DICŢIONAR ORTODOX

BISERICA
154. -Biserica, ca instituţie dumnezeiască este împărăţia lui Dumnezeu pe pămînt. Ea are ca întemeietor pe Iisus Hristos, care este împăratul şi Capul ei, conducînd-o în colaborare cu Sf. Duh, care o călăuzeşte la tot adevărul de-a lungul veacurilor (Mat. 28,20; F. Ap. 4, 19-20; I Cor. 4, 3-8; Efes. 1, 22-23; Colos. 1, 18; Ioan 7, 39; 14,16; 16,10, 7; 18, 18; Marcu 1,5; Luca 10,9). Lucrarea ei sfinţitoare se întemeiază pe jertfa lui Hristos, continuată de cea a mucenicilor şi a sfinţilor (Apoc. 6, 9-11). Pe pămînt ea este formată din toţi oamenii care cred în Hristos, din orice neam şi loc de pe pămînt (Matei 13,47-48; 18,17; Rom. 12, 5; Gal. 3, 28). Ea este condusă în chip văzut de o ierarhie (Ioan 20, 21-23; F. Ap. 20, 28; Efes. 4, 11-13). Lucrarea ei sfinţitoare se face prin taine şi ierurgii, în locaşuri materiale, cinstite ca nişte case ale Părintelui Ceresc (Exod 26, 1-37; III Regi 9, 1-20; Matei 12, 4; Luca 19,16; Ioan 2,16; I Cor. 11, 12; Colos. 2,16).
155. -"Toţi credincioşii care intră în Biserică şi ascultă Scripturile şi nu stau la nigăciune pînă la sfîrşit pentm a se împărtăşi (F. Ap. 2,46; 20. 7; I Cor. 10, 16-17;), trebuie să se afurisească, ca unii care fac dezordine în Biserică" Apost. 9.
156. -"Nimeni să nu bage în Biserică (pridvor, etc.) vreun fel de animal, afară de împrejurarea că cineva ar fi în călătorie şi ar fi lovit de vreo primejdie neaşteptată şi negăsind adăpost la vreo casă, s-ar adăposti la Biserică. în caz de vreo mare grindină, dacă animalul n-ar fi adăpostit ar muri şi astfel, omul n-ar mai putea urma călătoria, ajungînd în primejdie de moarte. Am învăţat că sîmbăta pentm om s-a făcut (Marcu 2, 27), deoarece noi preţuim atît de mult mînhurca şi folosul omului. Iar, dacă cineva ar face aceasta, fără de sila primejdiei după cum am zis, băgînd animal în Biserică, dacă va fi cleric să se caterisească, iar mireanul să se afurisească" VI ec. 88.
157. -"Dumnezeiescul apostol Pavel a zis: Păcatele unor oameni sînt de mai înainte cunoscute, însă ale altora se vădesc mai pe urmă (I Tim. 5,24; Gal. 5,19-21). Deci, păcatelor săvîrşite mai înainte, le urmează şi alte păcate. Astfel, eresul păgînesc (al iconoclaştilor), bîrfitor al creştinismului, i-au unnat şi alte nelegiuiri, căci ei au scos din Biserică cinstitele icoane şi au înlăturat şi alte obiceiuri sfinte, care trebuiesc aşezate din nou după legea Sf. Tradiţii, scrise şi nescrise şi respectate cu tărie de noi. Deci, cîte cinstite Biserici s-au consacrat fără sfintele moaşte ale mucenicilor (din pricina persecuţiei iconoclaste) hotărîm ca să se aşeze în ele sfintele moaşte cu obişnuita nigăciune. Iar cel ce va sfinţi vreo Biserică, fără sfinte moaşte, să se caterisească, ca unul care a călcat bisericeştile tradiţii" (Apost. 31; Cart. 83) -vii ec. 7.
158. -"Dacă cineva ar învăţa despre Biserica lui Dumnezeu că trebuie dispreţuită ca locaş (cum învăţau eustaţienii), precum şi adunările care se fac în ea, să fie anatema" -Gangra 5.
159. -"Episcopii sau clericii să nu se ospăteze în Biserică decît numai excepţional, dacă din întîmplare, sau din nevoia străinătăţii, fiind în călătorie ar poposi acolo. Insă, poponil să se oprească pe cît este cu putinţă, de la astfel de ospeţe" (VI, 74) -Cart. 42.
