DICŢIONAR ORTODOX

ANTIMISUL
44. -Antimisul este făcut dintr-o bucată de pînză scumpă, dreptunghiulară, pe care este pictată punerea în mormînt a Mîntuitorului. El se sfinţeşte ca şi Sfînta Masă, prin ungerea cu Sfînlul Mir, prin stropirea cu vin roşu şi apă de trandafiri şi prin adaosul de părticele mici din sfintele moaşte, în unirea cu sfinţirea bisericii de către arhiereu. Antimisul ţine loc de Sfînta Masă, dacă este sfinţit şi astfel, cu el se poate face Sfînta Liturghie. în cazul în care biserica ar lua foc în timpul Sf. Liturghii, preotul ia antimisul şi celelalte sfinte şi poate continua slujba, pînă la sfîrşit în altă parte (S. Tes. V, 108).
45. -"De se va spăla Sf. Antimis, întru neştiinţă, nu-şi pierde sfinţenia şi nici nu devine necurat, pentni că s-a spălat" (Sf. Nichifor, l).
46. -"Oricare preot, de va sluji liturghie fără antimis în biserică sfinţită, să facă 200 de metanii, iar de va sluji în biserică nctîrnosită şi fără antimis, să i se ia preoţia"- ILT, 64.
47. Mireanul n-are voie să se atingă de Sf. antimis, căci este îmbibat cu multe părticele nevăzute, rămase de la Sf. Liturghie. Antimisul stricat se arde într-un vas curat, iar cenuşa se varsă în spălător, sau se îngroapă într-un loc curat (S. Tcs. V, 127).