DICŢIONAR ORTODOX

EREZIA
715. - Creştinii care calcă numai legile bisericeşti administrative, şi ajung în neînţelegere cu ierarhia, organizîndu-se şi rugîndu-se deosebit, se numesc schismatici. Creştinii care s-au rătăcit de la unele adevăruri dogmatice de credinţă ortodoxă, de morală şi de cult, se numesc eretici. Creştinii care şi-au formulat o doctrină eretică şi schismatică rupîndu-se definitiv de biserică, se numesc sectanţi. Doctrinele rătăcite de toate nuanţele, sînt creaţiunea fiinţelor raţionale răzvrătite, care, în conformitate cu legea liberei lor voinţe, ele pot să asculte de adevărul voinţei lui Dumnezeu sau nu, afinnîndu-se în viaţă ca nişte membre deformate (Deut. 6, 1-25; 30, 1-20), şi contrare realităţii adevărului revelat, doctrine care s-au desfăşurat pe linia timpului, sub formele idolatriei, ale falşilor profeţi şi erezii (Fac. 41,8; Ex. 7,10-13; Num. 22 şi 23; Deut. 13, 1-8; Matei 22,31-32; 24,4-25; F. Ap. 8,9-24; 20, 29-30; I Cor. 1, 10-13; 3,2-9; II Petru 2,1-2; I Tim. 4,1-5; Tit. 3,3-5) -V. Dogmele.
716. - Fiinţele raţionale, oamenii, cad în erezie, din cauza: a) neştiinţei (Osca, 4, 6-7; Deut. 1, 39; Ioan 4, 11); b) a înşelăciunii diavoleşti tăinuite (Fac. 3, 1-6; Matei 4,1-10; Ioan 8,44; II Cor. 11,3-15); c) poftelor omeneşti dc a se folosi rău de libertatea care duce la răzvrătire, neascultare şi necredinţă (III Regi-22, 1-28; Ier. 20, 1-18; Tit .3, 2-5); d) a învechirii întru păcate, atît prin educaţia primită cît şi prin îndeletnicirea voită a minţii şi a vieţii obişnuite (V. Neascultarea, Păcatul). îndreptarea ereticilor se poate face numai cu darul lui Dumnezeu, care se poate altoi numai pe o inimă sinceră, pe care Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 17; v. Spovedania, Providenţa).
717. -"Pe ereticii cei nelegiuiţi, care nu se pocăiesc, afurisiţi-i şi-i lepădaţi de ceilalţi credincioşi, aducînd la cunoştinţă publică îndepărtarea lor din biserica lui Dumnezeu şi porunciţi credincioşilor să se ferească cu desăvîrşire de ei, şi să nu se întovărăşească cu ei nici la vorbă şi nici la mgăciune, căci ei sînt potrivnici şi duşmani ai bisericii, strică turma lui Hristos şi batjocoresc moştenirea credinţei. (Prov. 13,20). Aceştia sînt despre care Domnul a spus cu amărăciune şi cu asprime, zicînd că sînt hristoşi mincinoşi şi învăţători vicleni, care hulesc duhul handui şi dispreţuiesc danii lui cel oferit gratis, cărora nuli se iartă nici în veacul de acum, nici în cel ce va să vie (Matei 5,32). -Const. Ap. VI, 18.
718. -"Episcopul, presbiteml sau diaconul numai de se vantga împreună cu ereticii, să se afurisească (suspende), iar de le va da voie a lucra ca unor clerici, să se caterisească". -Apost. 45.
719. -"Dacă vreun cleric sau laic va intra în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să se caterisească şi afurisească". -Apost. 64.
