MĂRTURISITOR

MĂRTURISITOR
1288. -Se numeşte mărturisitor al credinţei creştine cel care are credinţă şi tărie multă întru a sluji Domnului, încît nu şovăieşte nici în faţa greutăţilor vieţii şi nici sub mult feluritele ameninţări ale necredincioşilor nu şovăieşte, apărînd adevărul evangheliei cu putere mai tare decît moartea (cînt. Cînt. 8, 6). Această mărturisire este poruncită de Domnul (Matei 10, 32; Luca 12, 8; F. Ap. 1, 8; 2, 32; 4, 19-20; Rom. 10, 9-10; Evrei 10, 23; Apoc. 3, 5) pentru care a făgăduit răsplată multă (Matei 5, lO-ll; Luca 6, 12; 24, 48; II Cor. 4, 17; II Tim. 2,12). în epoca patristică cei ce au scăpat mutilaţi din persecuţii fără a înjosi credinţa erau foarte respectaţi. Cei ce se leapădă de credinţă se numesc apostaţi (I ec. 11, 14; Apost. 62; Sf. Nichifor 25, 35).
1289. -"Dacă vreun creştin pentm numele lui Hristos şi pentm credinţa şi dragostea lui Dumnezeu, a fost osîndit de către nelegiuiţi la jocurile gladiatorilor, spre a fî sjîşiat de animale sau la scoaterea melalelor, ci din munca şi osteneala voastră trimiteţi-i pentm întreţinerea lui şi pentm plata soldaţilor ca să fie uşurat şi îngrijit şi pe cît va fi cu putinţă, să nu fie strimtorat fericitul vostm frate, căci cine este osîndit pentm numele Domnului Dumnezeului nostru este martir sfînt, frate al Domnului, fiu al Celui Preaînalt, locuinţă a Duhului Sfînt şi prin el, fiecare dintre credincioşi a primit lumina slavei Evangheliei (ii Cor. 4, 4) pentm că el s-a învrednicit de cununa cea nestricăcioasă (I Cor. 9, 25) şi de mărturia patimilor sale şi de împărtăşirea sîngelui său, pentru "a se face asemenea morţii lui Hristos" (Filip. 3, 10) spre înfiere. Pentm aceasta deci, toţi credincioşii "să ajutaţi pe sfinţi" prin episcopul vostm din averea (Luca 8,3) şi din osteneala voastră. Iar dacă cineva nu are, să postească într-o zi şi punînd deoparte chelhiiala acelei zile, să o hotărască pentm sfinţi. De are însă cineva din belşug să le dea şi mai mult după măsura puterii lor. Iar de este cineva în stare să-şi dea şi toată averea ca să scape'pe cineva din închisoare, va fi fericit şi prieten al lui Hristos". -Const. Apost. v, 1.
1290. -Dacă este desăvîrşit "cel ce dă averea sa săracilor (Matei 19, 21) din dragostea către cele dumnezeieşti, cu atît mai mult cel ce o dă pentm martiri, pentm că unul ca acesta, vrednic fiind de Dumnezeu, va îndeplini voinţa Lui (Matei 7, 21) împărţind acelora care L-au mărturisit înaintea neamurilor (F. Ap. 9,15) şi împăraţilor şi a fiilor lui Israil, despre care Domnul a vorbit zicînd: "Pe cel care Mă «va mărturisi înaintea oamenilor şi Eu îl voi mărturisi inaintea Tatălui Meu". Şi dacă astfel sînt, că şi de Hristos sînt mărturisiţi înaintea Tatălui Ceresc, nu trebuie să vă ruşinaţi a merge la ei în închisori. De veţi face aceasta, vi se va socoti drept martiriu, pentru că în ei martiriul s-a dovedit prin faptă, iar în voi prin bunăvoinţă, că aţi luat parte la suferinţa lor". -Const. Apost. v, 1.
