DICŢIONAR ORTODOX

FURTUL
773. - Furtul este oprit de legea veche (Ex. 20,15; Lev. 19,11; Deut. 5, 19), şi de cea nouă (Matei 19, 18; Marcu 10, 19; Rom. 13, 9; I Cor. 6, 8). Cine opreşte plata lucrătorilor face furt, păcat strigător la cer (Lev. 19, 13; Iacob 5, 4; Prov. 22, 22). Cine se întovărăşeşte cu altul la furt sau îl încurajează, este suflet blestemat (Prov. 28,24; 29, 33; ler.7,19). în lumea aceasta furtul aduce ruşine şi blestem (Ier. 2,26; Zah. 5,4; I Tes. 4,6). Cine fură munca aproapelui, îi fură viaţa, fiindcă bunurile materiale sînt o prelungite a vieţii omeneşti (Lev. 6, 1-7; Num. 5, 7; I Cor. 6, 10; I Tes. 4, 6). Hoţul este canonisit să dea înapoi ce-a furat de patru ori mai mult (Ex. 22, 1-5; Lev. 6, 2-5; Num. 5, 7; Prov. 6, 30-31; I Regi 12, 3; Luca 19, 8) , căci altfel împărăţia lui Dumnezeu nu o va vedea (I Cor. 6,10; Gal. 5,21; Efes. 5,5). învăţătorii mincinoşi fufă adevărul de la cei slabi şi neştiutori (Ier. 23, 30; loan io, l-io). Cei credincioşi se feresc de furt-(Eres. 4, 28; 1 Petru 4, 15).
774. -"Dacă vreun cleric sau laic va lua din sfînla biserică ceară sau untdelemn să se afurisească şi să dea înapoi încincit după cît a luat". -Apost. 72.
775. -"Vas de aur, de argint sfinţit, sau pînză din biserică, nimeni să nu-şi însuşească spre folosire acasă, căci este potrivnic legilor Domnului (Daniel 5, 23-25). Dacă cineva se va dovedi că este hoţ, să se afurisească". -Apost. 73.
776. -"Cei ce s-au arătat pe sine dedaţi patimilor şi nu numai că nu se înfricoşează de pedeapsa sfintelor canoane, ci chiar îndrăznesc să-şi bată joc de ele, căci le răstălmăcesc şi le falsifică înţelesul după poftele lor păcătoase, după cum zice Grigore de Nisa (8),,/IH numai că socotesc cum că răutatea lor nu va fi pedepsită, ci şi-o închipuie ca pe ceva dumnezeiesc. Apostolescul canon (73) zice: vas de aur sau de argint sfinţit sau pînză nimeni să nu ia din biserică spre a le folosi acasă, căci este potrivnic legilor, iar de ar face cineva aşa, să se afurisească". Deci, cei vinovaţi, tălmăcind acest canon în favoarea fărădelegii lor, zic că nu trebuie să se judece ca vrednici de caterisire, cei ce transformă îmbrăcămintea sfintei mese, sau altfel de îmbrăcăminte, în haine pentru ei, ca şi cei ce sfîntul potir, sau cele asemenea acelora, le folosesc şi murdăresc pentru trebuinţele lor casnice, ca nişte păgîni. Ei zic, cum că acest canon a hotărit să pedepsească pe aceştia cu afurisirea (suspendarea de la slujbă) şi nu caterisirea. Dar cine ar putea suferi o rătăcire şi o păgînătate aşa de mare? Canonul supune afurisirii pe cei ce iau obiectul sfinţit numai spre a-1 folosi, dar nu şi pe cei ce-1 fură cu desăvîrşire. Episcopii (cei înstreinaţi de evlavie) nu caterisesc nici pe cei ce iau sfintele sfintelor şi le profanează şi nu consideră vrednici de caterisire pe cei ce murdăresc cinstitele discuri şi sfintele potire mîncînd în familie din ele. Cu toate că nelegiuirea este aşa de clară, şi cei ce fac unele ca acestea, nu numai că sînt vrednici de caterisire, dar se fac vinovaţi de cea mai mare păgînătate (Daniel 5, 6-15). Din această cauză, Sfîntul Sinod a hotărit ca să fie caterisiţi cu desăvîrşire toţi cei ce răpesc sfîntul potir, discul, linguriţa, acoperăminte, aere, sau orice alt obiect din altar, sau din vasele şi sfintele veşminte, spre folosinţa lor personală şi nesfinţită. Una este a spurca şi alta este a fura cele sfinte. Astfel, pe cei ce iau afară din sfîntul altar vase sau veşminte spre a lor nesfinţită întrebuinţare, sau le dau altora, pe aceştia canonul îi afuriseşte, şi noi îi afurisim, (cu caterisirea temporară). Iar pe cei ce le fură desăvîrşit îi supunem osîndei ierosiliei. -I -II, 10. (VII ec. 13).
