru prin sfinţi, căci scris este: "Fiii sfinţi precum sfînt sînt eu", zice Domnul (Levit 11, 44; 19, 2; 20, 7). Mai înlîi preotul cel cuprins de rătăcire trebuie să se dezbrace el însuşi de aceasta prin botezul adevărat, şi bisericesc, fiindcă oricare om venit către Dumnezeu, şi căutînd preot, dar stămind în rătăcire, a căzut în sacrilegiu" - Cartag. 256-b.
202. -"Admiterea botezului ereticilor şi schismaticilor cuprinde în sine şi recunoaştererea celor botezaţi de dînşii. Fiindcă validitatea nu poate fi recunoscută parţial. Dacă preoţii lor au putut să boteze, au putut să dea şi pe Duhul Sfînt; iar dacă n-au putut, din cauză că sînt afară de biserică, ei n-au pe Duhul Sfînt şi nu pot boteza pe cei ce vin la ei, deoarece botezul este unul, şi unul este Duhul Sfînt, şi una biserica întemeiată de Hristos Domnul nostru, fiindcă dinlm început a zis apostolul Petm că ea este întemeiată pe unitate. Prin urmare, cele ce se săvîrşesc de dînşii, fiind mincinoase şi deşarte, toate sînt fără valabilitate. Nici o taină nu poale fi primită de Dumnezeu dintre care se fac de aceia pe care Domnul în Evanghelie îi numeşte vrăjmaşi şi potrivnici ai Săi: "Cel ce nu este cu mine, şi cel ce nu adună cu mine, risipeşte" (Matei 12, 30). Şi fericitul apostol Ioan, întru păzirea poruncilor Domnului, a scris odinioară în epistolă: Aţi auzit că vine Antihrist, şi chiar şi acum s-au făcut mulţi antihrişti? (1 Ioan 2,18); Drept aceea, ştim că este vremea cea de pe urmă; Ereticii dintre noi au ieşit, dar n-au fost dintre noi. Drept aceea şi noi sîntem datori a pricepe şi a înţelege că vrăjmaşii Domnului ce se numesc antihrişti, nu sînt în stare să dea hanii Domnului. Şi pentm aceasta noi ce sîntem cu Domnul şi păstrăm unirea cu Domnul, şi sîntem chemaţi după voia legilor Lui, administrînd preoţia lui în biserică, sîntem datori a lepăda şi a înlătura şi a dispreţui şi a socoti ca spurcate pe toate cele ce se săvîrşesc de potrivnicii lui, adică ereticii şi antihriştii. Şi ereticilor care vin de la rătăcire şi răzvrătire la cunoaşterea adevăratei credinţe în sîmd bisericii, să le dăm îndeobşte taina puterii dumnezeieşti, a botezului, a unirii, a credinţei şi a adevăndui" (VI ec. 2) - Sinodul din Cartag. anul 256-c.
203. -"Dacă un copil calehumen ca de şapte ani, sau om matur s-ar împărtăşi din neştiinţa lui şi a preotului "trebuie a se boteza căci de Dumnezeu a fost chemat" - Timotei 1.
204. -"Ccileluunenul îndrăcit, care doreşte el însuşi sau nuiele lui să se boteze, "dacă nu se va curaţi de necuratul duh, nu va putea fi primit la sfînlul botez, daria sfirşiiul vieţii se botează" Timotei 2.
205. -"Dacă un catehumen bolnav îşi iese din minte şi nu poate mărturisi credinţa, şi nidele lui se roagă să fie botezat cît este în viaţă" se poate boteza dacă nu este bîntuit de necuratul duh -Timotei 4.-
206. -"Dacă copilul moare nebotezat din neglijenţa părinţilor săi, părinţii se înlătură de la împărtăşanie pe trei ani, mîncînd în aceşti trei ani, mîncare uscată şi să se roage lui Dumnezeu cu plîngcre şi cu metanii, ca să capete milostivire. Dar dacă copilul ' este de şapte zile şi moare nebotezat,^părinţii se înlătură de la împărtăşanie timp de şapte ani, canonisindu-i să mănînce mîncare uscată şi să facă în fiecare zi cîte 40 de metanii" - I Post. 37.