1291. -"Dacă cineva care se socoteşte pe sine frate (creştin) fiind înşelat de diavolul a făcut rău şi fiind„dovedit a fost osîndit la moarte ca preacurvar sau ca ucigaş, deosebiţi-vă de el, ca să fiţi neprimejduiţi şi ca să nu fie careva dintre voi bănuit ca părtaş la fărădelegea lui şi ca să nu se împrăştie ocara, că toţi creştinii iubesc faptele nelegiuite. De aceea staţi deoparte de unii ca aceştia. Pe cei închişi în temniţă însă, pentru Hristos, prin pîră din partea celor nelegiuiţi sau osîndiţi la moarte să fie puşi în lanţuri sau la surghiun, ajulqţi-i cu toată rivna, ca să scăpaţi mădularele voastre din mîinile nelegiuiţilor. Şi dacă cineva stă în legătură cu ei şi este prins şi supus la chinuri fericit este că s-a făcut părtaş mucenicilor şi următor al patimilor lui Hristos". -Const. Apost V, ?..
1292. -în vreme de pace unii dintre aceşti mărturisitori neavtnd lumina minţii la înălţimea credinţei, cădeau victimă laudelor oamenilor şi astfel erau împinşi şă dorească situaţii clericale, pe care nu le meritau. "Mărturisitor iui se hirotoniseşte, căci aceasta este faptă a voinţii şi a răbdării, de mare cinste s-a învrednicit acela care a mărturisit numele lui Dumnezeu şi al Hristosului său, înaintea oamenilor şi al împăraţilor (F. Ap. 9,15). Iar dacă e trebuinţă de el ca episcop sau diacon sau preot, se hirotoniseşte. Iar dacă vreun mărturisitor îşi însuşeşte cu sila vrednicia ca aceasta (fără să fie hirotonisit) ci numai sub pretextul mărturisirii, unul ca acesta să fie depus şi să se alunge, căci nu este mărturisitor, doarece a tăgăduit rinduiula lui Hristos şi este mai rău decît un credincios". -(I Tim.- 5, 8) -Const. Ap. VIII, 23.
1293. -"Sîntem la al patrulea Paşte (304) de cînd au început persecuţii în care creştinii după ce au suferit tot felul de chinuri din cauza neputinţelor tmpului au căzut din credinţă. Deşi aceştia cînd au revenit la Biserică n-au fost îndată reprimiţi, diii cauza căderii, însă fiindcă ei s-au luptat multă vreme şi poartă şi acum rănile lui Iisus pe Inipurile lor, fiind în al treilea an de pocăinţă al plîngerii, să sc mai canonisească în postire 40 de zile pentm ţinerea lor de minte, însuşi Domnul Iisus, după ce s-a botezat şi a postit 40 de zile, a fost ispitit de diavol, tot aşa şi ei cxercitînd în post şi mgăciune, vor medita şi vor cugeta la cele spuse de Domnul către satana: "Mergi înapoia mea satano, că scris este: Domnului Dumnezeului să te închini numai Lui, unuia să-l slujeşti" (Matei 4,10). -Sf. Petru 1.
1294. -"Cei ce au suferit numai greutatea închisorii fără a fi fost torturaţi şi au căzut din credinţă (ca apostaţi) din cauza slăbiciunilor omeneşti, se vor mai canonişi încă un an (total patru ani) fiindcă şi aceştia au suferit pentm numele lui Hristos. Ei vor răsplăti binefacerile primite de la fraţi cît au stat în temniţă (prin milostenie asemănătoare), dacă doresc să se izbăvească de osîndă diavolului, aducîndu-şi aminte de cele spuse: "Duhul Domnului peste mine, care m-a uns să binevestesc iertare celor robiţi, vedere celor orbi, să uşurez pe cei năpăstuiţi, să propovăduiesc anul Domnului în ziua răsplătirii" (Isaia 61.1-2; Luca 4, 18-19) Sf. Petru 2.
