DICŢIONAR ORTODOX

JOCUL DE NOROC
1033. -Jocul de noroc este un mijloc de distracţie dar urmăreşte şi un mijloc de cîştig nedrept, un furt deghizat (Ap. 25)
pe care legile bisericeşti îl osîndeşte potrivit cu rezultatul păcătos ce decurge din furt, beţie, timp pierdut, scandal ş.a. mai ales la clerici (Ap. 42, 43; VI ec. 9, 51). Sfinţii Părinţi recomandă distracţia nevinovată şi folositoare a plimbării în parcuri, munţi, grădini, iar nu jocul de cărţi sau alte soiuri unde trupul stă înţepenit şi deci nerecreat, mintea încordată iar sufletul zbuciumat de nereuşita cîştigului nedrept, sau în caz de succes, de tulburări şi certuri, aducătoare de păcat. Fumatul, jocurile de noroc, beţiile şi petrecerile dezmăţate scot în evidenţă calitatea inferioară şi cultivarea poftelor păcătoase ale sufletului omenesc (Gal. 5, 19-21;
Efes. 5, 3-5; Clement, Pid. II, 5).
1034. -"Nici un mirean sau cleric să nu se joace cu zamri sau cărţi de noroc de acum încolo şi oricine va mai face aceasta de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi mirean, sS se afurisească". -VI ec. 50.
1035. -"Episcopul sau preotul sau diaconul care joacă table şi e beţiv, sau să le părăsească sau să i se ia dand. Tăbliile se cheamă şi coinacele şi harjîţele de joc". -ILT, 104.
1036. -"Altă pedeapsă au episcopii, preoţii, diaconii şi alta ipodiaconii, cîntăreţii şi citeţii şi mirenii. Insă pe arhierei, pe preoţi, pe diaconi, canonul ap. 42 zice să li se ia dand, iar pe ipodiaconi, cîntăreţi şi citeţi şi pe mireni, pe ei îi afuriseşte". -ILT, 104.