207. -"De va naşte femeia, şi pruncul este în primejdie (de moarte), după trei sau cinci zile, să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curată să-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul, unde este pruncul, şi în general, ni,ci să nu se atingă de el, pînă ce nu se va curaţi după patnizeci de zile şi va primi de la preot nigăciunea" -Nichifor 38.
208. -"La nevoie şi simplul monah sau diaconul poate să boteze" - Nichifor 44.
209. -"Dacă nu se găseşte preot, (iar copilul este în primejdie de moarte), pe copiii nebotezaţi poate să-i boteze, fără a greşi, oricine este de faţă, chiar însuşi tatăl lor sau altcineva nu/nai să fie creştin" -Nichifor 45.
210. -"Botezul ,dar, se dă spre închipuirea morţii lui Hristos (II Petru 2, 9; i Tim. 3, 15). Apa ţine loc de monnînt, untdelemn locul Sfiitului Duh, pecetea locul cnicii, iar mind este întărirea mărturisirii. De Tatăl se aminteşte ca pricinuitor şi trimiţător, Sfînlul Duh se ia ca martor. Cufundarea în apă înseamnă împreună-murirea (cu Hristos), scoaterea din apă înseamnă împreună-învierea (cu El), Tatăl este Dumnezeu cel peste toate, Hristos este Dumnezeu cel unul născut, Fiul cel iubit, Domnul slavei; Sfînlul Duh este Mîngîietonil, care de Hristos se trimite, de El e învăţat şi pe El îl vesteşte" (ioan 15, 26; 16,13-14) - Const. Apost. III, 17.
211. -"Cel botezat să fie departe de orice fel de nelegiuire, nelucrător spre păcat, prieten al lui Dumnezeu, duşman al diavolului, moştenitor la Tatălui, împreună moştenitor al Fiului Său, desfăcut de satana (Rom. 8, 7) şi de demonii lui şi de amăgirile lui fără prihană,
curat, evlavios, iubitor de Dumnezeu, nigîndu-sc ca un fiu către Tatăl şi zicînd ca unul ce face parte din adunarea credincioşilor: Tatăl nostru"... (Matei fi, 9- 13) - Const. Apost. III, 18.
212. -"Preotul să nu boteze pe mireni după ce au mîncat, iar de va fi vreo nevoie să nu moară cineva nebotezat, de va fi şi la miezul nopţii să meargă şi să-l boteze" - PBG, 51.
213. -"Dacă vreun cocon va fi pe moarte, şi părinţii lui vor chema pe preot să-l boteze, şi din neglijenţa preotului va muri nebotezat, acel păcat este al preotului. Iar de se va sili preotul, şi-l va găsi gata de moarte (dar nu mort cu desăvîrşire), să-l stropească cu apă de la bobotează şi să-i citească molitvele de la botez şi aşa cu Dumnezeu este botezai. Iar de va muri nebolezal din neglijenţa părinţilor, acel păcat este al lor, deci să aibă pocanie doi ani şi metanii 36 pe zi" -PBG, 123.
214. -"Cînd botezi copilul, trebuie să ai scăldătoare, sau alt vas deosebit şi cu trei luminări aprinse în chipul Sfintei Treimi. De aceea cînd vrei să bagi untul în scăldătoare, cum spune la tocmeala slujbei, alunei ia-i tu preote din untul care este în vas cu trei degete, şi unge copilul cruciş, atunci să ia şi naşul din unt şi să ungă copilul pe toate mădularele, cum este tocmeala tipicului, de aceea dacă îl va unge el, i-ai tu preote aşa cum este gol şi stai drept căutînd spre răsărit şi tu şi copilul şi-l botezi în trei afundări, făcînd semnul crucii, zicînd aşa: Botează-se robul lui Dumezeu (N) în numele Tatălui, amin; şi al Fiului, amin, şi al Simţului Duh, amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.. Apoi îl iei din scăldătoare şi-l dai naşului şi zici molitvele şi faci toată slujba cum te învaţă rîndul şi tocmeala tipicului şi dai otpustid" - ILT, 141.