1295. -"Cei ce au căzut din credinţă numai din frică şi singuri s-audus la jertfirea şi închinarea zeilor fără a suferi chinuri sau temniţă, iar acum au venit la pocăinţă, trebuie să li se pună înainte pilda smochinului celui neroditor (citată de Luca 13, 6-9) pe care pururea s-o aibă în minte spre a face roduri vrednice de adevărată pocăinţă într-un timp mai îndelungat (de 3-4 ani) şi astfel se vor folosi mai mult de harul iertării" (ca fii ai Bisericii, dar nu ca preoţi). -Sf. Petru 3.
1296. -"Cu privire la cei ce s-au lepădat de Hristos şi au rămas nestatornici în pocăinţă, să li se spună ce s-a zis smochinului neroditor: "Să nu mai fie în tine rod în veac şi smochinul s-a uscat îndată" (Matei 21, 19). Despre ei se potrivesc şi cele zise de Eclesiast: "Ceea ce este strimt) nu se mai poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se mai poate număra" (Edes. i, 15). De nu se va îndrepta mai întîi strimbătura (sufletului) cu neputinţă este împodobirea cu faptele pocăinţei. Dacă nu se va completa (credinţa) care lipseşte, nu se va putea număra sufetul între fiii Bisericii. La sfrşitul vieţii lor se va împlini spusa lui Isaia: "Şi se va vedea stîrvurile păcătoşilor care s-au lepădat de Mine, căci viermele lor nu va muri iar focul care îi va arde nu se va stinge" (Isaia 66, 24). El mai spuse odinioară: "Cei nedrepţi vor fi cuprinşi de groază fără alinare, a zis Domnul" (Isaia 57, 20-21). -Sfîntul Petru 4.
1297. -"Cei ce s-au prefăcut că sînt nebuni ca David (I Regi 21, 13-15) şi n-au iscălit declaraţia de apostazie şi au trecut prin capiştea idolilor şi nu ar fi jertfit, sau au pus păgînii ca să jertfească în locul lor, ca să înlăture primejdia, toţi aceştia vor fi supuşi canonisirii de şase luni (pe lîngă cei trei ani) în care timp vor cugeta la spusa proorocului: "Prunc s-a născut nouă Fiul şi s-a dat nouă, a cărui stăpînire este peste umărul Lui şi numele Lui se cheamă înger de mare sfat" (Isaia 9,6). După cum se ştie în a şasea lună a zămislirii lui loan Botezătorul, însuşi Iisus s-a născut ca să propovăduiască pocăinţa. Amîndoi au propovăduit nu numai pocăinţa ci şi împărăţia Centrilor care este înlăuntnd nostru (Luca 17, 21). Aproape de noi este cuvîntul, de gura şi inima noastră, de care şi aceşti apostaţi îşi vor aminti şi vor mărturisi cu gura lor pe Domnul Iisus cum că: Dumnezeu L-a sculat din morţi, pe care auzindu-l, cu inima se crede spre dreptate iar cu gura se mărturiseşte spre mîntuire" (Rom. 10, 8)-Sf. Petru 5.
1298. -"Robii creştini care au fost siliţi de stăpînii lor să jertfească în locul stăpînilor, deşi au fost siliţi, totuşi trebuie să se canonisească un an, ca să se înveţe ca pe viitor să asculte de voia lui Dumnezeu şi să se teamă de Hristos, fiindcă oricine va face binele mărturisirii întm Hristos aceeaşi mărturisire o va primi de la oricine, fie rob, fie slobod" (Matei io, 32-33; Luca 12, 8)-Sf. Petru 6.
1299. -"Stăpînii care au silit pe robii lor ca să jertfească în locul lor, trei ani se vor canonişi, căci ei s-au făcut făţarnici şi au împins pe alţii la păcat, fiindcă n-au ascultat de apostolul care învaţă că stăpînii sînt egali cu robii, avînd toţi acelaşi Dumnezeu în cer, care este al tuturor (Efes. 6, 9). Căci între toate şi întm toţi este Hristos şi la barbari şi la sciţi şi la robi şi la slobozi (Colos. 3,11), apoi ei trebuie să se gîndească la ceea ce au făcut silind pe robii lor la idolatrie, voind a se mîntui pe sine, că nu le-au dat dreptatea care li se cuvenea (Colos. 4, l) spre a putea şi robii scăpa de apostazie". -Sf. Petru 7.