720. -"Cu privire la clericii cei ce se numesc pe sine catari şi vor să se întoarcă la biserica sobornicească şi apostolească, sfînlul şi marele sinod a hotărît ca punîndu-se mîinile spre pocăinţă peste ei, să rămînă mai departe în cler. Dar înainte de toate se cuvine ca ei să mărturisească în scris, că vor consimţi şi vor urma dogmele bisericii soborniceşti şi apostoleşti, adică vor intra în comuniune şi cu mirenii cei căsătoriţi a doua oară, şi cu cei căzuţi pe vremea persecuţiilor, pentru oare s-a hotărît şi timpul de pocăinţă şi s-a stabilit şi termenul (de iertare) ca aceştia să urmeze întm toate dogmele bisericii soborniceşti. Deci, toţi aceşti clerici, de se vor afla numai singuri hirotonisiţi, ori prin sale, ori prin oraşe, cei aflaţi în cler să rămînă mai departe clerici. Iar dacă ar veni oarecari, unde este episcop sau prezbiter al bisericii soborniceşti, evident că acel episcop al bisericii va avea mai departe demnitatea de episcop, pe cînd cel ce sc numeşte episcop venit de la Catari (curaţi) va avea dreptul numai de presbiter, afară de nu cumva episcopul ar voi să-l împărtăşească alături de sine cu cinstea numelui de episcop. Iar dacă n-ar voi, atunci să-i caute un loc de horepiscop sau de presbiter, pentm ca în genere să se menţină în cler, ca să nu fie doi episcopi într-o cetate". -I ec. 8.
721. -"Deoarece unii evrei s-au rătăcit în credinţă, socotind că pot să amăgească pe Hristos Dumnezeul nostm, se prefac a fi creştini, dar în ascuns îl tăgăduiesc, în taină serbează sîmbăta şi fac şi alte lucmri evreieşti. Hotărîm ca aceştia să nu se primească nici la împărtăşanie, nici la mgăciune, nici la biserică, ci să fie demascaţi că sînt evrei după religia lor, să nu li se boteze copiii şi nici să poată să cumpere sau să cîşlige robi. Iar dacă vreunul dintre dînşii se va întoarce cu credinţă curată şi va mărturisi din toată inima, defăimînd obiceiurile şi faptele evreieşti, încît şi alţii să ia învăţătură şi îndreptare, acesta să se primească şi să se boteze, el şi copiii lui, luîndu-se asigurări că se va îndepărta de obiceiurile evreieşti. Dacă nu vor face aşa, cu nici-un chip să nu se primească", vu ec. 8
722. -"Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu, dacă Stănde în eres" (Matei 12, 30; Luca II, 23). -Laod. 6.
723. -"Cei ce se convertesc de la erezie, adică dintre novalieni, fotiniani, quadrodecimani, fie ei calehumeni sau adepţi ai lor, să nu fie primiţi în biserică pînă ce nu anatemalisesc toate ereziile şi mai ales, pe cel de care ei aparţin. Dintre aceştia care se numesc credincioşi ai acestor secte, vor putea fi primiţi la sfintele taine, numai după ce vor învăţa şi mărturisi simbolul credinţei şi vor fi unşi cu sfîntul mir". -Laod. 7.
724. -"Cei ce se convertesc de la erezia frigienilor (montaniştilor), dacă sînt clerici mai ales dintre şefii lor, să fie catehizaţi cu toată grija, şi apoi să se boteze de episcopii şi prezbiterii bisericii ortodoxe". -Laod. 8.
725. -W« se cade a lua binecuvîntări (pîine, aghiasmă) de la eretici, fiindcă acestea sînt mai mult nişte absurdităţi, decît adevărate binecuvîntări". -Laod. 32.
726. -"Nu se cuvine a se mga împreună cu ereticii sau schismaticii". -(Apost. 9, 45). -Laod. 33.
727. -W« se cuvine să părăsească creştinii slujba mucenicilor lui Hristos şi să se ducă la serbările falşilor mucenici şi ereticilor, sau care au fost odinioară eretici, căci aceştia sînt înstreinaţi de Dumnezeu". -Laod. 34.
