DICŢIONAR ORTODOX

ZODIILE
206j6. -"A vorbi pentru noroc, pentru ursitori, pentru explicarea naşterilor, după zodii sau stele şi pentru citirile de stele, e lucru nebunesc şi fără de Dumnezeu... Insă bunătăţile şi răutăţile noastre se mişcă după a noastră singură voinţă". Sf. Sim. Tes. 1,6.
2067. -Dacă se vorbeşte de noroc cu înţelesul de ceva întîmplător, un bine neprevăzut, acesta nu este un păcat. Păgînii vorbesc de noroc ca de cineva raţional, de un zeu, care aduce binele şi răul, aşa cum voiesc ei. Acesta este un păcat. în sensul popular creştin, cuvîntul noroc mai are şi un alt sens mai înalt, acela de dar, de bună hărăzire, de binecuvîntare a lui Dumnezeu, care în chip nevăzut hrăneşte şi supraveghează viaţa lumii şi a fiecărui om şi de aceea se foloseşte şi în salut (Matei 6, 25-34; Ps. 105, 1-30; Luca 12, 22-26).
2068. -"Ce încă vom zice că naşterea şi norocul şi toate ale tuturor sînt ale lui Dumnezeu, care ţine în mîinile Sale şi viaţa şi moartea şi plăteşte fiecămia datoria după lucrurile lui şi de va muri păcătosul împreună cu dreptul să nu te miri, pentru că păcătosul va muri pentm că Dumnezeu îi taie calea ca să nu facă mai multe păcate şi să se pedepsească mai mult, iar dreptul de a murit că i-a fost a muri, ce se zice om să moară şi descarcă mai curind trupul de pe dînsul, care era legat de sufletul: ca să nu greşească şi să meargă să se muncească, şi lasă toate viciile şi nevoile ale acestei lumi putrede şi trăieşte în veci. Bine de va zice că trăieşte şi păcătosul şi dreptul în vecie în acea lume: cei drepţi merg în viaţă veşnică, iar păcătoşii în munca de veci". -ILT, p. 355.-
2069. -"Vieţii omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisă mai înainte, sau socoteală impusă ca alîţia ani să trăiască; cu sfatul şi voia lui Dumnezeu alunei omul moare; aşa este şi sorocul vieţii omului adică voia lui Dumnezeu; iar către cei ce iubescpricirea..., vom răspunde şi vom zice că nu se află la Dumnezeu să fie făcut vreun lucm fără de cale... şi iarăşi de ar fi fost mai înainte o hotărire şi o predestinaţie a vieţii omului, atîţia ani să trăiască, nimeni nu s-ar vindeca vreodată de boală; şi nici n-ar chema vreodată pe vreun doctor pentm că acea hotărire ce a hotărît mai înainte Dumnezeu ar fi neschimbată, însă hotand şi sorocul vieţii a tot omul este pomnea lui Dumnezeu care nimenea nu poate să o priceapă" • ILT, p. 356.