DICŢIONAR ORTODOX

TOLERANŢA
1945." -Toleranţa este trecerea cu vederea peste greşelile fireşti sau greşelile aproapelui în spiritul legii lui Dumnezeu. Orice om este supus greşelii şi deci sîntem datori să fim îngăduitori cu neputinţele oamenilor şi să nu ne legăm de toate nimicurile. "Purtaţi-vă într-un chip vrednic de chemarea voastră, cu toată smerenia şi blîndeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii întm dragoste şi căutaţi şi păstraţi unirea duhului întm legătura păcii" (Efes. 4,1-3). "Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi prin îngăduinţa răbdătoare, să îndrepte cu blîndeţe pe cei îndărătnici întm nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţă ca să ajungă la cunoaşterea adevăndui şi dezmeticindu-se să scape de cursele diavolului" (II Tim. 2,24-26).
1946. -Dacă uneori intoleranţa duce la mari păcate apoi şi o îngăduinţă rău condusă călăuzeşte la mult feluritele păcate mai ales în ucenicie şi educaţie, atunci cînd cineva din neglijenţă sau din calculele traiului bun şi tihnit, sau din motivele cîştigului uşor sau dintr-o iubire pătimaşă a înrudirii şi a prieteniei străină de dreptatea evanghelică, trece cu vederea păcatele aproapelui, care atrag după sine sminteală pentru alţii sau încurajează pe păcătos la înfăptuirea altor păcate şi mai mari cum a făcut Eli arhiereul (I Regi 2, 22-26) sau promovează în slujba Bisericii elemente rele, unul ca acesta va răspunde înaintea judecăţii lui Dumnezeu (V. Hirotonia).
1947. -"Cel ce cunoaşte unele păcate arătate (în canoanele 51-70) de mai sus şi nu le descoperă arhiereului sau duhovnicului spre îndreptare, ci se dovedeşte prin alţii că el le-a ştiut şi tăinuit, unul ca acela se va canonişi cu acelaşi timp, cu care se pedepseşte şi cele ce le-a făcut". -Sf. Vasile 71.
1948. -"Călugăriţa care ştie de altele despre o greşeală, sau pîngărire de pomnci şi nu descoperă aceasta stareţei se supune aceleiaşi canonisiri ca şi ceea ce a făcut păcatul potrivit canonului 71 al Sf. Vasile cel Mare". -Sf. I. Post. 38.
1949. -"De păcate străine atunci să ne facem părtaşi cînd îndemnăm pe cineva să greşească, mai ales pe acela care nu se poate ajuta decît prin noi şi îşi pune în noi toată nădejdea. De acest fel sînt duhovnicii care îngăduie vreunui om a trăi în desfrînări împotriva poruncilor (canoanelor) dumnezeieşti şi tradiţiunilor bisericeşti. Deasemenea, cînd şi stăpînii îndeamnă la rău pe slugile lor, părinţii pe fiii lor, învăţătorii pe ucenicii lor cînd îi lasă în voia lor de a greşi, toţi aceştia
şi cei asemenea lor vor da seama înaintea lui Dumnezeu în ceasul judecăţii pentru acei pe care i-au avut sub ocîrmuirea lor. De aceea Pavel învăţînd zice: "Mîinile curindpe nimeni să nu pui, nici să te faci părtaş la păcate străine. Păzeşte-te pe tine curat" (I Tim. 5,22; Mart. Ort. III,
44).