1300. -"Cei ce au fost pîrîţi sau cei care singuri s-au dus să mărturisească şi au fost întemniţaţi şi chinuiţi şi au căzut din credinţă se cuvine a li se mîngîia inima şi a-i primi la rugăciune şî la împărtăşirea sfintelor taine (căci au trecut, trei ani) pentru ca şi cu mai multă încurajare să se întărească de darul chemării cereşti: "Cel drept chiar de şapte ori de va cădea, iarăşi se va ridica" (Prov. 26, 16) ceea ce trebuie Să facă toţi cei căzuţi şi chemaţi să se ridice prin pocăinţă". -Sf. Petru 8.
1301. -"Cei ce fără multă chibzuială au mers să mărturisească pe Hristos şi au atras persecuţii şi asupra altor creştini, îndemnîndu-i să facă acelaşi lucm, trebuiesc primiţi la împărtăşire fiindcă după intenţiune şi întm numele lui Hristos s-au luptat, deşi nu au ascultat de învăţătura Lui, vom spune: Rugaţi-vă şi nu intraţi în ispită, iar către Tatăl zice : "Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean" (Luca 11,4). Poate că ei nu cunosc cum că însuşi Iisus a fugit de vrăjmaşi şi uneori S-a ascuns de faţa lor (Ioan 11,54). în vremea patimilor nu S-a predat singur, ci a aşteptat pînă ce ei au venit asupra Lui cu săbii şi cu ciomege, cînd El le-a zis: "Aţi veiiit cu săbii şi cu ciomege ca asupra unui tîlhar" (Marcu 14, 48) şi L-au dat prins lui Filat. Insă Apostolii care au suferit asemenea cu El, întotdeauna şi-au amintit cele spuse de El şi astfel ei ne-au învăţat: "Luaţi aminte la voi înşivă eă vă vor da la adunări şi în sinagogi vă vor bate..., adică vă vor da, a zis, iar nu să vă predaţi singuri. Şi vă vor duce înaintea ieghemonilor şi a împăraţilor pentru numele Meu" (Luca 21. 12) dar să nu vă duceţi singuri, fiindcă El ne-a învăţat să suferim izgonire pentm numele Lui. Dacă vă alungă dintr-o cetate fugiţi în cealaltă (Matei io, 23). El nu vrea să mergem singuri la soldaţii diavolului ca să-i silim să păcătuiască şi mai mult, ci El voieşte să avem răbdare, să ne păzim viaţa şi să ne nigăm să nu cădem în ispită (Matei 26,Astfel, Ştefan afosttîrît, dus la sinedriu şi omoril cu pietre în numele lui Hristos şi aşa s-a proslăvit, nigîndu-se: "Doamne nu le socoti lor păcatul acesta" (F. Ap. 7,60). Lui Iacob i-a tăiat capul. Pe Pelni întm multe prigoniri a fost răstignit la Roma. Pavel cel mai rău primejduit i s-a tăiat capul cu sabia după ce-l scăpase în coşniţă peste zidul Damasciţlui. Scopul lor la propovăduirea Cuvîntului şi întărirea fraţilor ca $ă rămînă tari în credinţă, pentm care în multe necazuri, ziceau ei, trebuie să intrăm întm împărăţia lui Dumnezeu (F. Ap. 14,22). Ei n-au căutat folosul lor, ci al celor mulţi ca să se mîntuiască (I Cor. io, 33). încă multe sînt de spus cum trebuie să se lucreze, dar după cum zice apostolul, nu ne ajunge vreme a povesti" (Evrei 11,32) -Sf. Petru 9.