215. -"Iar cine nu botează în trei afundări, ci înlr-una, aceluia să i se ia darul. Pentru că zice să fie trei afundări şi trei scoateri. Iar cine va trece, sau va călca acest canon, de va afunda în apă pe cel
ce se botează numai o dată şi nu va mai zice chemarea Tatălui, şi a Fiului şi a Sfiitului Duh, pe unii ca aceia li se ia darul şi-i dăm anatemii... Cîţi botează într-o afundare, pe aceia să-i boteze a doua
oară" - ILT, 142.
216. -"Copilul cînd îl botezi trebuie să caute cu faţa spre răsărit, în chipul Domnului şi Dumnezeului şi Mînluitorului nostru Iisus Hristos. Căci, cînd s-a răstignit spre răsărit căuta,
iar nu spre apus, şi spre răsărit noi creştinii ne închinăm; şi raiul spre răsărit s-a sădit. Deci, cînd vor să zică blestemul şi lepădările de copil, spre apus să stea şi să le zică ca un loc ce este întunecat şi groaznic şi dacă, de vreme ce apune soarele la apus, înclupuieşte că de într-acolo iese întunericul, iar răsăritul lumina înclupuieşte, pentru că de la răsărit iese lumina, adică soarele străluceşte şi luminează toată lumea, pentru aceea se cheamă răsăritul, lumină" - ILT, 143.
217. -"Copilul cînd îl desfaşă din scutecele lui, faşa şi alte cu cîte este înfăşat, închipuiesc dezbrăcarea omului celui vechi şi de viaţa cea dinlîi, adică de călcarea lui Adam şi de hainele de piele şi de păcat care-l dobîndi călcarea lui Adam. Şi arată desfăşarea şi desbrăcarea aceea, care desbracă copilul de tot tntpul, cum se desfaşă şi se desbracă de tot acea urgisită viaţă a vechiului Adam" - ILT, 144.
218. -"Iar întoarcerea, care întoarce copilul spre apus, ca să vadă acea parte a apusului, şi-i sînt mîinile în jos cînd se leapădă de satana, atunci arată şi cu chipul şi cu gonirea mîinilor cum se desparte şi goneşte pe satana de la dînsul. De aceea, atunci, înlorcîndu-se spre răsărit şi-şi ridică mîinile în sus, arată adevărat, că acela ce va să ia sfînlul botez, trebuie să gonească de la dînsul răutatea cea întunecată, adică păcatul şi aşa cu starea care stă înaintea dumnezeieştii lumini, care înclupuieşte întoarcerea şi starea către răsărit, că se fac moştenitori dumnezeieştii lumini şi se face cu totul luminat, una căci a venit înlr-adevărata lumină a priceperii lui Dumnezeu, adică la dătătond de lumină Hristos, iar a doua că se desparte de păcate şi vine de se face una cu cuvîntătoarele oi ale sfintei turme a lui Hristos şi Dumnezeul nostru" - ILT, 145.