728. -"Nu se cuvine creştinilor să părăsească biserica lui Dumnezeu şi să venereze pe îngeri ca făpturi în locul lui Iisus, care este capul bisericii (Colos. 2, 4-8; Efes. l,'20; 4, 15-16) şi să facă adunări în cinstea lor, căci acestea sînt oprite. Deci de se va afla cineva că stăndeşte în această idolatrie ascunsă (F. Ap. 4, 12) să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu şi a căzut în idolatrie (a pus făptura în locul făcătorului) (Rom. 1, 22-23)". -Laod. 35.-
729. -"După ce s-au cercetat şi s-au luat în considerare toate cele ce par a fi spre folosul bisericesc, cu aprobarea şi inspiraţia Duhului Sfînt, am găsit de bine să se trateze cu blîndeţe şi pace pomeniţii donatişli, deşi se deosebesc şi sînt neliniştiţi cu privire la împărtăşirea cu tnipul Domnului. In ceea ce ne priveşte, să cunoască îndeobşte toţi cei ce s-au încurcat în comuniunea şi prietenia acelora prin toate eparhiile Africii, cum că s-au legat cu o rătăcire ticăloasă, fără îndoială, precum zice Apostolul: "Certăm cu blîndeţe pe cei ce se împotrivesc, în aşteptarea, că Dumnezeu le va da pocăinţă ca să cunoască adevănd şi să-i scape din cursa diavolului, fiind ademeniţi de el ca Să-i facă voia". (II Tim. 2, 25-26). Cartagina 66.
730. -"S-a hotărît ca sinodul nostm să trimită scrisori către toţi dregătorii din Africa, de la care s-a cerni sprijin pentm ajutond bisericii soborniceşti, cînd autoritatea episcopilor este defăimată prin cetăţi. Adică dregătorii creştini să cerceteze cu autoritatea lor, cele ce s-au făcut de maximianişli care au ocupat samavolnic bisericile, şi pe i cei ce s-au despărţit de ei, să-i înscrie în actele publice, spre a fi cunoscuţi de creştinii ortodocşi". -Cart. 67.
731. -"S-a hotărît ca să se trimită scrisori către sinepis copiii noştri, şi mai ales către fratele nostru Anastasie de pe scaunul apostolic (Roma). El ştie că Africa are nevoie de pace. înşişi foştii clerici, donatiştii, care s-au convertit şi ar voi să vină la soborniceasca biserică, ar putea fi primiţi de episcopii soborniceşti în slujba de clerici, dacă aceasta ar contribui la unirea tuturor creştinilor. Tot aşa s-a procedat şi în trecut în mai multe biserici ale Africii unde a odrăslit acest eres. Prin aceasta nu se dezleagă cele hotărite de sinodul de peste mare (Italia), ci numai ca să se uşureze unirea celor ce vor să vie la soborniceasca biserică. întotdeauna trebuie să se urmărească unitatea ecumenică şi folosul mîntuirii sufletelor în toate locurile. Sinodul de peste mare (Italia) este împotriva primirii clericilor în aceeaşi demnitate , dar noi ţinem seama că mîntuirea este dată pentm toţi. Astfel, dacă cei ce s-au hirotonit de donatişli, vin la soborniceasca biserică, nu vom proceda după sinodul italian, ci noi îl vom primi în demnitatea clericală pentm a se face unirea sobornicească a bisericii". -Cartag. 68.
732. -"S-a hotărît să se trimită delegaţi ai sinodului la episcopii sau mirenii donatiştilor spre a le propovădui pacea şi unirea, fără de care nu se poate dobîndi mîntuirea. Şi se va face cunoscut că ei n-au ce imputa bisericii soborniceşti. Să se facă cunoscut tuturor, pe temeiul documentelor, cît s-au purtat ei de rău faţă de schismaticii lor maximianişti. Dacă vor voi să înţeleagă, Dumnezeu le va lumina mintea, ca să priceapă, că aşa cum s-au dezbinat maximianiştii de ei, tot aşa s-au dezbinat ei odinioară de soborniceasca biserică. Pe aceşti maximianişti i-au persecutat, apoi i-au primit pe fiecare în rangul său cînd au revenit la ei, recunoscîndu-le şi botezul, numai să-i atragă în secta lui Donat şi să nu intre în soborniceasca biserică, fără a-i mai învinovăţi, aşa cum făcuse mai înainte". -Cartag. 69.