1302. -"Cei ce au văzut pe mucenici murind în groaznice chinuri şi după exemplul lor s-au aprins de rivnă întm a înfrunta pe cei potrivnici credinţei, călăuzindu-sc după cele spuse: Ca să nu i se pară celui rău că este înţelept socotind că bimieşte întm vicleşug (Prov. 3, 7) pe cînd în realitate cei răi erau bimiţi lainic de cei ce sufereau schingiuirile, moartea în foc, în apă şi de sabie, toţi aceşti mărturisitori care au scăpat cu credinţă, trebuie să fie pomeniţi la nigăciune, iar pentm nideniile care au fost în afara chinurilor din temniţă, dar totuşi au suferit bătăi şi schingiuiri şi din cauza slăbiciunii s-au lepădat de credinţă, trebuie să avem milă şi de ei. De multe ori pentm suferinţelor celor închişi au răbdat şi părinţii, fraţii sau fiii lor. Pentm nigăciunile altora de multe ori, Dumnezeu întm bunătatea Sa, a dăniit la mulţi iertare de păcate, sănătate şi înviere din morţi. Gîndindu-ne la multele lor suferinţe în numele lui Hristos, precum şi la tînguirea lor întru pocăinţă şi mărturisire, avem datoria să mijlocim şi să ne nigăm către Tatăl prin mijlocirea lui Iisus, care poate curaţi toate păcatele noastre, după cele spuse: "Chiar dacă ciiieva ar păcătui, avem pe Iisus Hristos mijlocitor către Tatăl şi El este răscumpărătorul păcatelor noastre" (loan 2,1-2) -Sf. Petru 11.
1303. -"Nu se poale aduce învinovăţire celor ce au dat baiu ca să scape de primejdia persecuţiilor, fiindcă ei au preferat să piardă averea ca să-şi mîntuiască sufletul, pe cînd alţii au făcut dimpotrivă, cu toate că Domnul a zis: "Ce va folosi omului dacă va dobîndi toate bogăţiile lumii dar îşi va pierde sufletul său?" Şi iarăşi: "Nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Matei 6, 24; Luca 16, 13). Cei ce au dispreţuit averea şi banii s-au dovedit că ei slujesc lui Dumnezeu împlinind cele scrise: Bogăţia este mînluirea sufletului omului (Prov. 13,
8). Şi tesalonicenii arestaţi în locul lui Pavel şi Sila au scăpat prin bani mulţi) căci după ce au suferit tulburare, au luat bani de la loan..." (F. Ap. 17,9-10)-Sf. Petru 12.
1304. -"Să nu fie învinuiţi cei ce şi-au părăsit avutul şi au fugit şi s-au prins alţii în locul lor, căci şi în Efes, în locul lui Pavel care fugise, păgînii au prins pe Gaiu şi pe Aristarh ucenicii lui, fiindcă tulburarea era produsă din cauza propovăduiţii şi a convenirii multora de către Pavel. Mulţi ucenici îl sfătuiau pe Pavel să fugă şi să nu se prezinte în faţa cercetărilor (F. Ap. 19, 30-31). Dacă unii ar osîndi pe cei ce se călăuzesc de cele spuse: Mîntuind, mîntuieşti sufletul tău şi să nu cauţi înapoi (Fac. 19, 17) să-şi amintească de Pelni, care era păzit în temniţă de palm ostaşi, a scăpat scos fiind de îngend Domnului, apoi spre ziuă, Irod a ponincit ca ostaşii să fie spînzuraţi (F. Ap. 12,4-\S), fără a fi fost Petm cu ceva vinovat. De asemenea şi părinţii din Betleem dacă ar fi cunoscut că Irod ar fi voit să omoare pmneii lor, n-au învinuit pe acel piunc Iisus, care a scăpat după pomnea îngemlui, precum este scris, înCepînd în grabă a preda şi jefui după chemarea numelui Lui (Citat Isaia 8, 3-4). Magii cei chemaţi, cu supunere şi cinstire se închinară pruncului, deschizîndu-şi vistieriile îi aduseră aur, smirnă şi tămîie ca unui împărat, Dumnezeu şi Om. Magii nu s-au mai întors la împărat minaţi fiind de pronie (Citat Matei 2,11-16). Ostaşii au căutat să omoare şi pe loan, dar neaflîndu-l au ucis pe tatăl său Zaharia, între Biserică şi Altar (Matei 23, 34), iar loan a scăpat cu Elisabeta, penlni care fapt nu a fost vinovat" -Sf. Petru 13.