219. -"Iar unsoarea, adică sfiitul unt cu care se unge copilul pe tot Impui (înainte de afundare), înclupuieşte că se unge ca să fie guta spre sfintele patimi, penlni ca purtătond de patimi Hristos, să se lupte cu puterile cele potrivnice şi vrăjmaşe şi să omoare cu botezul pe tmpul acela care se unge, ca să învie cu sufletul. Şi iar arată împreună cu unsoarea aceea şi luminarea sufleteştii vieţi. De aceea, după aceasta, îl aduce ce va să se boteze la scăldătoare, cum aducea pe Hristos la groapă. Iar pentm trei afundări în apa scăldătoarei şi trei scoateri arată întmparea şi învierea Domnului după cea de a treia zi. Penlni că, cum fu Domnul în inima pămînlului trei zile şi trei nopţi, adică în monnînt, aşa se închipuiesc şi cei botezaţi prin trei afundări şi scoateri, cele trei zile şi cele trei nopţi din groapa Domnului. Pentm că, cum îi cel din noapte, de nu te vede, iar acela ce este în zi, petrece întm lumină: aşa este şi întm afundări ca şi întru noapte nu vede nimica acolo unde se botează, iar dacă-l scoate, el vede lumina zilei, făcîndu-se apa aceea la cel ce se botează şi groapa trupească şi mumă sufletească. Aşijderea şi bimitonil Hristos, dacă se botează întru Iordan ieşind din apă, ahinci lumină întm dînsul Duhul Sfînt" -ILT, 146.
220. -"Aşijderea botezaţii se ung cu sfînlul şi marele mir pe trupul gol, iar cu duhul, sufletul se sfinţeşte, şi înlîi se unge la frunte, pentru izbăvirea ruşinii călcării lui Adam şi ca să vadă slava Domnului cu faţa descoperită cum scrie. După aceea la nări, să miroase cel botezat dumnezeiescul mir, mirodenia lui Hristos, şi el a doua oară se naşte. După aceia pe piept ca îmbrăcîndu-se întru platoşa dreptăţii, să bată vîrtos şi să stea împotriva vrăşmaşului nostru, drac nevăzut, care se bate cu noi" -ILT, 146 (V. Mirul).
221. -"Botezîndu-se în numele Tatălui, pentm că Sfinţia Sa este începătura tuturor; într-al Fiului, penlni că este întocmitor zidirilor; întru Duhul Sfînt, pentru că este obîrşitor tuturor, adică obîrşeşte şi umple toate. Iar de va gîndi cineva cînd ne botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfînlului Duh şi va amesteca pe cineva cuvîntul apostolului care zice: "Cîţi cu Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Să ştiţi de aceasta că Humele Sfintei Troiţe este, căci cu acest nume, adică Hristos înclupuieşte pe Tatăl care a uns şi pe Fiul care s.-a uns, iar unsoarea este Duhul. Drept aceea grăieşte apostolul: cîţi întru Hristos v-aţi botezat, adică înclupuieşte Sfînta Treime, aşa cum s-a zis mai sus. Deci se cade celor ce se botează, să se boteze aşa, cum a pontncit Domnul la Evanghelie apostolilor, zicînd: duceţi- vă de propovăduiţi la toate limbile, bot'ezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfînlului Duh" - ILT, 147.
222. -"Cntcile care pun la cocon, închipuiesc răstignirea şi pogorîrea, adică legarea patimilor tmpeşti şi ale lucmrilor lui: ca să omorîm mădularele pe pămînt şi să umblăm întm smerită viaţă" -ILT, 148.
223. -"Iar tunderea, care tund pe cel botezat, aceea înseamnă că se tocmeşte şi se socoteşte cel'botezat, întm cuvîntătoarea lunnă a lui Hristos, şi-l tunde în cap cniciş, ca şi oaia, cînd o semnează stăpînul, ca să o cunoască, că oaia este a turmei lui Hristos, iar nu a altcuiva" -ILT, 148.
224. -"Iar scutecele în care se îmbracă de sînt albe şi noi, acelea închipuiesc, cum că cel ce se botează se îmbracă cu noul om, adică cu Hristos cel înoil, pe chipul celui ce l-a zidit, după cum şi scrie Scriptura" - ILT, 148.