777. -" Hoţul, dacă se va pocăi de bună voie şi se va osîndi cu părere de rău, se va opri numai un an de la împărtăşirea celor sfinte. Dacă se vă vădi de altul, atunci doi ani se va canonişi. Timpul se va împărţi în prosternare, şi în starea împreună şi apoi se va învrednici de împărtăşire." Sf. Vasile 61.
778. -"Groaznică este lăcomia, şi nu se pot cita într-o scrisoare dumnezeieştile scripturi, în care se spune că este grozavă şi înfricoşată nu numai tîlhăria, şi în general lăcomia şi atingerea de cele streine pentru agonisirea urîtă; şi orice faptă asemănătoare este lepădată de la biserica lui Dumnezeu. Iar cei ce în timp de prigoană, după alîta suspin şi atîla plîngere îndrăznesc să creadă în timpul aducător de toată pierzarea că este pentru ei vreme de cîştig, aceştia sînt oameni necinstitori de Dumnezeu, şi care întrec orice răutate. Drept aceea s-a hotărit ca toţi aceştia să se lepede ca nu cumva să vie urgia peste tot popond, şi mai întîi peste conducătorii care nu cercetează (aceste lucruri); căci mă tem, precum zice Scriptura: "nu vei pierde cu cel nelegiuit pe cel drept" (Fac. 18, 25); căci zice Sfîntă ScripUiră: "desfriul şi lăcomia sînt cele prin care vine urgia lui Dumnezeu peste fiii pierzării (Colos. 3,6), deci să nu vă faceţi împreună părtaşi ai lor; că aţi fost oarecînd în întuneric, iar acum lumină întru Domnul; ca fiii luminii să umblaţi, căci roadă luminii este întru toată bunătatea şi dreptatea şi adevărul, cercînd ce este bine plăcui Domnului şi nu fiţi părtaşi lucrurilor celor fără de roadă ale întunericului, ci mai vîrtos mustraţi-le chiar, căci cele făcute în ascuns de dînşii, ruşinos este chiar a le spune; şi toate, de lumină vădindu-se se arată (Eres. 5, 6-13). Unele ca acestea le zice apostolul. Iar unii care au fost pedepsiţi pentru lăcomia lor din timp de pace, dacă în timp de război iarăşi se vor deda spre lăcomie, cîştigînd din sîngele şi din pieirea unor oameni, care au fost alungaţi, sau robiţi sau ucişi, ce trebuie să se aştepte la altceva (de la acest lucru), decît că cei ce practică lăcomia îngrămădesc urgie, atît asupra lor, cît şi asupra poporului întreg""-Gr. Neocez. 2.
779. -"Oare, Ahan fiul lui Zara n-a greşit luînd din cele aduse Domnului şi a venit urgia lui Dumnezeu pentru toată adunarea lui Israil? Deşi acesta a păcătuit singur, totuşi, nouă ni se cuvine a socoti anatema tot c.eea ce nu este al nostru, căci este o muncă streină. Căci acel Ahan a luat din pradă, aceştia de acum iau tot din pradă. Acela a luat din cele de la vrăjmaşi, iar, aceştia de acum iau din munca fraţilor, cîşligîndu-şi dobîndă pieirii Sufleteşti". Gr. Neoeez. 3.