160. -"Aşijderea, s-a hotărît, ca pretutindenea, altarele, (bisericile) cînd sînt ridicate prin ţarini sau vii, ca şi cum ar fi întru pomenirea mucenicilor, însă, în ele nu se dovedeşte a fi aşezat vreun
tnip şi nici moaşte ale mucenicilor, de este cu putinţă, să se distingă de episcopii locului; iar, dacă aceasta nu se poate face din cauza tulburării poporului, totuşi oamenii să fie sfătuiţi să nu se mai adune acolo şi pentm ca cei drept credincioşi să nu se lege de aceste"locuri, înşeleţi fiind de vreo superstiţie, acolo să nu se săvîrşească nicidecum pomenirea mucenicilor, decît numai dacă ar fi vreun tntp sau rămăşiţe (de ale mucenicilor), sau dacă s-au prcdanisit din vechime,
în chip sigur, cum că acolo a fost locuinţa, moşia, sau locul patimilor vreunui mucenic. Toate altarele (bisericile) care se ridică undeva în urma visurilor şi ale falselor descoperiri ale unor oameni de rînd, în tot chipul trebuiesc distruse" -Cart. 83.
161. -"Cel ce se adăposteşte de nevoie, pe un timp, în pridvonil bisericii, nu se osîndeşte. Dacă stă acolo un timp îndelungat, acela să fie alungat cu certări, iar biserica să-şi primească cinstea sa de casă a llli Dumnezeu" - Sf. Nichifor 3.
162. -"Se cuvine a primi donaţiile pentm biserică, care se fac (de rude), pentm cel ce a murit fără testament, mai ales dacă el, încă din viaţă, avea să facă aceste donaţii" - Sf. Nichifor 4.
163. -"Vă sfătuim, ca în bisericile luate de la eretici, să se între ca într-o casă obişnuită; şi dacă este nevoie să se facă slujbă în ele, aşezîndu-se în mijloc cnicea, iar în altar să nu se intre, sau să se tămîiezeKsau să se zică vreo rugăciune, sau să-se aprindă candele sau luminări, pînă ce se sfinţesc cu adevărat, ca bisericile" - Sf. Nichifor 46.
164. -"Poruncim să fie scoşi din locurile destinate pentm' instruirea catehumenilor, de pe lingă sfintele biserici, cei ce trăiesc cu soţiile lor, sau într-alt chip, ocupînd ca locuinţă casele bisericilor
sfinte, prefăcîndu-le în localuri de viaţă uşoară şi dispreţuitoare. Dacă cineva nu va păzi acestea, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească" -vi ec 97.
165. -"Preotul care nu-şi va mătura biserica şi să o curăţească şi nu o va înfmmuseţa şi nu o va îngriji în toate sîmbelele, unii ca aceştia să se lase de preoţie" - PBG, 35.
166. -"Orice mirean va fugi de biserică şi se va mga de sine-şi şi va zice că mai bine este să mă rog singur, iar nu în biserică şi aceasta o va face fără învăţătura episcopului sau a duhovnicului, să fie anatema cel ce va face aşa" - PBG, 56.
167. -"Iar, preotul care nu va pună grijă de biserica lui şi o va urgisi şi de nu o va curaţi cu toată cinstea şi de nu o va mătura şi de nu va cinsti odăjdiile, acela să se pedepsească cu lipsa de preoţia lui" -ILT, 64.
, 168. -"Care .preot va sluji liturghie fără antimis, acela să facă metanii 200, iar de va sluji în biserică netîmosită fără antimis, să i se ia preoţia" -ILT, 64.
169. -"Că biserica este casa lui Dumnezeu, casă de mgă, adunarea oamenilor, trupul lui Hristos, nevasta lui Dumnezeu, cer părnîntesc, în care şade Cereasca Pîine, ce se zice prea SJÎntul Tmp al Domnului nostni Iisus Hristos; este şi scaun împărătesc şi arhieresc, pe care şade împăratul împăraţilor şi Marele Arhiereu, singur Hristos; este şi baie curăţiloare a păcătoşilor şi slava drepţilor; este şi scăpare şi pod şi laudă şi veselie şi bucurie şi părere de bine a tuturor creştinilor. Şi cîţi o caută şi o iubesc cu toată inima şi cu tot sufletul, aceia vor lua cunună de la Dumnezeu şi se vor face moştenitori ai împărăţiei lui Dumnezeu. Iar, biserică se numeşte, fiindcă cheamă şi adună pe toţi" - ILT, 136.
170. -"//i biserica tîrnosită să nu îndrăznească cineva să îngroape tmp de om, pentm că sînt acolo moaşte ale mucenicilor şi înlăunlm s-a primit şi ungerea cu Sf. Mir:. în tinda bisericii se poate îngropa. Fără pomnea arhierească, să nu se scoală tmp de om din monnînt şi să-l ducă în alt loc, adică la alt monnînt şi nici alt lucru, adică mannură, slîlp, sau pietre, sau altceva" - ILT, 138.
171. -Biserica se sfinţeşte de arhiereu, după rînduială. Apoi, în fiecare an se prăznuieşte, pe lîngă ziua hramului şi ziua cînd a fost sfintită, "ziua înnoirii", în cazul cînd sfinţirea ei n-a fost făcută în ziua hramului - (s, Tes. IV, 121-124).