225. -"Sfintiil mir are chipul ca şi pecetea împăratului, de vor pecetlui cu dînsa, nici un om nu îndrăzneşte să meargă să se apropie acolo, pentru că, cunosc că este împărătesc cel pecetluit de împărăteasca pecete. într-acest chip ştiu şi duhurile cele viclene, pe cel uns cu marele mir şi depărtează de dînsul, deci, cînd îl ungi cu sfîntul mir, zici: "Pecetea dandui sfîntului Duh, Amin" - ILT, 149.
226. -"Iar scăldătoarea are chipul groapei a biruitorului şi epîntecele cel sufletesc, din care ne naştem sufleteşte, care ne botezăm într-însa: şi fiii lui Dumnezeu după dar ne facem" - ILT, 149.
227. -"Pentm că lepădările şi molitvele se zic la cel botezat mai înainte de botez, adică înainte de cele trei afiuidări; iar după botez, de aceea nici lepădările zici, nici molitve, că nu se cade dacă obîrşeşti taina şi zici cele ce sînt mai înainte deobîrşenia tainei, că nu aflăm această pomnca nici la un sfînt canon. Iar dacă se va boteza copilul (grabnic, în pericol de moarte) cum am zis mai sus şi întru acel ceas nu va muri, atunci săvîrşeşti şi cealaltă slujbă, care este după (afundare) botezul copilului, adică zici molitva sfîntului mir şi toate celelalte" -ILT, 151.
228. -"Iar care preot va lua jertfa ereticului sau a agareanului sau va boteza copilul lui, sau pentm cumetria copilului va primi pe dînsul, sau nun la nuntă, aceluia poruncesc să i se ia dand. Pentm că cine va avea părtăşie cu necredinciosul, sau ce amestecare are lumina către întuneric?" -ILT, 152.
229. -"Iar dacă se vor boteza de preoţi nesfinţiţi, aceia a doua oară să se boteze. Preoţii cei nesfinţiţi se chiamă care s-au hirotonit de arhierei eretici, aşijderea şi cei ce li s-a luat darul, cărora li s-au luat de sobond arhieresc, pentm vini şi greşeli ce au avut" - ILT, 152.
230. -"De se va afla cineva într-un loc pustiu nefiind la vreme acolo preot, şi vreunul din aceştia este în pericol să moară nebotezat, însă de se va întîmplă diacon sau călugăr, atunci să-l boteze, iar de nu se va afla cineva dintre aceştia, trebuie să se boteze şi de creştinii care se vor afla acolo, iar de va fi tatăl copilului singur şi alt creştin să nu se afle, ahtnci să-l boteze chiar tatăl că păcat nu are, adevărat cu apă, şi de muierea lui nu se desparte" - ILT, 153.
231. -"Numai de nevoie să se boteze copilul de om mirean, ci încă acel mirean şi dumnezeiasca taină să-i dea, adică să-l pricestuiască şi de va muri, se primeşte la Dumnezeu botezat; şi se socoteşte în ceata acelor coconi botezaţi şi se slujeşte şi se pomeneşte cum e obiceiul. Iar de nu va muri copilul, ci va trăi, atunci să nu se boteze a doua oară de preot" - ILT, 153.