780. - Nimeni să nu se amăgească pe sine, luînd lucruri ca şi cînd ar fi găsite, căci nu se cuvine a-şi însuşi ceva din cele găsite, Moi.se zice: Dacă vezi oaia sau boul fratelui tău rătăcindu-se, să nu le ocoleşti, ci să le duci la fratele tău. Dacă el nu este aproape de tine şi nu-l cunoşti, le vei lua la line acasă, şi să le ţii pînă ce le va cere fratele tău ca să i le dai. Aşa vei face cu asinul lui, cu haina lui şi cu orice lucru pierdut şi găsit la tine (Deut. 22.13). Iar în Exod (23, 4), se spune că nu numai cele pierdute de fratele tău şi găsite de altul, ci şi cele ale vrăjmaşului, "întorcîndu-le, zice, le vei duce la casa stăpînului lor". Dacă nu este îngăduit a lua cele găsite de la fratele sau vrăjmaşul, care le-a pierdut în vreme de pace, din lenevire sau ocupaţie neglijentă, cu cît mai puţin nu se cade a lua, cînd el este în nenorocire sau alungat de vrăjmaşi, sau din silă îşi părăseşte ale sale -Gr. Neocez. 4.
781. -"Mulţi se amăgesc pe sine, ţinînd în locul lucmrilor lor pierdute pe cele streine găsite de ei. Dacă Vorazii şi Goţii i-au jefuit ca vrăjmaşi năvălitori, apoi ei se fac varazi şi goţi pentm fraţii lor (cu care împreună au suferit). Deci, am trimis la voi pe bălrmul frate Eufrosin ca să aplice şi acolo acelaşi procedeu, aşa cum s-a făcut aici, pentm ca să primească reclamaţiile celor nedreptăţiţi, şi pe cei vinovaţi să-i oprescă de la nigăciunile bisericii" (pînă se vor da înapoi cele streine) Gr. Neoeez. 5.
782. -"Ni s-a vestit însă nouă că în ţara voastră se face un lucni de necrezut, negreşit de necredincioşi, şi de nelegiuiţi, şi de cei ce nu cunosc nici numele lui Dumnezeu; că adică, unii la atîta cnizime au ajuns, încît reţin cu sila pe unii dintre sclavii scăpaţi (de la barbari). Trimiteţi pe cîţiva preoţi prin ţară ca să îndrepte lucnirile ca să nu cadă fulgere peste cei ce fac unele ca acestea". -Gr. Neocez. 6.
783. -"Deci, cei ce s-au numărat între barbari, şi s-au dus cu ei în robie, uitînd că am fost (odată) din Pont şi creştini şi s-au sălbăticit într atîta, încît ucid pe cei de un neam cu dînşii sau cu lemn, sau prin sugrumare, şi arată barbarilor care nu ştiau căile sau casele, aceştia trebuie să se oprească şi de la ascultarea nigăciunilor pînă ce adunîndu-se sfinţii şi Duhul Sfint înaintea lor, ar hotărî ceva de obşte în privinţa lor". -Gr. Neocez. 7.
784. -"Iar pe cei ce au îndrăznit să năvălească asupra caselor streine dacă, acuzaţi fiind, s-ar dovedi, să nu-i învredniceşti nici de ascultarea rugăciunilor, iar dacă singuri vor mărturisi şi vor da înapoi (ceea ce au luat), să îngenunche în rindul celor ce se convertesc". -Gr. Neocez. 8.
785. -"Iar cei ce în cîmp au găsit ceva, sau în casele lor din ce au lăsat barbarii, dacă se vor dovedi, fiind acuzaţi, de asemenea să se caiwnisească îngenunchind m biserică, iar dacă vor mărturisi singuri şi vor da înapoi, să-i învredniceşti şi de starea la mgăciune". -Gr. Neocez. 9.