733. -"S-a hotărît ca să se ceară de la împăraţi ca rămăşiţele idolatriei, nu numai statuile cele sculptate, ci şi cele din orice fel de locuri deschise sau din dumbrăvi sau de sub copaci, cu tot chipul să se nimicească". -Cartag. 84.
734. -"Fiecare episcop, în oraşul episcopal, fe singuri, fie în colaborare cu alţii, trebuie să intre în legătură cu conducătorii donatiştilor, şi să-i provoace ca şi ei să trimită reprezentanţi spre a discuta problemele religioase. Dacă va fi nevoie se va cere şi ajutorul dregătorilor lumeşti. Comunicările făcute vor fi semnate de episcopul Cartaginei în numele sinodului". -Cartag. 91.
735. - Augustin, episcopul Cartaginei a propus spre aprobare următoarea scrisoare: "Noi, trimişii autorizaţi ai sinodului nostm ortodox, căutăm să intrăm în tratative cu voi, dorind a ne bucura de îndreptarea voastră, după cuvîntul Domnului, care zice: Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9). Dar şi proorocii ne învaţă să zicem celor ce nu voiesc să se numească fraţi ai noştri: Voi sînteţi fraţi ai noştri. Deci voi nu trebuie să dispreţuiţi sfatul nostm, care vine din iubirea păcii, căci, dacă voi credeţi că veţi avea dreptate, să fiţi cu răbdare. Cînd se va întruni sinodul vostru, alegeţi dintre voi pe cei ce vor apăra pănita voastră dreptate şi noi vom face la fel. Cei aleşi dintre noi vor trata în linişte la locul şi în timpul hotărît cu ai voştri, ca prin voia lui Dumnezeu să se pună capăt, în sfirşit, rătăcirii vechi, ca nu cumva sufletele neputincioase şi popoml fără experienţă să se piardă în dezbinarea nelegiuită prin încrederea în oameni. De veţi primi frăţeşte aceasta invitaţie, uşor se va lămuri dreptatea, iar dacă nu veţi primi această propunere, reaua credinţă a voastră se va cunoaşte îndată. Toţi au fost de acord". -Cartag. 92.
736. ... "Deja s-a vorbit despre Catari, şi tu ai observat că noi trebuie să ne călăuzim după obiceiul locului unde ne aflăm, fiindcă toii cei ce s-au ocupat de această problemă'au vederi deosebite cu privire la validitatea botezului săvîrşit de eretici. Botezul pepuzienilor nu poate să fie socotit ca un adevărat botez; şi eu nu mă pricep cum Dionisie ( + 256) episcop al Alexandriei, om cult şi mare canonist, l-a trecut cu vederea. Cei vechi au judecat să primească numai acel botez care nu este greşit fală de adevănirile credin[ei dogmatice. însă ei au deosebit trei feluri de creştini rătăciţi, despăi\i(i de biserică: ereziile, schismele şi adunările ilegale (parasinagogi).
Se numesc eretici cei ce păcătuiesc contra anumitor învăţături esenţiale ale credinţei... Se numesc schismatici, cei ce s-au despă/rit de biserică pentm anumite chestiuni (administrative, cultice, etc.), cu privire la treburile bisericeşti. Se numesc adunări ilegale acelea pe care le fac anumiţi preoţi, răzvrătiţi contra episcopilor, sau de episcopii răzvrătiţi contra (sinodului) bisericii, sau de o comunitate bisericească neascultătoare. De exemplu, dacă cineva a fost dovedit de vreun păcat şi a fost afurisit, adică oprit de la slujbă, dar el nu se supiuie canoanelor, şi slujeşte, apoi se însoţeşte cu cei despărţiţi de biserică pentm a-şi împlini anumite interese personale, această răzvrătire se numeşte adunare ilegală.