232. -"Pentru copiii care mor ncboteza(i nu se află nicăieri învăţătură, fiindcă viaţa oamenilor, atît a celor maturi cît şi a copiilor necreştini, este în mîna Făcătorului lor, care nu poate fi obligat să descopere toată iconomia providenţei Sale, muritorilor dornici de a cunoaşte şi ceea ce nu este de folos. Chemarea glasului Său răsună mereu în lume, şi cei ce aud au datoria să
răspundă numai în măsura de ei înţeleasă şi pentm ei dată. De bună seamă că Dumnezeu nu pedepseşte pe cei ce nu-i cunoaşte legile, mai ales pe copiii care mor nebotezaţi, ba dimpotrivă, El a creat pe om spre fericire şi deci copiii care n-au putut folosi libera lor voinţă şi putere în virtutea scopului pentru care omul a fost creat, el îi fericeşte pentru existenţa lor aşa cum şi ei îl laudă pentru aceeaşi existenţă nevinovată şi frumoasă creaţiune naturală. Astfel, ei sînt rînduiţi la fericirea naturală a existenţei, dar nu la cea a răsplătirii, după merite, înlmcît n-au fapte virtuoase. Fericirea naturală o dă Dumnezeu automat şi necesar, fără a mai fi nevoie
de eforturile omului, nici nu mai e nevoie a se vorbi de ea între oameni, ci, revelaţia ne arată numai pe acea fericire la care şi omul contribuie (II Cor. 12, 4; Apoc. 21, 22). "Iară cîţi coconi ai creştinilor mor nebotezaţi, aşijderea şi ai paginilor, aceia nici nu merg în împărăţia centrilor, nici în muncă, ci numai la un loc luminos".
233. -"Iar cînd se botează se deschid cerurile, care le închisese Adam pentru neascultare, şi au fost tot închise pînă cînd a venit Domnul nostru Iisus Hristos, şi a dat darul sfînlului botez în lume" - ILT, 154.
234. -"De se va întîmpla ca într-un loc să fie numai preot, sau de nevoie de va fi a muri copilul său, atunci acela botează ca un preot pe copilul său, de aceea nu se desparte de preoteasa lui, căci l-a primit altul (ca naş) de în sfînlul botez, şi de aceasta nu apără pravila, iar de-l va lua de la scăldătoare să sefacăjn loc de cumătni (naş) atunci se desparte de preoteasa lui, căci a făcut-o soră sufletească" - ILT, 155.
235. -"Nu s-a dat voie preoţilor, dacă vor mînca şi vor bea să boteze, ci trebuie ca mai înainte de liturghie ca să poată pricestui copilul, însă de nu-i va fi nevoie; iar de va fi nevoie, atunci trebuie în orice ceas vor chema pe preot, atunci neapărat să-l boteze măcar noaptea de va fi, măcar ziua" - ILT, 156 şi Trebnic p. 1112.
236. -"Aşijderea nici în postul mare nu se botează copii, pentru că sînt zile de jale şi zeciuială a tot anul, fără de numai de va fi nevoie: atunci poţi să-l botezi măcar de ar fi şi în săptămîna mare" -ILT, 156.
237. -"Iar de se va afla la sfîrşit să moară copilul şi vor chema pe preot să-l boteze, iar preotul se va lenevi şi copilul v-a muri nebotezat, atunci păcatul este al preotului şi se canoniseşte de aceasta, cum va socoti arhiereul lui, sau oprire din preoţie sau alt canon. Iar de va muri nebotezat de lenea părinţilor, atunci se canonisesc mai vîrtos, adică trei ani să nu se cuminece şi peste toate zilele să mănînce sec, adică lunea, miercurea şi vinerea şi să facă în toate zilele metanii" -ILT, 157 şi Trcbnic p. 522.
238. -"Şi se zice: botează-se, iar nu botez eu... că de voie vine cel ce se botează: "Că botez eu", nu arată pe cel botezat că se botează cu voia lui, ci de nevoie cu oarecare silă şi cum, că preotul botează singur cu de la sine putere pe cel ce se botează. Iar "botează-se", înseamnă cum de bună voie se botează cel ce se botează şi cum că de la arhiereu sau de la preot se botează, care lucrează atunci lucrul lui Dumnezeu cel în Treime, al cărui şi nume la cel ce se botează într-auzire se grăieşte"... - s. Tes. 1,64.
