DICŢIONAR ORTODOX

DUHOVNICIA
701. - Duhovnicia este judecătoria internă a sufletului creştin, care are împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul său (Luca 17, 21). avînd ca judecător conştiinţa sa, adică ştiinţa de sine în raport cu legile Domnului, cu ajutorul căruia el poale face deosebire între bine şi rău. întrucît creştinul nu se poate cunoaşte exact, şi nici legea Domnului n-o ştie pe deplin, şi nici aplicarea ei la faptele sale, n-o poate face fără părtinire, pentru a-şi completă această judecată internă, apelează la un judecător extern asemenea lui, dar superior lui prin situaţia bisericească şi har, pe care-1 consultă şi de la care cere ce-i lipseşte: Lumină şi adevăr. Acesta este duhovnicul a cărui misiune este să examineze, să îndrumeze, să judece şi să dea sentinţa zeslegării necondiţionate sau condiţionate, sau nede/legării, toate împlinite numai în cadrul legilor lui Dumnezeu, date lui în Sfînta Scriptură şi Sfînta Tradiţie a sfintelor canoane, în afara cărora nu poate; fi legare sau dezlegare, lumină şi adevăr duhovnicesc (ioan 14,15-30; 15,1-14).
702. -"Slujba duhovniciei nu trebuie să se dea călugărilor celor de rind, care n-au nicidecum hirotesie, de vreme ce atîta este de sfînta aceasta, încît numai a arhiereilor este, iar nu a preoţilor cum zic canoanele (Cart, 6). Şi dacă se dă preoţilor a lucra una ca aceasta, se face şi de nevoie cu porunca arhiereului, în lipsa acestuia. Cele mai mari păcate, adică lepădarea de credinţă, păcatul uciderii şi greşelile cele preoţeşti, trebuie să se mărturisească la arhierei, precum şi celelalte pe care nu le pricepe duhovnicul, făcîndu-se toate cu sfatul arhiereului pentm că lucrul acesta este osebit arhiereului". S.Tes. V. 249.
703. -"Ducă va îndrăzni cineva a spovedi fără porunca arhiereului şi fără de cartea lui, unul ca acela se apropie de păcatul aceluia ce lucrează fără hirotonie, că acest lucru de a lega şi dezlega este numai al arhiereilor. Despre aceasta vorbesc multe canoane şi este arătat că numai apostolilor s-a dat aceasta de către Hristos Dumnezeul nostm, şi următorii apostolilor sînt arhiereii. Drept aceea, preoţii, ca unii ce au rînduiala celor şaptezeci, n-au putere să dea Duh, adică dar de a hirotonisi, ori a face mir ori a da dezlegarea păcatelor cu duhul, precum n-a putut face aceasta nici Filip cel din cei şapte diaconi (F. Ap. 8, 5-ic> Deci, de vreme ce şi cei ce au luat carte de hirotonie sînt datori a întreba pe arhiereu despre păcatele grele, cu atît mai mult cei ce n-au luat, ce putere vor avea să dezlege, şi cu atît mai mult de va fi cineva nehirotonisit? Drept aceea, aceştia se vor osîndi cu cei ce lucrează fără de hirotonie, afară numai cînd se va înlîmpla la
vreo vreme de nevoie a spovedi, dar şi atunci acele păcate să le spună arhiereului sau celui ce are slujba duhovniciei". -s. Tes. IX, 10-13.
704. -"Orice preot, carele va îndrăzni fără de carte ce se cheamă daltirie a arhiereului al acelui ţinut, de unde va ft să primească gîndurile şi spovedania, adică să-i spovedească, unul ca acela se canoniseşte şi se pedepseşte multă vreme cu oprire de la preoţia lui ca şi călcător de dumnezeieştile pravile, pentm că nu numai pe dînsul s-a pierdut, ci şi cîţi s-au spovedit la dînsul nespovediţi sînt, şi cîte au, dezlegat şi legat, pe nedreptate sînt". -ILT, 318.-
705. -"De se va întîmpla la nevoie, ca să fie cineva bolnav şi va fi nevoie, şi acolo duhovnic nu se va afla, atunci preotul acela (nchirotesit) primeşte gîndurile, adică spovedania, iar de-l va chema şi nu va merge şi va muri omul nespovedit, acel preot să se canonisească trei ani". -ILT, 318.-
706. - Secretul spovedaniei. "Duhovnicul de va spune păcatele celora ce i se spovedesc, acela să aibă canon cu oprirea de la preoţia lui, trei ani. Iar învăţătorii zic şi pomncesc să-i fie luat danii de tot şi danii preoţiei şi darul duhovniciei; numai aceasta să aibă voie să se cuminice dumnezeieştii pricestanii. Iar cetăţeneasca lege, zice: să i se scoală limba pe ceafă şi să i-o tragă pînă ce va muri". -ILT, 3i(J.-
707. -"Unii duhovnici învaţă că, în chip excepţional, cînd cineva este lovit de moarte pe neaşteptate, el se poate spovedi, adică a-i încredinţa păcatele sale tovarăşului mirean, apropiat, iar acesta cînd se va spovedi va destăinui şi pe cele încredinţate lui, şi astfel, duhovnicul le va dezlega pentru amîndoi deodată. -Se pare că această învăţătură este acceptabilă spiritului economiei bisericeşti". -S. Tes. IX, 10-13