786. -"Iar cei ce îndeplinesc pomnca înapoierii lucnirilor trebuie să le dea îitapoi fără a cere ceva, nici să nu ceară vreo răsplată fiindcă le-au descoperit, sau păstrat, sau găsit, sub orice nume ar face aceasta". Gr. Neocez. 10
787. -"Nu ştiu de ce Părinţii noştri n-au precizat canonisiri şi contra unui altfel de idololatrie, pe care Sf. Apostol o numeşte lăcomie de averi. Acest păcat are o întreită influenţă asupra sufletului: O rătăcire a minţii care duce pe om la aprecieri greşite asupra materiei, împingîndu-l să creadă dă binele este în materie, fără a mai ţine seama de fnimuseţea cea mai de sus de materie. Acest păcat influenţează şi partea voinţei active 'a sufletului, şi în general vorbind, această boală corespunde cu definiţia dată de apostol, despre care, el nu numai că o numeşte idololatrie, dar ea este şi rădăcina tuturor răutăţilor (i Tim. 6, 10). Cu toate acestea Părinţii n-au căutat să găsească leacul acestui rău, şi din această pricină, el bîntuie chiar şi printre slujitorii bisericii, care la rindul lor nu se îngrijesc ca să nu se introducă la hirotonie pe acei ce s-au întinat cu acest păcat diavolesc (Colos 3, 5). "Nu socotesc că trebuie să vindecăm prin cuvîntul învăţăturilor publice (din Scriptură), şi prin argumente raţionale această boală a lăcomiei. Noi n-avem canoane decît pentm vindecarea furtului de morminte şi a lucmrilor sfinte. Dar Sfînta Scriptură opreşte şi camătă (Deut. 23,19; Ps. 14,5) şi jefuirea bunurilor materiale ale altuia, deşi uneori ea se face cu învoială, şi cu un fel de înţelegere negustorească. Intmcît noi n-avem puterea de legiferare, ne vom mulţumi numai să precizăm ceea ce este de toţi oprit, şi aceasta va ţine loc de judecata canonică".
"Deci furtul se împarte în furt simplu şi în tîlhărie cu spargere. Amîndouă felurile au acelaşi scop: de a lua ceea ce este al altuia, însă este mare deosebire între ele, cu privire la dispoziţia sufletească şi mijloacele de realizare".
"Un tîlhar ca să-şi împlinească scopul, este înarmat ca să facă la nevoie şi crimă. De aceea el se foloseşte de anne, de tovarăşi de pradă. Unul ca acesta, dacă s-ar pocăi trebuie supus canonisirilor uciderii".
"Cel ce a furat pe ascuns, dacă singur îşi mărturiseşte păcatul (în faţa duhovnicului) el îşi va vindeca greşeala prin hotărirea sa, şi astfel va fi curăţat cu toiul de poftele răpirii, dînd săracilor tot ce mai are (împătrit ca Zaheu; Luca 19, 8). Dacă el n-are nimic decît trupul său, Apostolul îl sfătuieşte să se vindece prin osteneala tnipească: Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vîrtos să se ostenească lucrînd cu mîinile sale ceea ce este bine, să aibă a da şi celor ce duc lipsă " (Efes. 4,28). -Sf. Gr. de Nisa 6.
788. -"Jefuirea de morminte se împarte în păcat uşor şi păcat greu. Dacă jefuitond din respect faţă de cel mort, nu dă afară pe cel îngropat şi nici nu dezveleşte trupul, ci ia numai oarecare pietre care sînt pe inormînt, şi fac vreun lucru folositor, deşi şi această faptă nu este vrednică de laudă, cu toate acestea auzul o îngăduie, cînd din ele se fac anumite lucruri folositoare pentru binele obştesc".