239. -"Iată pe scurt care sî/it roadele botezului: ştergerea păcatelor (strămoşeşti şi personale), împăcarea omului cu Dumnezeu, sălăşluirea lui Dumnezeu în om, deschiderea ochilor sufleteşti în faţa razei celei dumnezeieşti, cu un cuvînt orînduirea vieţii în aşa fel încît să privească omul numai spre viaţa viitoare... Dacă această taină, nu lucrează în toţi cei botezaţi aceleaşi roade, de aici nu umiează că avem drept să învinuim taina că ar fi neputincioasă. Greşeala constă în oamenii care nu s-au pregătit bine (prin catehizarea şi îndrumarea naşului) pentm primirea 'handui, sau au risipit comoara" (prin păcatele lor personale) - N. Cabasiia D. v. R. I.
240. -"Sfînlul botez înaintea dumnezeieştii liturghii trebuie să fie ca să se pricestuiască pmncul la liturghie, de va îngădui vremea, adică afară de nevoie, penlni că botezul trebuie să fie înaintea liturghiei, iar numele pnincilor la botez se dă" - Trcbnic 101.
241. -"De nu va fi alt preot, singur, preotul să-şi boteze pmncul său, iar el, să-l boteze cu alt primitor (naş). Iar el, de va fi primitor (naş) pntncului său, atunci se desparte de femeia sa, adică de mama pntncului, pentru că s-au făcut între dînşii cumetri" - Trebnic, 102.
242. -"Pentm că cel ce a fost botezat şlpăzeşte botezul înlărindu-l prin porunci, nu mai plăteşte moartea ca o datorie pentm păcat, ci primeşte întrebuinţarea morţii ca o osîndă a păcatului care să-l treacă în chip tainic la viaţa dumnezeiască şi fără sfîrşit.... Fiindcă, dacă păcatul se slujea de moarte ca de o annă pentm nimicirea firii în cei ce săvîrşeau păcatul asemenea lui Adam, tot aşa se va sluji firea de moarte, ca de o annă spre nimicirea păcatului, în cei ce săvîrşesc dreptatea prin credinţă" - Filoc. III. 341.
243. •"Botezul este cel mai însemnat act juridic şi tainic, săvîrşit pe temeiul legilor şi faptelor revelate de către Dumnezeu şi de către fiecare ins în parte, ca personalitate stăpînă pe sine. El anulează actul juridic întemeiat pe minciuna înşelătoare a diavolului şi a slăbiciunii primilor oameni, şi astfel, cei ce se botează îşi recapătă vrednicia legală a raiului pierdut şi devine fiu al lui Dumnezeu, ca o nouă făptură, un om nou. După cum, actul voinţii personale a protopărinţilor, a fost esenţial în legămîntul paradisiac încheiat cu Dumnezeu şi apoi în niperea lui şi alcătuirea altuia nou cu diavolul, tot aşa şi în actul juridic al tainelor, este absolut necesar actul juridic al voinţei primitorului tainei. Omul, prin voinţă, numai doreşte, se manifestă, cere, dar, procesul dăniirii este gratuit dăniit şi potrivit cu capacitatea lui de primire şi folosire a omului. El nu era vinovat în actul voinţei sale personale de actul păcatului strămoşesc, dar acest păcat îl moştenea juridic, ca fiinţă dependentă de tulpina generaţiilor născătoare. Acum, prin actul botezului, omul s-a nipt din tulpina păcatului odată pentru totdeauna, de aceea, botezul odată făcut, nu se mai repetă, după cum nu se mai poate repeta nici actul răscumpărării făcut de Hristos pe altarul crucii. In Urma botezului, omul rămîne pe deplin curat, dar nu desăvîrşit în fiinţa sa supusă devenirii, căci el poartă în sine insuficienţa răvăşirii de odinioară, cu mari contradicţii în fiinţa sa morală, care servesc ca imbold spre activitate în fiinţa sa morală şi aducătoare de merite şi răsplătire. (Rom, 7, 1-19). De aici se naşte nevoia educaţiei, a conştiinciozităţii, a luptei prin efort, al voinţei personale şi al ajutomlui dat de biserică prin învăţătură şi taine" (V Tainele, Catehizarea).