Este o schismă, dacă de ex. cineva are (ca donatiştii), cu privire la pocăinţă, alte vederi contrare celor care fac pane din biserică. Este o erezie, dacă cineva ascultă de rătăcirile maniheilor, marcioni[ilor şi a pepuzienilor (montanişti), despre care vorbim acum, fiindcă ei se deosebesc prin înseşi adevănirile dogmatice cu privire la Dumnezeu. Pentm aceasta s-a hotărît odinioară să se declare botezul ereticilor nevalabil şi a primi pe cel al schismaticilor, penlni căci fac parte încă din biserică. Iar pe cei care lin adunări ilegale, să fie primiţi numai, după ce ei se vor îndrepta prin pocăinţă. Chiar şi cei care s-au dus după cei răzvrătiţi, fiind în oarecare demnităţi bisericeşti, după ce se vor îndrepta, să fie primiţi în aceeaşi treaptă clericală".
"însă pepuzienii (montaniştii) sînt întm totul eretici, pentm că ei hulesc contra Duhului Sfînt, atribuind în chip nelegiuit şi făţarnic lui Montan şi Priscilei supranumele de "Mîngîietorul". Pentm aceasta ei se fac dublu vinovaţi: mai întîi, pentm că ei atribuie oamenilor vrednicia lui Dumnezeu, şi în al doilea rind, pentm că ei hulesc pe Duhul Sfînt comparindu-l cu oamenii. Care ar fi temeiul pentm a se putea susţine că botezul lor făcut în numele Tatălui şi al Fiului, a lui Montan şi al Priscilei să fie valabil? Cei ce nu s-au botezat după Sfînta Tradiţie nu potfi socotiţi botezaţi cu adevărat. Dacă Dionisie a scăpat din vedere aceasta, nu se cuvine ca noi să aprobăm greşeala lui, căci prin bunul simt, absurditatea (acestui botez) se poate vedea de la sine".
"Catarii de asemenea fac parte dintre schismatici. Predecesorii noştri, adică Ciprian şi Firmilian, au socotit că sînt egali în rătăcire, Catarii, Encratiţii, Hidroparastaţii şi Apotactiţii".
"Schisma este despărţirea de biserică şi toţi cei ce se despart nu se mai împărtăşesc de danirile Duhului Sfînt, pentru că revolta lor au oprit pentru ei, izvorul'harului făcînd să înceteze succesiunea legitimă a preoţiei părinţilor. Autorii acestei despărţiri au fost hirotonisiţi de episcopii soborniceşti şi această consacrare le-a adus asupra lor hanii; însă de cînd s-au despărţit căzînd în rînduiala mirenilor, ei nu mai au puterea de a boteza şi nici a hirotonisi, căci de îndată ce ei nu mai au danii Duhului Sfînt, ei nu mai au puterea să hirotonisească pe alţii". Pentm aceasta, s-a orinduit cum că botezul lor trebuie să se facă din nou, fiindcă ei nu sînt decît nişte mireni, şi toţi care se vor întoarce la biserică, şi toţi cei ce fuseseră botezaţi de preoţii lor, trebuiesc rebotezaţi. Cu toate acestea, întrucît mulţi episcopi din Asia, din coborămînt faţă de ei, şi pentm a-înlătura tulburările, au socotit de bine a se primi şi botezul lor, îl putem primi şi noi".
"Insă trebuie să fim atenţi asupra nelegiuirii Encratiţilor, fiindcă ei pentm a împiedica pe cei din secta lor de a se reîntoarce la biserică, i-au silit să se boteze la ei, punîndu-i sub stăpînirea obiceiurilor lor. Dar, pentm că nu s-a hotărît nimic cu privire la aceşti sectanţi, se cuvine ca să se anuleze cu desăvîrşire botezul lor, şi să fie botezaţi din nou cei care se vor întoarce la biserică, deşi fuseseră botezaţi de preoţii lor eretici. Insă, dacă această practică ar tulbura ordinea bisericii, ar trebui să urmăm obiceiul icoijomisirii părinţilor, care au fost destul de prevăzători, căci ar fi de temut, că silindu-i de a se (boteza) reboteza, prin această mare severitate, i-am împiedica să revină la mîntuire. Deşi botezul lor nu este întru totul egal cu al nostm, noi nu sînte'm obligaţi (expres de canoane) să-i botezăm din nou pentm a li se da hanii, ci noi sîntem obligaţi să respectăm întru toate rînduiala canoanelor (pentru convertirea lor). Apoi nu trebuie să se oprească a se face ungerea cu Sfiitul Mir tuhiror celor care au primit botezul (acceptat de nai), înainte de a-i primi la tainele noastre. Eu ştiu că Zoin şi Salumin au fost ridicaţi la scaunul episcopal (s-a recunoscut hirotonia lor). Iată pentru ce nu se pot separa de biserică, cei ce au făcut pane din această sectă, pentm că primirea acestor doi episcopi ne serveşte ca un canon de orientare, care s-a făcut cu privire la primirea lor". -Sf. Vasile 1.
