DICŢIONAR ORTODOX

ASUPRIREA
94. "Asuprirea, de obicei, este păcat strigător la cer şi cel ce asupreşte pe altul, atrage asupra lui urgia lui Dumnezeu prin pedepse venite asupra sa de la aproapele, de la fenomenele naturii, de la împilările sociale, ş.a. "Iată că strigătele israeliţilor au ajuns pînă la Mine şi am văzut suferinţele pe care le aduc asupra lor Egiptenii" ( Exod 3, 9). "Să nu faci nedreptate celui străin şi să-1 asupreşti... să nu asupreşti pe văduvă şi pe orfan, căci dacă ei vor striga către Mine după ajutor, Eu îi voi auzi şi mînia Mea se va aprinde şi te va nimici cu sabia războiului, iar femeia ta va rămîne văduvă şi copiii tăi orfani" ( Exod 22, 21- 24; Deut. 24. 10-15; Maleahi 3, 5; lacov 5, 4; Sirah 35, 7-24). Asupritorul nu poate fi iertat fără a despăgubi pe cel năpăstuit şi a se îndepărta cu desăvîrşire de la păcat (Vezi: Canonisirea).