DICŢIONAR ORTODOX

MASLUL
1307. -Maslul este slujba care se face pentru vindecarea de boale, mai ales a celor care provin din păcate (ioan 5,14) de multe ori, cultivate cu ştiinţa şi voinţa (Matei 12,43-45) fiindcă pe un astfel de bolnav numai harul Bisericii îl poate ajuta (Iacob 5, 14-16). El se face de obicei miercurea şi vinerea, la nevoie în orice zi chiar în afară de Biserică. Bolnavul mai întîi trebuie să se spovedească şi să postească, ba şi preoţii pot posti pentru el (Marcu 9,29, P. Ap. 13,2-3, Gal. 5,17). Maslul obştesc se face în miercurea mare (Luca 7, 37-38). Preoţii care fac cu neglijenţă slujbele, citind odată toţi rugăciunea cu susur nedesluşit, fac sminteală şi "vai de cel ce face lucrul Domnului cu lenevire" -(Ier. 48,10).
1308. -După tradiţie, maslul trebuie să se facă de mai mulţi preoţi, doi-şapte, sau chiar mai mulţi, însă Ia mare nevoie, socotim că nu este o greşeală dacă s-ar face şi de un singur preot, fiindcă apostolii şi sfinţii părinţi s-au rugat singuri şi au făcut vindecări (Marcu 6, 13; Luca 4, 8; F. Ap. 9, 3143; 16, 18). Pluralul de la Iacob 5, 14-15 este asemenea cu Cel de la Luca 17,14 precizat ia Levitic 13,2; 14,2-6 precum şi de însuşi Iisus la Luca 5,14 şi Matei 8,4. Această problemă dacă ar fi fost importantă s-ar fi precizat în canoane, însă, lipsa precizării este dovada că maslul s-a făcut de preferinţă de mai mulţi preoţi, dar la nevoie s-a făcut şi de unul singur, deşi se spune: "Să nu facă maslul numai un preot, căci precum pentm un arhiereu scrie să nu se hirotonisească de la u/iul, asemenea şi pentm maslu să nu se facă de un preot, căci zice: Să se cheme preoţii Bisericii, iar nu un preot şi să se roage pentm dînsul; ungîndu-l cu untdelemn" -s.Tes. 283.