DICŢIONAR ORTODOX

PROVIDENŢA
1651. -Dumnezeu a creat din nimic toată lumea văzută şi nevăzută şi o conduce prin providenţa Sa (Ps. 103, 1-30). El conservă toate lucrurile şi fiinţele conform cu planul după care au fost create (F. Ap. 17, 28; Ev. 1, 3; Colos. 1, 17; înţclep. Solomon 11, 24-26). EI cheamă iu colaborare toate fiinţele raţionale şi în măsura în care ele răspund la această chemare, ele se desăvîrşesc şi ajung fericite (Efes. 1, 4-5; 2, 20; Colos. 1,16-23; ITes. 4,7-8; Tit. 2,11-13; Ps. 103,28). El guvernează sub diferite forme pe acele fiinţe raţionale care se răzvrătesc, aducîndu-le la calea pocăinţei (F. Ap 9,3-17; Ioan 5,14). Răul făcut de ele îl transformă în bine (Fac. 50, 20) sau îl îngrădeşte ca să nu vatănie decît pe cei învechiţi în păcate (Iov. 25, 1-39). Oamenii răi sînt uneori întrebuinţaţi de providenţă ca să pedepsească pe cei nepocăiţi, ca să biciuiască pe cei greşiţi pentru a lor îndreptare (Ier. 13,1-27; Isaia 44, 27; 45, 1; Luca 13, 1-5).
1652. -"Cei ce se nevoiesc în viaţa aceasta spre evlavie sub îndntmarea providenţa dumnezeieşti, sînt probaţi prin cele trei ispite: Sau li se dămiesc cele plăcute ca sănătatea, frumuseţea,
belşug de copii, bogăţie, slavă şi cele asemenea; sau vin asupra lor pricini de întristare ca lipsa de copii, de avuţie şi slavă sau le vin pricini de durere în tmp ca boli, chinuri şi cele asemenea. Către cei dintîi zice Domnul: "De nu se va lepăda cineva de toate cîte le are, nu va putea să fie ucenicul Meu" (Luca 14, 33). Iar către cei de al doilea şi al treilea: "întm răbdarea voastră veţi dobîndi sufletele voastre" (Luca 21,19) -Filoc. II p. 74-75, 91.
1653. -"Acela care iubeşte lucrurile bune şi frumoase, tinde dc bună voie către harul dumnezeirii, fiind călăuzit de providenţă prin raţiunile înţelepciunii. Iar acela care nu este îndrăgostit de acestea, e tras de la păcat împotriva voii lui şi lucnd acesta îl face judecata cea dreaptă prin diferite moduri de pedepse. Cel dintîi, adică iubitond de
Dumnezeu, e îndumnezeit prin providenţă, cel de al doilea adică iubitond de materie, e oprit de Judecată să ajungă la osîndă". -Filoc. iii, p. 252,19."