1305. -"Cei ce au suferit silnicie grozavă, căscînduli-se gura spre a gusta din jertfe fiind legaţi şi totuşi au rămas statornici în mărturisirea credinţei şi li s-au ars mîinile fiindcă au refuzat să ia jertfă, apoi au fost tîrîţi la necuratele je/ife, după cum mi-au scris de trei ori fericiţii mucenici, ca şi alţi slujitori, pentm cei din Libia, toţi aceştia dacă la cercetare, mărturisesc frăţeşte unii pentm alţii că n-au căzut din credinţă, clericii să rămînă în slujba lor şi trebuiesc cinstiţi ca nişte mărturisitori fiind asemenea cu cei omoriţi întm mucenicie, rărnînînd fără grai (limba tăiata sau fără putinţa de a umbla) fiindcă s-au împotrivit asupritorilor. Aceştia se vor cinsti ca mărturisitori, fiindcă au vieţuit ca Timotei, după cele spuse: "Urmăreşte dreptatea, frica de Dumnezeu, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţea; luptă-te cu lupta bună a credinţei, apucă viaţa cea veşnică la care ai şi fost chemat şi ai mărturisit mărturisirea cea bună înaintea multor oameni" (i Tim. 6, 11-12) -Sf. Petru 14.

0 Comments:

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire

Etichete

ADVENTIŞTII (1) AFACERILE LUMEŞTI (1) AFURISIREA (1) AGHIASMA (1) ALTARUL (1) AMULETUL (1) ANAFORA (1) ANATEMA (1) ANIMALE NECURATE (1) ANTIMISUL (1) APOSTASIA (1) ARMENII (1) ASUPRIREA (1) AUREOLA SFINŢILOR (1) AVORTUL (1) BAIA (1) BAPTIŞTII (1) BĂTAIA (1) BEŢIA (1) BINECUVÂNTAREA (1) BISERICA (1) BLESTEMUL (1) BOALA (1) BOTEZUL (1) CANONISIREA (1) CARTEA CANONICĂ (1) CASA DE TOLERANŢĂ (1) CASTRAREA (1) CATEHIZAREA (1) CATEHUMENII (1) CATERISIREA CLERICILOR (1) CĂSĂTORIA (1) CĂSNICIA (1) CELIBATUL (1) CERŞETORIA (1) CIMITIRUL (1) CÎNTAREA BISERICEASCĂ (1) CÎRCIUMA (1) CONCUBINAJUL (1) CRUCEA (1) CTITORIA (1) CURVIA (1) CURVIA - PREACURVIA (1) CURVIA-SODOMIE (1) DARURILE (1) DEFĂIMAREA (1) DEVOLUŢIUNEA (1) DEZNĂDEJDEA (1) DIACONIŢELE (1) DIACONUL (1) DISPENSA (1) DIVORŢUL (1) DOBÎNDA (1) DOGMELE (1) DUELUL (1) DUHOVNICIA (1) DUŞMĂNIA (1) EREZIA (1) EVANGHELIŞTII (1) FANATISMUL (1) FAPTELE BUNE (1) FĂGĂDUINŢELE (1) FĂŢĂRNICIA (1) FECIORIA (1) FEMEILE (1) FRANCMASONERIA (1) FRĂŢIA DE CRUCE (1) FRICA DE DUMNEZEU (1) FUMATUL (1) FURTUL (1) GÎNDURILE (1) GLUMELE (1) GOMARIA (1) HIROTESIA (1) HIROTONIA ARHIEREULUI (1) HIROTONIA DIACONULUI ŞI A PREOTULUI (1) HOTARUL MUTAT (1) HULA (1) ICOANELE (1) IERODIACONUL (1) IEROSILIE (1) IERTAREA (1) IERURGIILE (1) INTERVENŢIA (1) IUBIREA (1) ÎMPĂRTĂŞIREA (1) ÎNDRĂCIREA (1) ÎNFRÎNAREA (1) ÎNMORMÎNTAREA (1) ÎNŞELĂCIUNEA (1) JOCUL DE NOROC (1) JOILE (1) JUDECATA (1) JURĂMÎNTUL (1) LAUDA (1) LĂCOMIA (1) LEGILE (1) LEHUZA (1) LENEA (1) LIPOVENII (1) LITURGHIA (1) LITURGHISIREA (1) LUMÎNĂRILE (1) MARTORII LUI IEHOVA (1) MASLUL (1) MĂRTURISITOR (1) MĂSURI FALSE (1) MEDICAMENTELE (1) METANIILE (1) MILOSTENIA (1) MINCIUNA (1) MIRUL (1) MÎNĂSTIRILE (1) MÎNCAREA (1) MÎNDRIA (1) MÎNIA (1) MOARTEA (1) MOAŞELE (1) MOAŞTELE (1) MOLOCANII (1) MONAHISMUL (1) MOŞTENIREA PĂRINTEASCĂ (1) MUNCA (1) MUSTRAREA (1) NAŞUL (1) NAZAREII (1) NEASCULTAREA (1) NECREDINŢA (1) NECURĂŢIA (1) NEDREPTATEA (1) NEOFIT (1) NEPĂSAREA (1) OBICEIUL (1) OMARIA (1) OSPEŢELE (1) OSPITALITATEA (1) PACEA (1) PARASTASELE (1) PASTORAŢIA (1) PAŞTILE (1) PĂCATUL (1) PĂRINTE (1) PENTICOSTALIŞTII (1) PICTURA (1) POLIGAMIE (1) POLITICA (1) POMENILE (1) POMENIRILE LA SLUJBĂ (1) POSTUL (1) PREDESTINAŢIA (1) PREDICA (1) PREOTEASA (1) PREOŢIA (1) PRIETENIA (1) PROTIA (1) PROVIDENŢA (1) PUSTNICIA (1) RĂBDAREA (1) RĂPIREA FEMEILOR (1) RĂUL (1) RĂZBOIUL (1) RĂZBUNAREA (1) RECĂSĂTORIREA PREOŢILOR (1) RECUNOŞTINŢA (1) REFUGIAŢII (1) REGIONALISMUL (1) RESPECTUL (1) RÎVNA (1) RUDENIILE (1) RUGĂCIUNEA (1) SĂRĂCIA (1) SĂRBĂTORILE (1) SĂRUTAREA (1) SCURGERILE (1) SECERĂTORII (1) SFATUL (1) SFINŢII (1) SFÎNTĂ SCRIPTURĂ (1) SILUIREA (1) SIMONIA (1) SINODUL (1) SINUCIDEREA (1) SÎNGELE (1) SMERENIA (1) SMINTEALA (1) SORŢII (1) SPECTACOLELE (1) SPIRITISMUL (1) SPOVEDANIA (1) STAREŢUL (1) STAVROPIGHIA (1) SUDALMA (1) SUFERINŢA (1) SUFLETUL (1) SUGRUMAT (1) SUPERSTIŢIILE (1) ŞTIINŢA (1) TAINELE SFINTE (1) TEOSOFIA (1) TOLERANŢA (1) TOVĂRĂŞIA (1) TRADIŢIA SFÎNTĂ (1) TRANSFERAREA (1) TUDORIŞTII (1) TUNDEREA (1) UCIDEREA (1) UNIFORMA CLERICALĂ (1) VAGABONDAJUL (1) VĂDUVIE (1) VEŞMINTELE (1) VICLEŞUGUL (1) VISELE (1) VÎNĂTOAREA (1) VOMITAREA (1) VORBE MURDARE (1) VRĂJITORIA (1) ZODIILE (1)
free counters

Blogger Template by Blogcrowds.