737. -"Ereticii care se pocăiesc la sfîrşitul vieţii (fiind ameninţaţi de moarte) pot fi primiţi (la împărtăşire), dar această primire să nu se facă cu uşurinţă, ci cu destulă cercetare, pentm a ne convinge de pocăinţa lor dacă este curată, şi dacă dă dovadă prin faptă că ei doresc cu adevărat să se mîntuiască". -Sf. Vasile 5.
738. -"Encratiţii, Sacofoiii şi Apostactiţii trebuiesc trataţi ca şi novaţienii, pentm care s-a formulat canon, iar pentm aceştia nu avem nimic. Pe aceştia noi am hotărît să-i rebotezăm. Dacă pînă acum (în eparhia lui Amfilohie) nu s-au rebotezat ca şi la romani, cu toate acestea, noi hotărîm de acum încolo să fie botezaţi din nou, această hotărire s-o aplici şi tu, fiindcă această erezie este odrăslită din eresul marcianiţilor, care defăima taina nunţii, folosirea vinului, zicînd că sînt creaturi spurcate. Tată de ce noi nu-i primim în biserică pînă ce nu se botează după formula noastră, ca să nu se poată înşela, cînd ei pretind că sînt botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfiitului Duh, ei care zic, ca şi Marcion şi ceilalţi eretici, cum că Dumnezeu este făcătond răului. Astfel, dacă tu socoteşti de bine, ar trebui convocat un sinod al episcopilor care să fonmdeze un canon pentm aceşti eretici, ca să se poată reboteza fără pericol, şi să avem o regulă sigură de urmat cu privire la toţi aceştia", (mai tîrziu a dat c. II, ec. c. 7). -Sf.Vasile 47.
739. -"Cu privire la episcopii care au trecut la arieni în vreme de prigoană, iar acum după ce ea a încetat, să se procedeze cu ei după obicei. Astfel, în locul lor să se aşeze alţii, care au fost statornici în ortodoxie, iar apostaţii vor rămîne doar cu numele de clerici, aşa cum s-a făcut în Tebaida. Preoţii aşezaţi de episcopul Apolo, care au trecut la arieni, din socotinţa (iniţiativa) lor, acum dacă mai sînt între clericii ortodocşi, să se scoată, iar dacă ei au trecut din ordinul episcopului lor, pot să rămînă în cler, ca cei ce'au făcut-o din nepriceperea ereziei; iar dacă enoriaşii îi înlătură, să se hirotonisească alţii în locul lor, iar dacă îi ţin împreună cu cei ortodocşi, să fie trataţi după acelaşi obicei folosit de episcopii din Tebaida". -Teofii 2.
740. -"Mi-ai făcut cunoscut (tu ep. Afnigie) că oarecare dintre mirenii care se numesc pe sine catari, voiesc să vină la biserică. Deci, deoarece sinodul ţinut la Niceea de (c.8) de către fericiţii noştri părinţi au hotărît ca să se hirotonisească cei ce vin (de la catari) se aprobă ca, potrivit acestei nonne, să-i hirotoneşti pe cei ce vin la biserică, dacă viaţa lor este vrednică şi dacă nimic nu li se opune". -Teofii 12.