"Iar dacă se răscoleşte ţarina trupului putrezit, răsturnînd şi oasele, căutînd bijuterii îngropate, această faptă trebuie canonisită ca şi simpla curvie (9 ani; Sf. Vasile 66). Insă duhovnicul va avea în vedere felul de viaţă al penitentului, ca să-i aplice canoitisirea cea mai potrivită, scurtîndu-i timpul de pocăinţă după canoane". -Sf. Gr. Nisa 7.
789. -"In Vechiul Testament, sacrilegiul (ierosiiia), - furtul de cele sfinte nu este tratat cu mai multă îngăduinţă decît cu uciderea. Atît ucigaşii cît şi cei ce furau cele sfinte erau ucişi cu
pietre. Disciplina bisericească este prea îngăduitpare, pentru astfel de păcate. Părinţii au orînduit un timp mai scurt decît cel al preacurviei (Apost. 72, 73), pentru vindecarea acestor nelegiuiri".
"Mai întîi se cuvine a se ţine seamă de dispoziţia sufletească a păcătosului, pentru a i se aplica canonisirea cea mai potrivită. Să nu se creadă că numai timpul este suficient-pentru deplina vindecare, căci ce fel de remediu s-ar putea scoate numai din timp? Numai hotărirea deplină a celui pocăit, poate să-l aducă la deplina îndreptare". -Sf. Gr. Nisa 8.
790. -"Spărgătorul de morminte zece ani va fi neîmpărtăşit". Sf. Vasile 66.
791. -"Tîlharii se supun canonisirii ucigaşilor de oameni deoarece ei se servesc de jaf şi de ucidere ca să-şi ajungă scopul". -Sf. i. Post. 40.
792. -"Hoţul, dacă de bună voie îşi mărturiseşte păcatele, să se afurisească pe un an, după canonul 61, Sf. Vasile, iar dacă a fost dovedit pe doi ani. Insă noi vom opri 40 de zile de la împărtăşanie pe hoţul care se pocăieşte de buna voie, iar pe cel descoperit de alţii la şase luni, dacă va mînca după al noulea ceas din zi (ora 15) hrană uscată şi va face în fiecare zi cîte o sută de metanii". -Sf. I. Post 41.
793. -'Cel ce a fost prins furind bunuri publice să nu intre Hi preoţie. - Iar dacă va cădea în păcat după ce a intrat în preoţie, se va caterisi după canonul 25 al Sf. Apostoli". -1. Post. 42.
794- 'Cariatul 66alSf Vasile liotămşte că cel ce jefuieşte morminte nu trebuie
primit la sfiita Biipărtăşanie zece ani IarnoiUopim un an, dacă posteşte zilnic pită la alrioiiălMceasdiriri(otal5)şifacedkdaiă$ite Sf. L Post.4a
795. -"După Sf. Grigore de Nisa furtul de cele sfinte se pedepseşte pe un timp ceva mai scurt decît preacurvia (15 ani) dar se canoniseşte (în condiţiile de mai sus c. 43)pînă la trei ani". Sf. I. Post. 44.
796. -"Bani falşi. Cei ce fac bani falşi, sau este tovărăşit cu cel ce face bani falşi se canonisesc ca şi furii, de la un an pînă la cinci ani" (căci înşeală societatea). -ILT, 87-88.
797. -'Cine ară cu plugul în loc strein, să aibă pocanie palm ani, şi metanii 16 pe zi". Fuml de case trei ani, metanii 100. Cine primeşte fund şi ce se fură de dînsul, aşijderea să se pocăiască ca şi fund. - Cine fură groapa (mormîntul) cinci ani, metanii cinci sute pe zi. Cine bagă apă în vin şi-l vinde, cinci ani metanii 66". PBG, 88.
798. -"Cine .va lua lucnd altuia, îl va purta pe umeri şi va face pocăinţa publică în adunare şi va sta în picioare la masă". -Cuv. Pahomie
Reg. 149.