DICŢIONAR ORTODOX

GLUMELE
804. -Glumele nevinovate, care izvorăsc dintr-o inimă veselă şi bine dispusă, nu pot fi socotite păcat, dacă ele n-au scopuri rele şi nici nu supără pe nimeni. Ba dimpotrivă, ele*deschid calea de comuniune sufletească între oameni, şi crează o atmosferă de frăţietate. "După cum faţa oglinzii răspunde la faţa omului, tot aşa răspunde inima omului către inima aproapelui" (Prov. 25,19). "O vorbă bună şi veselă înseninează faţa aproapelui (Prov. 12, 25; 15-13). însă efectele bune ale vorbelor cu haz, alîmă de bunătatea şi sinceritatea inimii şi dorinţa curată de frăţietate (îs. 50, 4-5;' Matei 12, 35-37). Experienţa ne arată, că atunci cînd aproapele ar avea ceva asupra noastră, dar noi, cînd îl întîlnim, îi vorbim deschis şi cu veselie, toată întristarea inimii lui dispare şi devine îmbunată ca şi a noastră, dacă el este sincer. însă, orice cuvînt serios şi vesel, trebuie să fie bine măsurat, ţinîndu-se seama de efectele lui în urechile aproapelui, de timp, de loc, şi împrejurări, ca să nu se obţină tocmai contrariu. înţeleptul ştie să folosească orice cuvînt
(Prov. 10, 19; 11, 12; 15, 2-3; 16, 23; 17, 27; Matei 5, 23; Iacob 5, 12).
805. -Glumele osîndite de legea Domnului, sînt acelea care ies dintr-o inimă murdară şi au drept scop să sporească această murdărie, atît la cel ce le vorbeşte cît şi la cel ce le primeşte, ca o
desfătare păcătoasă (Iacob 3, 8; Efes. 5, 8; Colos. 2, 4). Cuvintele murdare sînt osîndite şi cel-ce le întrebuinţează mîhneşte pe Duhul Sfînt, prin care creştinul este pecetluit pentru ziua răscumpărării (Efes. 4, 29-30; 5, 3). Din cele ce .vorbeşte gura se cunoaşte ce adăposteşte inima (Matei 12, 34; 15, 18-20; Luca 6, 45; Marcu 7, 21). Vorbele cele murdare, glumele aţîţătoare la păcat, scamatoriile imorale, spectacolele aducătoare de, sminteală pentru sine şi pentru alţii, sînt osîndite de biserică, încît pe mireni îi afuriseşte şi pe clerici îi cateriseşte (VI ec. 24,62,65; Laod. 53,54).